As vrea sa dispar dar trebuie sa traiesc pt copil

As vrea sa dispar dar trebuie sa traiesc pt copil | Autor: andutzy

Link direct la acest mesaj

MI-am luat inima in dinti sa postez si eu aici in conditiile in care eram invatata sa scriu la paginile de copii, pana acum considerandu-ma doar o mamica fericita...si atat! De fapt nu stiu daca am fost fericita, sau mi-a placut sa cred asta!!
Am 27 ani si sotul meu este cu 9 ani mai mare ca mine. Anul asta s-a nascut primul nostru copil, in urma cu 7 luni, care insa din pacate a devenit arma lui impotriva mea. Am un sot care considera(sau asa imi da de inteles)ca faptul ca stam in casa lui ii da dreptul sa aiba viata lui, separat de a noastra. Adica e omul care considera ca viata lui e viata lui, nu trebuie ca eu ca sotie sa stiu totul despre ce se intampla in ea, are dreptul la libertatea de a face ce vrea, fara sa se gandeasca ca am si eu nevoie si de putin timp pentru mine, nu mai vorbesc de timp petrecut cu el.
El este justificat ca in timpul liber sa stea cat mai putin timp acasa, sa-si faca orice fel de treaba numai cu noi sa nu stea, eu pentru ca nu muncesc( de inteles ca sunt in cei 2 ani pt crestera copilului, am avut serviciu pana am nascut), ci stau acasa si ma relaxez toata ziua(adica stau cu bebe), la ce imi mai trebuie timp liber?
E agasat de orice tentativa de a-i spune sa stea si cu noi,permanent imi zice ca nu am dreptul sa-i fac lui program. Eu sunt din provincie si ai mei sunt mai mult la noi de cand s-a nascut cel mic sa ne ajute cu tot ce e de facut, el are o casa imensa, si desi recunoaste cat ne ajuta si pe ei ii trateaza destul de sfidator, ceea ce ma face pe mine sa intru in pamant de rusine...
Ba mai mult, stie ca daca plec nu am casa mea unde sa stau, decat la ai mei in provincie si m-a amenintat printre alte jigniri ca imi ia copilul, ca va aranja el sa ramana cu el, desi in afara de baita el nu stie ce sa-i faca, nu a schimbat macar un pampers in 7
luni....
ce sa fac?Sunt la a doua casatorie, nu stiu cum sa mai procedez....
Imi vine sa mor de durere ca si acum am dat-o in bara....Dar m-am saturat sa fu luata de proasta!!

Andutzy si Dragoselu
poze cu familia noastra:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/andra_teodoru/my_photos

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Andutzy, fruntea sus!
Sa stii ca nici al meu nu face nimic... si nici nu a facut. Am stat acasa pana pa un an si trei luni... in tot acest timp, desi venea devreme acasa nu iesea macar afara cu copilul... tot eu trebuia sa ies.. ca sa nu mai vorbesc ca nu face nimic in casa...
Nici macar dupa ce am inceput serviciul lucrurile nu s-au schimbat... Am avut zile in care am venit la 6 seara de la serviciul, am imbracat copilul si am iesit cu el afara, iar al meu sot dormea binemersi...
O singura data i-am spus ca plec si mi-a spus ca el se descurca si singur cu copilul...
Apoi am invatat ca nu este bien sa-l ameninti asa... eu chiar il iubesc pe al meu sot si asa cum este el...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns loreen spune:

Andutzy e trist ce spui tu...si-mi pare rau ca nu poti sa te bucuri pe deplin de statutul de mama...
stiu din experienta proprie ca barbatii sunt niste copii vesnici,ca maturitatea lor apare tarziu si poate nu in directiile pe care le vrem noi...iar cand apare un copil in viata lor,fie in cadrul legal sau nu,parca se coboara iadul pe pamant...dintr-o data din barbatul ocrotitor de-alungul celor 9 luni a devenit musafir in propria casa.

