catzel batran si bolnav...ce sa fac?!

cl spune:

Lia, !

Claudia

cipcipcip spune:

Lanchione, te infierbintezi degeaba, eu iubesc extrem animalele, dar cind ajung batrine si irecuperabil bolnave, sint de acord cu eutanasia, asta nu e un mod de a scapa de un animal, ci de a-l scapa pe el de suferinta. Daca nu stiai, eutanasia la animale este utilizata frecvent la animale atunci cind sufera, si, in unele tari si pentru oameni, la alegerea lor.

Dupa cite stiu eu, eutanasia se recomanda atunci cind animalutul nu mai pare a se bucura in nici un fel de viata ci numai sufera. E un mod uman de a scurta suferinta unei fiinte vii. Pina la urma eutanasia e o alegere personala, dar nu acuzati pe cei care aleg eutanasia de cruzime sau nepasare pentru ca nu este deloc asa.

Anamaria, alegerea e a ta, fa cum iti spune inima.

Pentru cine nu stie, eutanasia se face prin administarea unei supradoze de somnifer injectabil, animalul "adoarme" si nu se mai trezeste. Nu inteleg de ce vi se pare crud, si eu as vrea sa mor asa decit chinuita de dureri sau ca o leguma cu calmante pina in ultima clipa.


Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005

viorela hoff spune:

anamaria, eu am avut o catelusa pe care am iubit-o atat de mult ca nu am conceput sa nu o aduc cu mine in germania!
din nefericire, bucuria ei nu a durat decat 6 luni, pt. ca in urma operatiilor facute in ro, cancerul a intrat in metastaze.
dupa ce ne-am chnuit cateva saptamani, am hoatarat sa mergem cu ea la doc sa o "adoarma".
animalul cand este f. bolnav sufera enorm, poate mai mult decat omul! si rolul celui care l-a gazduit si i-a daruit dragoste, este in cele din urma din pacate si acela de a-i curma suferintele.
te cred ca iti este f. greu si te inteleg, dar asa este mai bine pt. el, mai bine decat sa ajunga intr-un azil, fara sa inteleaga vreodata de ce stapanul lui l-a abandonat in clipele in care avea mai multa nevoie de el.
"si caii se impusac nu-i asa?"

Vio

Tina catelus de catifea

ruxandra_sb spune:

2 povesti cu 2 caini.

Primul se numea Virgula si am gasit-o pe cand era un pui pricajit de vreo 3-4 saptamani pe la Gara de Nord. Am luat-o acasa, am hranit-o, spalat-o si am incercat sa-i gasesc un stapan. Cum n-am reusit am convins-o pe mama s-o tinem. Au trecut lunile, Virgula crestea frumos, era jucausa si fericita. Pana cand la un moment dat a inceput sa-i fie rau. Asa azi, asa maine, am ajuns la doctor. I-a dat un tratament, alt tratament.. Apoi alt doctor a zis ca suspecteaza ceva grav. Au deschis-o si avea cancer. Au vrut s-o adoarma atunci, dar mama n-a putut sa hotarasca asta singura (eram plecata). Era din ce in ce mai rau, aproape nu mai manca, era numai piele si oase, se vedea ca sufera.

Dupa ce-am plans o saptamana, am luat hotararea s-o eutanasiem.
Ne-am dus o ultima data in parc si apoi am mers la veterinar.
Apoi am luat-o si am inmormantat-o in padure.

Virgula n-a trait prea mult, dar a avut sansa sa fie iubita si ingrijita.

Al doilea caine este Tim, multiubitul nostru Tim. Un boxer minunat, de o tandrete iesita din comun. Pe de alta parte era un razboinic, nebun si fara frica. Puteam merge noaptea in Herastrau cu el, fara nici o teama. A trait aproape 15 ani si a ramas pana spre final intr-o forma desavarsita.

Dar, in ultimele luni incepuse, incet, incet sa se degradeze. Orbise, nu mai manca, cadea tot timpul de trebuia dus in brate, facea pe el. Ne era tare greu sa-l vedem ajuns asa neputincios si in suferinta.

Veterinarul (care-l ingrijea de ani buni) ne-a sfatuit ca "dupa ce-a avut o viata asa frumosa, sa nu ne batem joc de el in final" si sa-l "adormim". Ne-am luat la revedere.
Si pe Tim l-am ingropat intr-o padure.

