Psihologia copilului - vol. 5
Raspunsuri - Pagina 5
Principesa spune:
NANU, complexul oedipian activeaza multa agresivitate in copil, fata de persoane importante pentru el. Ori el se teme de pierderea acestor persoane si totodata de repercursiunile pe care dorintele lui desconspirate le-ar putea avea asupra lui.
Deci e frecventa aceasta stare de anxietate prezenta in foarte multe situatii si care ia forme variate.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
NANU spune:
Poti te rog sa-mi dai si mie definitia complexului oedipian?
Iti multumesc pentru raspunsuri
irisM spune:
Bun gasit!De multa vreme vreau sa vorbesc cu cineva de specialitate despre baiatul meu de 7 ani.E istet si sociabil,dar extrem de incapatanat.Daca vrei sa-l determini sa faca ceva,de la temele pentru acasa la spalatul pe dinti,trebuie sa ai nervii tari.Daca vrea el face,daca nu trebuie sa-l convingi.Si de multe ori merge pana in panzele albe cu incapatanarea lui.Exemplu:nu vrea sa-si bea laptele,vrea suc,desi bause suc cu jumatate de ora inainte.I-am explicat de ce trebuie sa-si bea laptele,ca nu-l poate inlocui cu suc.Nu,ca el vrea suc,ca abaut putin lapte si ca nu mai poate.N-am cedat si i-am spus ferm ca nu primeste alt suc,e vremea sa-si bea laptele de seara si basta.Ca nu se negociaza.De aici scandalul:cu trantit obiecte pe jos,cu trimis in camera lui,trantit usa etc.
Parea proasta este ca si la scoala face asa.Profesoara lui spune ca daca vrea sa coopereze se descurca foarte bine,dar daca nu vrea nu-l poate convinge nici sa ia creionul in mana.Eu sunt oarecum depasita de situatie.Cum sa-l fac sa coopereze?
Principesa spune:
NANU, cauta pe forum ca s-a discutat un subiect cred ca chiar cu titlul de complexul oedipian, vezi si alte opinii pe acolo si daca apoi mai ai nelamuriri, nu ezita sa ma mai intrebi!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
Principesa spune:
Iris, un raspuns cu siguranta exista, nu stiu daca este si cel pe care ti-l doresti insa.
Pentru a trage o concluzie am nevoie de mai multe informatii privind constelatia familiala in care se dezvolta copilul
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
irisM spune:
Principesa,stiu ca un raspuns trebuie sa fie si m-am gandit ca ceva il deranjeaza,poate chiar din relatia mea cu el.Numai ca nu stiu de unde sa incep,pentru ca nu pot sa fac legatura intre reactia asta si nimic anume.Il mai apuca atunci cand e obosit sau flamand de exemplu,dar macar stiu ce are.Cand vrea atentie vine si ma sperie si atunci stiu ca trebuie sa petrec ceva timp cu el.Da nu pot sa pricep si pace de ce el e "Gica-contra" cand toata familia e vesela si pregatita sa iasa la plimbare.De ce atunci cand vrem sa-l ducem la Mc Donalds el nu vrea sa se imbrace.Uneori il simt ca e tensionat si cauta scandal din orice.Ii spun de exemplu ca e cazul sa se spele pe dinti si il simt ca e gata sa "pocneasca",atunci incerc sa evit criza,sa ne spalam jucandu-ne,inventez ceva pe moment.Rade,dar nu intra in joc si continua pana in panzele albe,nu vrea sa deschida gura etc.Pana la urma se spala,dar dupa ce toata lumea e nervoasa.
In plus de asta nu pare multumit niciodata,rareori,in ultima vreme mai spune ca a avut o zi buna si e vesel.Orice ai face,el vrea mai mult:sa te joci mai mult cu el,sa stai mai mult in vizita,sa-i iei mai multe jucarii.Si asta de cand era bebe.Imi amintesc ca mergea in patru labute prin casa si maraia intr-una,parca nimic nu-i convenea.
