pierdut pasiune...sa o declar nula?
Raspunsuri - Pagina 3
Elise spune:
uite, exact o discutie de genul asta am avut eu cu omu' meu cu ceva timp in urma.
La un moment dat, si mie mi s-a parut ca ne-au cam parasit fluturasii pentru campii mai verzi, si, pentru ca noi discutam foarte deschis totul, l-am intrebat daca si el a vazut asta.
Si mi-a zis ca da.
Da' daca vreau pasiune, sa o obtin, nu sa o cer.
Si daca la inceput eu eram cea curtata si intimpinata cu urale si focuri de artificii, 
acu' m-a anuntat ca ne-am luat, sint a lui, e al meu, si sa fac bine sa mai fac si eu focu' .... ca doar sintem egali, nu ?!
Trebuie sa recunosc ca avea dreptate.
In mare parte, diferenta intre pasiunea de la inceput si situatia actuala e in capul nostru.
Si daca ne asteptam sa ne surprinda la nesfirsit... sint si ei oameni, la urma urmei.
Ar trebui sa mai facem si noi ceva in sensul asta.
Nu doar sa ne uitam la ei intrebator.
Al meu, de ex., nu observa ca sint sexy si ma admira trecatorii.
Daca imi pun lenjerie sexy, iar nu observa - pentru ca pentru el niste kiloti sint tot kiloti, si oricit de sexy ar fi ei au rolul sa iti acopere fundul
In schimb, percepe kestii mai directe si la obiect: de exemplu sa batem recordul de sarutari pasionale intre 2 semafoare.... 
... o data mi s-a parut frisca de pe tort suficient de sexy cit sa initiez "o bataie" cu ea de ne-am albit din cap pina in picioare.... alta data l-am prins 
si l-am legat la ochi.... am vrut sa-l leg de fotoliu de fapt da' n-am reusit ... in fine, asa cum spunea un alt subiect, toate femeile sint
sint vor.
Elise
conchita spune:
quote:
Originally posted by roxana1974
Dragele mele,
in primu' rand schema cu fluturasul buclucash e chestie chimica, demonstrata stiintzific, care tzine (tot stiintzific demonstrat) 5 ani in medie...
5 ani? pai e mult, deja! asta e perspectiva optimista. :-)) eu stiam doar de 2 ani, ca atata se mentine interesul feromnilor fata de o persoana, dupa 2 ani cica nu mai reactioneaza la aceeasi.
Elise spune:
Uite ca eu nu cred - chiar nu cred ca se poate demonstra stiintific cit timp o sa exista pasiune intre mine si barbatul meu!
Daca era totul atit de clar si stiintific demonstrat, atunci se faaceau injectii si pastile in zilele in care vroiai fluturasi in stomac.... ne duceam cu alesu' la vaccinat si stiam sigur ca ne iubeste mult in urmatoarele 6 luni!!
E prea de tot....
Elise
fatima spune:
quote:
Originally posted by doareu
[Refuz pur si simplu sa cred ca pasiunea "trebuie sa moara" pana la urma intr-o relatie si ca trebuie sa fiu ok cu asta. Ca exista in cantitati mai mici decat la inceput, asta se poate. Dar sa moara cu totul e alta poveste. Si sa ingrop acea parte din mine care se vrea dorita intr-un anume sens... e exclus pentru mine. Mi se pare ceva fals, second-hand, si nicidecum "the real thing" si nu ma voi satisface in veci cu asa ceva. Nu pot si nu vreau sa fiu ok cu un asemenea compromis. Totusi, am o apreciere mare pentru femeile pentru care e ok si sunt fericite si fara pasiune in viata lor, desi nu stiu cum reusesc.
multumesc, doareu.
se pare ca nu hormonii sunt de vina..ca uite, trecu perioada cu pricina si aceleasi ganduri ma framanta..sa nu credeti ca sunt o obsedata sau ca n-am altceva mai bun de facut..am multe preocupari, imi deschid o mica afacere, citesc, ma uit la tv, plus treburile casnice..in general ma simt bine cu mine insami..
