Psihologia copilului - vol. 5
Raspunsuri - Pagina 4
sorana spune:
Saso si eu am fix aceeasi problema cu tine, din pacate nu am si un raspuns. Adica realitatea dura ne-a trezit pe mine si pe sot (pacifisti amandoi) cand fetita noastra de cca. 2 ani jumae a fost smucita de un pusti de vreo 5 ani de pe topogan si practic aruncata in jos pe scari. asta dupa ce si alti copii o mai lovisera si ea saraca se uita lung, nevenindu-i sa creada .... nici macar nu plangea. Mie mi-a fost chiar mila de ea si apoi taica-su a zis ceva de gen - trebuie sa o invatam sa riposteze, pentru ca nu poate trai intr-o lume ideala si sa fie ciuca batailor ..... In concluzie copilul nostru lovea pe oricine (mic sau mare) care nu era de acord cu ea. Spund lovea pentru ca acum s-a mai potolit .... Monica are 3 ani si jumatate si de cca. 7-8 luni ii explic in fiecare zi cand poti sa dai (ca sa te aperi) si cand nu poti sa dai (sa ataci tu). Nu stiu cat au facut explicatiile mele, cat a facut gradinita (desi am inteles ca acolo e cuminte, ea de fapt mai mult lovea oamenii mari - pe noi, bunicii, prietenii), cat au facut toti cei in jurul ei care "s-au suparat" si "au plans" de cate ori au fost loviti, refuzand sa se mai joace daca erau loviti, etc .....
Sunt convinsa ca pe undeva am gresit noi si eu cel putin am platit cu cateva luni de nervi si suparare ..... si inclusiv cu "prieteni" care ne sugerau sa ne ducem copilu' la psihiatru ca "nu-i zdravana"!
Acum (sper ca nu doar temporar) am ajuns la un echilibru ....
Multa rabdare va doresc .....
Sorana si Monica (3 ani)
piulia spune:
Intrebare...intrebatoare....nu stiu daca a mai patit cineva ca mine,dar nu stiu incotro sa apuc...Am un copil de 6 ani,foarte sensibil...de la cam 4 ani a inceput sa faca din cand in cand acea "teroare nocturna"(cred ca asta este dupa simptome...se trezeste cateodata noaptea in prima parte a somnului,foarte speriat, nu tipa,doar este inspaimantat,daca ma duc sa il linistesc,sta putin in bratele mele,apoi fuge...incerc sa aflu ce vede, dar nu stie sa imi spuna...totul dureaza cam 15 min pana reusesc sa il calmez, vorbindu-i tot timpul si adoarme.A doua zi stie ca a facut urat dar nu stie de ce).Mereu se intampla acelasi lucru.
Si ca sa nu fie totul usor, mai nou, nu mai poate sa se culce seara...cand pune capul pe perna, are impresia ca obiectele in semiintuneric sunt mai mici, ca sunt departe, sau daca nu, cand inchide ochii, vede bile mari in fata ochilor.Dus la control la ochi si nu are nimic.Il vorbesc si intelege ca nu e nimic in neregula, sa ignore acest lucru si sa adoarma.Se linisteste imediat ce stau de vorba cu el, iar daca stau langa el cand adoarme totul e in regula.pana acum adormea singur, dar nu in intuneric...ceva s-a intamplat...s-a speriat de la ceva cred...si nu stiu ce trebuie sa fac....Nu il certam, e un copil linistit si cu indeletniciri statice...citit,scris...sta mult in casa...si e anemic.In speranta ca voi primi un raspuns macar de linistire....multumesc anticipat....
Principesa spune:
Piulia, in general aceste fenomene sunt asociate complexului oedipian sau afectelor agresive si unui sentiment de culpabilitate consecutiv insotit de teama de a fi prins sau pedepsit. Aceasta tensiune se exprima prin pavor nocturn.
Mai ai copii?
Recomandarea mea ar fi sa il duci la un psiholog. Situatia dureaza de destul de mult timp si consider necesar un suport de specialitate care sa aduca in maniera ludica la suprafata conflictele interioare gasind modalitati mai adaptative de rezolvare.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
piulia spune:
Nu mai am copii, iar el este singuratic, nu a crescut in prezenta altor copii, a stat mai mult in casa,facand scenarii de lupta, cu soldati,fantome...Este foarte atasat de mine si iubit de toata lumea..intradevar, facea des teroarea nocturna, cand il certam seara si adormea crezand ca sunt suparata pe el...si suferea...de aceea am renuntat sa il mai cert seara ca sa adoarma intotdeauna linistit...Au mai fost desenele..Cartoon-ul acela nenorocit si jocurile pe calculator(nu prea mult dar jocuri de strategie sau cu monstri),care dupa ce le-am scos s-a mai potolit.Nu se mai intamplase de aproape 1 an,iar acum pe fond de oboseala, pt ca numai cand e foarte obosit se intampla, seara inainte de culcare, ba i se pare ca e lustra mai mica pe intuneric, ba daca inchide ochii vede 2 bile megre mari...Este un copil timid, introvertit, foarte cuminte...Acum pot sta de vorba cu el , sa il fac sa-mi spuna ceea ce simte, pt ca numai mie mi se destainuie si pot sa il linistesc cat de cat...sper sa am si un rezultat final..Medici psihologi pt copii nu prea sunt pe aici...nu-s din Bucuresti sau alt oras mare..asa ca o sa..incerc momentan sa il ajut eu....iar daca nu reusesc...sa incerc sa caut un medic prin Bucuresti....