Despre familia noastra nu pot sa spun nimic deosebit.Ne intelegem bine,e o atmosfera linistita.Nu avem prea multe divergente si de obicei incercam sa nu le discutam de fata cu el.Eu sunt cea cu iubitul si pupacitul,taica-sau cu jucatul mai mult.Lucru care l-a afectat a fost faptul ca sotul meu nu prea statea pe acasa,cand eram in Romania era marinar.Stiu ca suferea destul de mult din cauza asta.Nici acum nu e prea fericit ca nu are foarte mult timp pentru el.Stiu ca eu sunt perfectionista,dar incerc sa nu cer exagerat de multe de la el si il incurajez cat pot.
Nu stiu daca poti sa-ti dai seama prea multe dintr-o discutie de genul asta.Probabil ca ai nevoie de mult mai multe amanunte.
Principesa spune:
Iris, in general un astfel de comportament opozitionist poate avea originea intr-un conflict de putere. Copilul simte ca el nu are suficienta putere in fata adultului omnipotent care nu tine suficient cont de dorinta lui sau nu ii acorda suficient atentie.
Sugestia mea ar fi intarirea comportamentelor de negociere. Ofera-i alternative si lasa-l pe el sa aleaga. Poate se va simti mai confortabil asa.
Si intr-adevar absenta tatalui poate fi o problema dar daca dpdv obiectiv nu se poate schimba nimic, doar timpul de calitate poate compensa cantitatea mai redusa. Adica tot copilul sa aleaga modul in care doreste sa petreaca acel timp cu tatal.
Succes!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
irisM spune:
Multumesc Principesa.O sa tin cont de sfaturile tale.
l_carmen2003 spune:
Alex are 2 ani si sapte luni. E un copil super dorit si asteptat... Insa eu m-am intors la serviciu de cum a facut 3 saptamani pt ca aveam probleme cu firma si nu gaseam nici o solutie... Nu stateam f. mult, cateva ore si ma intorceam la timp sa il alaptez... Am stat relativ putin timp cu el, cel mai mult a stat mama cu el. Cum ajungeam acasa eram numai a lui: eu il hraneam, eu si sotul ii faceam baie, il scoteam afara, ne jucam impreuna cu el... insa mergeam zilnic 6-8 ore la serviciu.
In urma cu cateva luni am vandut firma si am stat din decembrie pana in martie acasa. Copilul a inflorit realmente, mananca bine si singur, face la olita, am reusit sa invingem frica de apa - aparuta dupa o punctie lombara - vorbeste forte corect, adoarme singurel, deseneaza chestii inteliginile si pt noi, coloreaza si mai nou si canta... Ei bine, a aparut o chestie pe care nu stiu daca trebuie sa o combat sau nu: Ii place sa ne jucam inversand rolurile: Alex e "mamica", eu"baiat mic" iar tata-sau:"baiat mare".
Chiar aseara. Alex mi-a spus foarte serios: "Sunt mamica, mami, sunt mamica, sa stii. Sunt mamica ta!" Nu ma asteptam la asa o veste. Sincer, dincolo de aspectul comic..., e cazul sa imi fac vreo problema, e totusi baiat... daca ii spun ca el va fi tatic si nu mamica imi spune clar ca nu e adevarat...
Alta sa spun asa, problema, e copil unic... isi doreste compania altor copii... inteleg. Il vom da la gradinita cat e curand. Pana atunci, am constat ca are prieteni imaginari: o foca, o broscuta si o ratusca. Le pune langa el la masa si ii ia la plimbare. Ii tine cica de manuta si are grija de ei. E normal? Are totusi 2 ani si 7 luni...
karmen spune:
carmen_2003,
probabil tu te astepti ca baiatul tau sa se identifice cu tatal in jocul lui, dar nu e tocmai neaparat, mai ales la varsta asta. Inca nu este in perioada oedipiana. Eu cred ca tu joci un rol deosebit pentru el, e poate mai atasat te tine, esti "eroul" preferat din familie si de aceea prefera sa se identifice cu tine. NU vad ceva ingrijorator in asta. Sau poate i se pare interesant sa joace ambele roluri alternativ, fara a avea vreo legatura cu sexualitatea.
Despre prietenii imaginari a mai fost un subiect pe forum. De indata ce va intra in relatie cu alti copii si va avea activitati la gradinita va uita probabil de broscute si ratuste.