dar nici eu nu sunt omul care sa accepte usor compromisuri..de aceea am si deschis subiectul, nu?..pentru ca eu ofer totul si de aceea vreau totul in schimb..nestirbit..pentru ca merit..pentru ca sunt o femeie puternica, desteapta, frumoasa, buna, cum de altfel majoritatea suntem, dar uneori uitam..pentru ca nu pot trai cu frustrari..nu stiu cum..chiar daca imi voi petrece toata viata cautand implinirea, si chiar de nu o voi gasi, tot nu voi regreta..cautarea in sine merita..la sfarsitul drumului voi privi in urma si chiar de voi spune "mai bine faceam altfel", voi fi fericita , pentru ca inseamna ca am invatat ceva..dar nu voi regreta niciodata ceva ce am facut, ci mai degraba ceva ce nu am facut..nu, resemnarea nu e numele meu..si nici renuntarea fara a face tot ce era posibil..o sa incerc unele din sugestiile voastre, merci mult pentru ele..plecam la munte azi..poate le aplic acolo..
gongutza spune:
Roxana...ideea cu flirtul e cu doua taisuri...poti sa ai oricat de multa grija,sa te gandesti ca nu vrei sa te "aprinzi" si totusi sa o faci...si sa te trezesti gandindu-te la persoana cu care ai flirtat,sau de ce nu,chiar sa se ajunga la mai mult...nu dau cu roshii,era doar o paranteza,sau o experienta.
Si eu una nu pot sa am un orgasm pe cinste daca nu ma mai simt atrasa de el.Pur si simplu ceva acolo in creier nu mai functioneaza,nu ma simt in largul meu,simt ca fac dragoste doar ca trebuie,nu ca imi doresc sau ca il doresc...
fatima spune:
As putea numi anul 2005 "anul adevarului", chiar daca a avut 364 de zile de minciuna, sau mai bine spus de tacere, si 1 singura zi, ultima, de adevar. Chiar in noaptea de revelion, cu 2 ore inainte de trecerea in noul an, eu si sotul meu am avut o discutie foarte serioasa. Mi-a marturisit ca ma iubeste enorm ca om.. ca ma respecta, ma apreciaza, ma admira...dar ca nu se mai simte atras de mine, ca nu ma mai doreste fizic, si asta nu de ieri, de azi, ci de mai mult timp..chiar dupa un an si ceva de la casatorie..(suntem casatoriti de patru)..ca el ca nu mai simte "chimia" aia..ca ii place sa ma pupe, sa ma imbratiseze, sa ma alinte, dar cand vine vorba de o mai mare apropiere, simte ca totul e fortat, ca o face ca trebuie..ca nici macar nu simte gelozie cand se gandeste la mine in bratele unui alt barbat..ca simte ca sunt nefericita si eu din cauza asta..si ca nu vrea sa ma priveze de sansa de a fi fericita..cu altcineva..asa ca ar fi mai bine sa ne despartim..de trei seri plang continuu (de fapt, plangem impreuna, el mai mult de mila mea, chiar mi-a spus ca mai bine ar muri decat sa ma faca sa sufar, ca tocmai de aia a fost si asa sincer cu mine..ca timpul le va vindeca pe toate..ca si pe cei morti ii uitam dupa o vreme..stam asa, imbratisati si plangem..).. oare totul se poate inlocui asa usor?
..inca nu-mi revin..am in continuare senzatia ca e un vis..desi se pare ca chiar acum m-am trezit dintr-o iluzie..intr-un fel, poate ca are dreptate, chiar daca am mai continua, casnicia noastra ar ajunge la un moment dat in acelasi punct..daca dorinta nu mai poate reinvia, absenta unei apropieri fizice va crea frustrari, care frustrari determina atitudini, reactii, sentimente..si de aici, se poate ajunge la situatii chiar mai grave..dar,(si aici suntem amandoi de acord) daca ar fi sa eliminam partea asta din ecuatie, casnicia noastra ar fi aproape perfecta..ne respectam foarte mult, ne admiram reciproc, ne incurajam..ne iubim reciproc foarte mult familiile (adica socrii de ambele parti, ei chiar vor fi devastati la aflarea vestii)..daca putem gasi ceea ce ne lipseste, dar ceea ce avem nu va putea fi niciodata suplinit de nimeni si nimic..