Nici o clipa nu am regretat aceste decizii.
Si da, din cand in cand trecem pe la mormintele lor.

Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag

Fomalhauti spune:

Sunt impotriva eutanasiei in general. As vrea sa va spun doua povesti (sau macar una, pana se trezeste bebe....)
Acum multi ani mama a aflat de la vecinele din bloc despre o femeie batrana, cu probleme. Povestea vietii ei era cam asa: In timpul razboiului se refugiase in Romania, impreuna cu sotul ei. Ramasese in Romania, nu lucrase niciodata. Nu avea copii. Locuia in acelasi bloc cu mama (si cu mine, la vremea aceea), dar lumea nu o prea cunoscuse. De fapt, isi spunea "Buna ziua" cu toata lumea, dar cam atat. Intre timp sotul ei murise si ea ramasese singura. Repet, nu avea copii, nu avea frati, surori, colegi de scoala sau fosti colegi de servici...Pe nimeni. Era foarte bolnava de inima. Atat de bolnava incat nu mai putea iesi din casa. Cred ca atunci a spus totusi cuiva din bloc ce probleme are si mai multe persoane, printre care si mama, au inceput sa o ajute.
Batrana mergea la toaleta, dar apoi trebuia sa stea pe canapea sa se odihneasca. Nu putea sa-si gateasca, sa-si curete casa. Nu mai are rost sa precizez ca nu putea iesi din casa...La vremea aceea nu era nimic de vazut la televizor. Batrana avea si probleme cu ochii si nu prea citea...Pur si simplu zacea in pat toata ziua.
Vecinele mergeau cu randul si o ajutau cu cate ceva. Uneori (foarte rar) mergeam si eu cu mama. Stiu ca mama ofta de cate ori ii venea randul. Adevarul e ca era de-a dreptul deprimant s-o vezi pe batrana, dar si mai deprimant era sa o asculti, fiindca avea intotdeauna acelasi discurs: "Vreau sa mor. Ce rost are sa traiesc? Doar ma chinui. Ma simt rau. Toata ziua stau in pat. Nu mai vreau sa traiesc." Credeam ca inteleg...
Numai ca, din cand in cand, batrana facea niste crize de sufocare. Atunci batea cu disperare in tevile de la calorifer. Era speriata: "Mor! Chemati salvarea! Repede!"...."De ce nu vine? Mai sunati o data! Spuneti-le ca mor!" Brusc nu mai dorea deloc sa moara.
Salvarea venea pana la urma. Era dusa la spital. Dupa cateva zile era adusa inapoi acasa. Si iar zacea in pat si iar spunea ca vrea sa moara. Si apoi iar facea criza....
A dus-o asa vreo doi-trei ani si apreciez ca a fost dusa de zece ori la spital.
De atunci cred ca nimeni nu vrea sa moara. Nu stiu daca este vorba de dorinta de a trai sau de ceva instinctiv.
Nu cred ca vrea sa moara cainele "nostru" (cel despre care vorbim). Cred ca vrea sa mai traiasca, sa fie iubit si mangaiat...
De fapt, am si o poveste cu un caine...

Fomalhauti spune:

Iata si povestea cu cainele...
In urma cu ani am gasit o catelusa lovita de masina. Am dus-o la mai multe cabinete medicale, a fost operata. Doua-trei zile dupa operatie parea bine, din ce in ce mai bine, a inceput sa bea apa, chiar sa si manance...Dar apoi a inceput sa se simta din ce in ce mai rau. A inceput sa verse...
O duceam in fiecare zi la cabinetul veterinar (de fapt, cred ca am dus-o si de doua ori pe zi uneori, dar totul nu a durat decat o saptamana...)Medicii nu prea intelegeau nici ei ce se intampla, de ce boala sufera, de ce ii merge tot mai rau (sunt opt ani de atunci, nu erau laboratoare...)Pana la urma au decis s-o opereze din nou. In timp ce catelusa era inca sub anestezie, medicul a venit la mine.
Mi-a spus ca nu are nici o sansa de supravietuiere fiindca sufera de o boala de rinichi, de fapt, avea din nastere un singur rinichi care functionase si care intre timp nu mai functiona. Deja organismul bietului animal era plin de substante toxice pe care rinichiul nu le mai filtra. Si mi-a spus ca "tot e sub anestezie..." Am spus nu. Cred ca am tipat si am inceput sa plang (am omis sa scriu ca eram gravida in luna a noua...)Am luat-o acasa.
Acest lucru se intampla pe la pranz. In dupa-amiaza aceea am plecat undeva. Seara, cand ne-am intors, catelusa era rau de tot. Zacea intr-o balta de varsaturi....Si iar am plecat iar cu ea la cabinet. Foarte curand dupa ce am ajuns acolo catelusa a murit. Cand a murit se uita cu disperare la mine.
Am caiini si imi dau seama ca uneori le interpretam privirile sau alte manifestari in functie de starea noastra de spirit. Dar totusi cred ca atunci, catelusa aceea se uita la mine rugandu-ma sa o salvez. Nu am putut s-o fac, dar ma impac cu gandul ca am incercat. Dar sunt convinsa ca nu dorea sa moara.