Eu m-am confruntat la ambii copii cu reprosuri de genul iubesc doar copilul si pe el l-am folosit drept donator si asta pentru ca disponibilitatea mea s-a canalizat pe mai multe planuri...nu mai era centrul universului,iar ceea ce i-a produs modificarea asta insemna responsabilitate...Au fost ani grei de reprosuri,jigniri la adresa mea si a parintilor mei,care ne si ajutau cu copilul,pana cand satula fiind am zis ca nu sunt datoare sa-i suport toate astea,ca pana la urma casnicia este un cotract intre doi oameni,cu drepturi si indatoriri...asa ca am devenit nesimtita si am inceput negocierea linistii in casa...nu mi-a reusit ani buni...cand a crecsut fata cea mare si-a adus aminte ca are copil,ca era educata, prezentabila, politicoasa si putea sa fie mandru cu ea in societate...ei bine isi asuma niste merite care nu le avea motiv pentru care am inceput taxarea...
apoi a avenit pe lume la doilea copil si dintr-o data i-am spus ca nu sunt sluga in casa si ca acum vreau eu sa-mi asum merite care nu mi se cuvin...
cauta mereu motive sa nu vina acasa la timp...dar i acelasi timp am si eu contrargumente si uite asa incetul cu incetul am gasit metode de al face constient ca acesti copii provin din doi parinti ca amandoi trebuie sa participe la cresterea si educarea lor,ca nu sunt nici dama de companie,nici animal de casa sau pe post de saltea...si ca sunt un om exact ca si el,am servici,muncesc si sa-mi acorde respectul cuvenit daca vrea sa fie la randul lui respectat...
Nu pot spune ca in casa la mine domneste fericirea insa este o stare de normalitate,uneori o stare de bine...

Primul Craciunla 8 luni
Loreen cu Bianca(15.10.96)si Delia(26.04.05)
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andutzy spune:

Claucia, dimpotriva, zice ca s-a saturat de prezenta mea, ca il sufoc si ca nu mai are loc in viata lui de mine. Ca vrea sa stea mai mult la serviciu sa nu ma mai vada atat...
Ma deranjeaza ce nu tine de mine si de copil in viata lui e tabu, el tine sa aiba libertatea lui, sa nu "imi dea mie raportul si sa nu-i fac program". Nu am ce cauta sa ma uit i telefonul lui, adresa de messenger e tinuta sub stricta parola. Cand eram in luna a 9-a a venit acasa si mi-a zis ca si-a dat intalnire cu o tipa de pe chat, ca vroia sa o cunoasca, dar au stat numai la o cafea...zice el. A fost suparat -tot el!!!! - pe mine ca am plans 2 zile si 2 nopti din asta si mi-a promis ca nu va mai fi sincer cu mine.
Parintii mei nu deranjeaza, casa e imensa si ei sunt f discreti, de cand sunt ei ni s-a usurat mult viata, dar el nu stie sa aprecieze o familie calda si unita, tot timpul are impresia ca noi uneltim impotriva lui...
Nu stiu daca am fost concreta, dar va multumesc oricum mult pt sfaturi....

Andutzy si Dragoselu
poze cu familia noastra:
http://pg.photos.yahoo.com/ph/andra_teodoru/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns brendamitran spune:

Draga mea,daca se uita cineva la pozele voastre fara sa citeasca postarile tale,nu ar spune ca aveti vreo problema,pareti o familie fericita.....
Poate tu dai o dimensiune ireala unor mici discutii?
Sau.....daca chiar este cum spui,de ce nu divortezi si nu-ti vezi de viata ta? Nici o lege din lume nu o sa-i dea lui copilul,decit daca tu ai fi dereglata psihic,ceea ce nu e cazul
Depinde numai de tine viitorul tau si al copilului....
Succes!

BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andutzy spune:

In momentele in care eu trec cu vederea, parem fericiti...sau poate ne bucuram de liniste...Dar uneori nu mai pot, le adun prea multe si cand deschid discutia se crapa ceru'....Incep sa curga reprosuri si magarii...mai ales la ultima discutie, de acum trei zile s-a ajuns la concluzia ca de acum fiecare cu viata lui, ne mai tine doar copilul. timpul liber si-l face fiecare cum vrea....
Din pacate eu nu am casa sa-i ofer copilului, cea in care stam e mostenita de sotul meu si imi e teama ca nu avem unde sa mergem decat la ai mei in provincie, unde eu nici nu as avea nici un rost: serviciu, prieteni, etc.
El stie asta si profita la maxim. Va multumesc inca o data!
Daca vreti sa vb si pe messenger, adresa este andra_teodoru

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rosey spune:

quote:
Originally posted by andutzy

Nu am ce cauta sa ma uit i telefonul lui, adresa de messenger e tinuta sub stricta parola. Cand eram in luna a 9-a a venit acasa si mi-a zis ca si-a dat intalnire cu o tipa de pe chat,


pai asta deja e complet inacceptabil. una e sa nu ii dai tu atentie, sa "dai o dimensiune ireala unor mici discutii" si alta e situatia ta reala. Pai faptul ca are nevoie de libertate si faptul ca nu ai ce cauta pe Messenger si pe telefon, E CLAR CA TE INSEALA! Poate doar flirteaza, poate doar "le scoate la cafea". dar e absolut inacceptabil! NIMIC nu justifica comportamentul lui.
Eu i-as da ultimatum: ori imi da parola de pe net si acces permanent la telefonul lui, ori PA!
Daca e doar o ratacire de moment, va accepta si se va potoli. Daca asa e felul lui de a fi, nu il vei schimba si doar te vei chinui langa el. Naravul din fire nu are lecuire
Succes! Fii ferma! Mai bine iti iei copilul si pleci cu ai tai, care in mod evident tin la tine, decat sa suporti mascarada lui! Sub nici o forma nu mai accepta comportamentul lui duplicitar!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rosey spune:

Si inca ceva: poate cu tipa aia a fost "doar o cafea" pt ca poate nu i-a placut lui, sau poate nu i-a placut EI de el. Dar daca continua - si din cate spui tu, asta face - poti fi sigura ca se va intalni cu una care sa ii ajunga si in pat, daca nu s-a intamplat deja.
"Fiecare cu viata lui" nu se accepta intr-o familie. Nu e o solutie. E victoria lui asupra ta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andutzy spune:

Imi vine sa mor! Va multumesc din inima pentru sfaturi! Sunt convinsa ca stiti ce e in sufletul meu! De 3 zile de cand suntem certati( noi 2), ne sfideaza pe toti si ne da clar de inteles ca nu are nevoie de noi. DELOC! NU mananca acasa decat mancare cumparata de el, nimic din ce gateste mama, desi ii face ce ii place lui, nu vrea sa ii mai spal, face exact ce ii reprosasem ca nu face dar ignorandu-ma total, avand grija sa vedem cu totii ca face ceva ostrntativ. A reusit sa ne puna pe jar pe toti 3, 3 oameni maturi care nu mai stim de noi. Ai mei sufera enorm, intotdeauna au facut tot ce au putut, ca sa ne fie noua bine! Si el e deasupra tuturo, ne arata ca nu-i pasa!
Nu stiu cum as putea pleca cu copilul, s-ar numi parasirea domiciliului conjugal si cred rapirea copilului daca l-as lua fara consimtamantul lui. Ar trebui sa impartim tot ce am luat impreuna, avem credite multe facute care nu au ajuns nici la jumatate, ar trebui sa locuiesc cu ai mei, intr-un oras in care nu ma mai vedeam intoarsa nicicand. Voi purta stigmatul femeii divortate de 2 ori su cu copil, si in primul rand voi suferi foarte mult: faptul ca ma doare atat de mult ce imi face arata un singur lucru: ca il iubesc....si uite asa cerc vicios....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns loreen spune:

Andutzy cea mai dureroasa arma este indiferenta si probabil el o stie prea bine si mai ales stie ca te afecteaza profund...stiu ca-ti este greu,prea greu dar ar trebui daca mai ai putere dupa 7 luni cu bebelusul sa nu-ti arati suferinta si sa-i aplici aceeasi moneda...Cu cat vede ca te deranjeaza atitudinea lui cat atat va continua fiind si asta un mod pervers de a atrage atentia...
Daca nu sunt de acord cu ceva ,cu accesul la telefonul mobil...netul ca netul...Fiecare avem dreptul la particica noastra de intimitate si este normal ca el sa nu-ti dea voie sa-i cotrobaiesti prin mobil cum poate nici tu,chiar daca nu ai nimic de ascuns, nu ai fi de acord sa o faca cu mobilul tau...