Principesa spune:
Piulia, eu am zis psihologi nu medici, psihologi psihoterapeuti.
Numai tie iti spune ce simte dar acum ceea ce simte el nici macar el nu isi da seama, de-asta ti-am recomandat suport de specialitate.
Daca vrei sa il duci deci la un psiholog psihoterapeut imi poti spune in ce zona stai si eu pot incerca sa gasesc pe cineva de specialitate in apropiere.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
piulia spune:
Ok..am gresit cand am zis medici...de fapt ma gandeam la psihologi ...si stiind ca ii gasesc prin spital sau policlinici de obicei ...i-am asociat fara sa vreau.Stau la 20 km de Rm Valcea,ar fi bine sa gasesc pe cineva aici,am inceput si eu sa caut.
carolinah spune:
Ioana2004, problema cu somnul copilului am avut-o la fetita cea mare si am aplicat o metoda a unui specialist de la un institut de tulburari ale somnului la copii, din Hamburg. Trebuie sa ai insa nervii tari, dar are rezultate garantate:
Ziua min min min min min
1 3 5 10 15 15
2 5 10 15 15 15
3 10 15 20 20 20
4 15 20 25 25 25
5 20 25 30 30 30
6 20 25 30 30 30
7 20 25 30 30 30
8 20 25 30 30 30
9 20 25 30 30 30
10 20 25 30 30 30
Adica in prima zi o lasi intai sa planga 3 min, te duci la ea cam 2-3 min si o linistesti fara sa o iei din pat (o mangai pe spate, ii canti, ii vorbesti usor, o scarpini etc) dupa care iesi din camera. O lasi apoi sa planga 5 minute, repeti cu linistirea, apoi o lasi 10 min si tot asa.
A 2-a zi, o lasi 5 min, apoi, 10, apoi 15 etc.
A 3-a zi 10 min, apoi 15, apoi 20 etc ...dupa schema.
Noi am rezolvat astfel problema pe cand fetita mea avea cam un an si jumatate in aproximativ 5 zile.
La cea mica am facut asta de pe la 3 saptamani si a fost nevoie de doar 2-3 zile. Si nu cred ca a plans mai mult de 3 min pana sa adoarma. Fetele mele se culca amandoua singure in paturile lor in camere separate si viata e mult mai linistita acum la noi in casa.
Dar, daca pornesti pe calea asta trebuie sa fii sigura ca nu are alte probleme (nas infundat, mancarimi de piele, pampers ud etc) si trebuie sa fii decisa sa mergi pana la capat, ca altfel faci mai rau. Doctorul respectiv spunea ca el avut rezultate la copiii intre 2 saptamani si 13 ani in proportie de 95%.
Mult succes.
lina, cu Alina si Ana... si tati, evident
NANU spune:
BUNA fetelor si ma bucur ca pot sa-mi spun si eu problema.
Am un baiat de 3 ani si 4 luni.S-a trezit intr-o noapte speriat,plangea,tipa nu stiam cum sa-l potolesc,intr-un final l-am linistit si l-am intrbat ce a visat de s-a speriat asa tare,la care mi-a raspuns, ca la visat pe lup ca a venit la el la usa si nu putea sa scape de el.Adoua zi la gradinita am intrebat educatoarea daca s-a citit sau s-a predat ceva legat de lup,raspunsul a fost negativ si mi-a spus ca doarme linistit nu l-a vazut sa se agite in somn.
De atunci este cam o luna,copilul meu nu mai sta singur nici la baie,nici la desene, nu mai doarme singur si se trezeste noaptea ma striga,vorbeste singur ceva de genul"nu mai fac tata ,promit",zice ca e cineva in camera si sa ma duc eu sa-i aprind lumina,chiar si cu lumina aprinsa nu sta singur,si la gradinita asteapta sa mearga un copil cu el la wc.Recunosc ca-l mai certam,tipam la el dar nu-l batem,acum stau si ma gandesc ca e speriat ca tipam la el ca-l certam,ceva l-a speriat rau de tot de nu mai poate sa stea el singur.
Ce se intampla cu copilul meu?Ce l-a putut speria asa de mult?
Principesa spune:
Cred ca am mai postat asta. Frecvent pavorul nocturn apare in contextul complexului oedipian, a dorintei de a fi cu mama si a vinovatiei consecutive respingerii tatalui. Deci poate e pe fond de culpabilitate.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
NANU spune:
Principesa,de ce la gradinita trebuie sa astepte pe cineva sa mearga cu el la wc?OK am inteles ca poate fii si acest complex de culpabilitate,dar nu cred ca este normal sa-i fie frica de orce,chiar si cand il mangai eu seara,ma intreaba"tu esti mami?"