slakje spune:

quote:

---

Originally posted by Guestus

"Dr. spune ca a fost cel mai mare (ca dimensiuni) si mai frumos motan din brasov din ultimii 20 de ani."

nu vreau sa te enervez....dar te-ai gindit vreodata sa-l impaiezi?

---

acum guestus, sa ma ierti, stii ca mi-esti simpatic dar gluma asta chiar ca-i deplasata.
nu vad de ce e chiar asa ridicol in viatza asta plina de mizerii , sa iubesti un animal, nevinovat, care din fericire e de 1000 milioane de ori mai bun decat un om .sau ar fii mai frumos daca am fii singuri pe pamantul asta, oameni, foarte frumos nu am ce zice.

sase spune:

1-Zilele astea se incearca aici unde traiesc, legiferarea dreptului fiecarui om de a dispune de viata lui, de a o termina in mod decent in cazul cand are o boala incurabila ,ce l-ar face dependent de aparate si l-ar lipsi de libertatea de a gandi .
Sper sa se aprobe si atunci o sa-mi fac din vreme toate actele necesare ca sa fiu linistit ca cei din jur nu-mi vor prelungi agonia inutil ,pentru mine si pentru ei.
(Ii scutesc pe cei ce rostogolesc ochii spre cer sa-mi dea sfaturi caci nici vorbele nici rugaciunile ,nu au vindecat pana acum nici macar raceala.)

2-Cainele meu are 18 ani ,18 ani de partener de viata,de discutii,inca se mai tine pe piciore,dar incepe sa dea semne ca ii este greu .Am rabdare cu el ,intelegere,il ingrijesc cu medicamentele necesare,caldura necesara,dar daca l-asi vedea ca sufera,ca ii este greu sa traiasca ,i-asi ramane prieten pana la sfarsit,scutindu-l de chinuri.nu din comoditate,nu din egoism,nu din indiferenta ci din respect pentru anii lungi de prietenie credincioasa.



sase

Porumbita spune:

sase

mi se pare un egoism enorm sa stai si sa privesti la cel ce ti-a fost prieten credincios atatia ani si sa vezi cum sufera si se chinuie, stiind in sinea ta ca nu mai exista nici o speranta, doar ca nu ai curajul necesar sa il ajuti sa scape de durere!

Cricor spune:

Eu cred ca-i o exagerare sa-i acuzi pe cei care au caine de 13 ani ca s-au saturat de el pentru ca este batran si bolnav si asta e singurul motiv pentru care vor sa faca eutanasie.
Tatal meu i-a facut cainelui nostru din Romania eutanasie, avea 12 ani, nu mergea de 8 luni,nu vedea, nu manca de 1 luna absolut nimic si foarte rar bea apa, scancea continuu. Cu greu pot sa-mi imaginez cat de greu le-a fost sa aiba grija de un caine care cantarea 50kg si facea numai pe el si vomita cel putin o data pe zi. Nicodata nu m-am bucurat mai tare ca am fost in Canada ca in ziua cand au hotarat eutanasia, pentru ca n-am fost nevoita sa hotarasc asa ceva. Tatal meu merge in fiecare zi in locul unde l-a ingropat, si sta acolo cu orele. Cu toate astea imi zice ca ii pare rau ca n-a facut-o mai demult ca tare s-a mai chinut cainele, dar ca n-a putut sa sa se hotarasca mai repede.

Anamaria numai tu poti sa hotarasti, si sunt sigura ca nu comoditatea va fi factorul hotarator.


Corina

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58588&whichpage=1/" target="_blank">Ajutati-l pe George!
www.cuzuc.netfirms.com