..credeam ca sunt mai puternica, citesc ce am scris chiar cu cateva zile inainte aici, pe pagina asta, ce bravam eu..sau poate asa as vrea sa simt, dar uite ca inima nu ma asculta..nu vrea sa-i fac o operatie de extirpare de oameni si sentimente..
..deocamdata, nu stie nimeni nimic, nici macar nu banuiesc, am hotarat sa ne mai gandim totusi..dar nu se intrevede o solutie.. e tragic, sa ma duc la socrii in vizita si sa ma port ca si cum nimic nu s-a intamplat, stiind ca nu voi mai face parte din familia asta de oameni iubitori si dragi mie..
lena spune:
fatima ce sa zic decat ca sincer imi pare rau de suferinta prin care trebuie sa treci acum...si realizez ca totusi ai simtit cumva ca se termina sau ceva lipseste, altfel nu ti-ai fi pus intrebarile astea.
cu sinceritate imi dau seama ca e foarte greu pentru altii sa se puna in situatia ta, dar cred ca multe foarte multe fete si femei au trecut prin viata asta printr-o despartire, poate nu printr-un divort ci doar printr-o despartire de cel iubit si asta doare, doare al naibii, doare la fel, doare poate mai mult sau mai putin depinde de persoana si capacitatea de a face fata...eu stiu insa un alt lucru care zic eu este esential, indiferent de cel care iti va fi alaturi, azi, maine sau pentru totdeauna, ceva tot iti apartine complet si acel ceva esti tu...mai buna, mai rea, mai depasita de situatie acum, mai plansa, sau mai fericita, mai zambitoare in fata unei comedii stupide sau mirata ca a venit primavara si ai chef sa-ti pui o rochita frumoasa si sa fi cocheta...deci tu trebuie sa inveti sa traiesti cu tine, singuratatea e asociata de multi oameni cu ceva trist, infiorator, inimaginabil, dar nu este adevarat...am citit mai demult o carte minunata unde parca cineva dictase gandurile mele...spunea asa acolo: un om care nu se teme sa fie singur cu el insusi este un om puternic, este un om fericit...caci fericirea vine din noi, daca noi nu suntem fericiti cu noi insine cum am putea fi alaturi de altii, incearca, nu zic ca e usor, dar totusi incearca sa fi fericita pentru o clipa cu tine insuti...maine incearca sa dublezi doza, sa fi fericita doaua clipe si tot asa...poate nu vei mai simti golul asta din suflet pe care probabil il simti acum...e minunat sa redescoperi lumea prin propii tai ochi, cu bune, cu rele, dar asa cum o filtreaza ei.
multa putere iti doresc 
,
Lena
lucia1 spune:
buna!Sa sti ca nici la mine "fluturasii in stomac"nu sunt pe fiecare zi,dar atunci cand sunt,incerc sa ma relaxez si ciocnesc si un pahar de vin rosu 
inainte ca sa se mai ridice un pic sangele.Asta nu inseamna ca ma imbat ci un pahar de vin rosu nu stirca.Iti doresc ca toate prb tale sa treaca cat mai repede posibil.PUPICI!
rilbuc1 spune:
Fatima... cand am citit ce ti-a zis parca o auzeam pe nevasta-mea. Tot cam asa s-a comportat si ea la capitolul asta. Ca nu ma iubeste, si din astea...
Si noi pe 31 dec stabileam (iar) ca ne vedem de viata noastra separat, pentru ca peste cateva ore sa-mi spuna ca nu ar suporta sa nu mai fie cu mine... Noroc ca m-am obisnuit cu din astea.
Nu anuntati acum parintii de decizie pt. ca ar suferi. Mai lasati sa vedeti cum evolueaza lucrurile. Poate nu strica sa mergi pe la un coafor sa mai schimbi una-alta, poate isi da seama ce pierde.
Elise spune:
Fatima,
am citit ultima ta postare: mie imi place cum a procedat si mi-as dori ca, daca ajungem vreodata in situatia asta, sotul meu sa fie la fel de sincer.
Nu stiu daca ai ce sa faci....
Probail exista solutia sa va pastrati casnicia si sa o transformati intr-un compromis, dar eu una n-as merge pe calea asta, pentru ca amindoi simtiti ca "fluturasii" sint morti si amindoi meritati mai mult.
Elise