Eu am trecut prin multe in 11 ani,am fost inselata timp de un an,in situatia in care acasa incerca sa para un familist convins,m-a mintit in ultimul hal,a facut investitii care erau sa ne aduca in situatia de a ne pierde definitiv casa,a luat decizii fara sa ma consulte sub scuza ca o face pentru familie si s-au dovedit a fi un esec total,m-a jignit profund si el si mama lui,pe care de-altfel nu am cum sa o mai pot ierta,a plecat de acasa...am trecut cu vederea peste multe dintre ele,nu am uitat insa...am intentat si divort de 3 ori insa de fiecare data a intervenit ceva negativ care m-a facut sa renunt si nu din lasitate sau teama ca nu ma descurc...nu... pur si
simplu a trebuit...

Asta ca vei fi stigmatizata pe viata cu doua esecuri si un copil este scuza constiintei...mai degraba sa spui ca nu poti renunta la el pentru ca il iubesti...asa cum ai avut curajul sa te inhami la o noua caruta,asa vei putea face fata si unui eventual esec...mai ales ca ai parintii langa tine...Nu te desconsidera pentru ca inauntrul tau vei gasi forta de iesi la suprafata...dar conteaza enorm motivatia ta si respectul de sine...

Si poti pleca cu copilul unde doresti tu in tara asta ca nu-ti trebuie acordul lui si nici nu vei data in parasire de domiciliu ca nu mai suntem pe vremea comunismului...Poate ar merita sa pleci inmpreuna cu parintii tai si Dragos acolo in provincie...va da ragazul sa respirati amandurora si sa va reconsiderati pozitia...poate sa fie bine,poate sa fie rau...oricum tensiunea dintre voi este clar resimtita si de copil si va fi mult mai rau daca va creste intr-o atmosfera apasatoare decat cu lipsa tatalui,care nu este prezent in viata prin simplu fapt ca prefera rolul de outsider...

Daca bat campii scuza-ma...inteleg prin ce treci si poate te ajuta putin ce insir aici...


Primul Craciunla 8 luni
Loreen cu Bianca(15.10.96)si Delia(26.04.05)
"Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma; nu merge in urma mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot indruma; mergi alaturi de mine si fii prietenul meu"



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tlaura spune:

Nu iti spun ce sa faci tu; iti spun ce as face eu in aceasi situatie: l-as ameninta cu divortul. De fapt nu l-as ameninta, as avea o discutie calma cu el, la modul: "daca nu vrei sa mai fim impreuna, nu crezi ca ar fi bine sa divortam? Nu vreau ca cel mic sa creasca intr-un mediu tensionat, si nici eu nu mai suport situatia de fata."
Si vezi care va fi reactia lui; oricum, nu cred ca-i va pica bine, iar in cazul uni divort, bunurile vor putea fi impartite; nu stiu cum e cu casa, daca a fost a lui inainte de casatorie, dar chiar si asa, nu cred ca vei iesi tu in pierdere (financiar vorbind). Iar copilul in nici un caz nu ii va fi incredintat lui.
cat despre partea cu " Voi purta stigmatul femeii divortate de 2 ori su cu copil", hai sa fim seriosi, ce, mai suntem pe vremea bunicii?
Ce stigmat? Da, divortezi si te casatoresti de cate ori este necesar, pana gasesti un adevarat sot, un om care sa te respecte la adevarata valoare, cu care sa imparti si binele si raul.
Oricum, dupa cum am spus, nu cred ca va dori sa faca acest pas, nu este in avantajul lui; dar daca totusi va fi de acord, atunci crede-ma nu ai ce pierde! Mai devreme sau mai tarziu tot la aste se va ajunge.
Eu iti doresc numai bine, multa intelepciune si curajul de a face ceea ce trebuie!


www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

Mergi la inceput