Copilasi noiembrie-decembrie 2004 (91)
Raspunsuri - Pagina 6
danamunti spune:
quote:
Originally posted by monica-elizabet
buna dimineatza fetele,
azi mergem la control la oftapro cu alex sa vedem cum mai este cu ochisorii si avem niste emotii.
ruxitza e bine, face numai nebunii, deschide peste tot asa ca toate dulapurile de jos sunt goale si sus dau sa cada
monica
http://pg.photos.yahoo.com/ph/hapciu18/my_photos
Monica te rog sa-mi zici si mie cum a fost la oftapro.Si noi trebuia
sa mergem acolo,insa ne facuse programare dupa ce trebuia sa plec din tara.Lui Eric ii fuge un ochisor si pediatra ne-a trimis acolo.Cum n-am mai putut sa ajung acolo am mers aici si am primit un raspuns care nu m-a linistit deloc.Doctorul de aici ne-a zis ca daca el isi corecteaza singur ochiul nu avem de ce merge cu el la oftalmolog.
Cit despre dulapuri.....Eric trage toate sertarele si se baga in ele si mestereste ce gaseste acolo.
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/munteanu_iuliana1979/my_photos"Eric Gabriel"/[url]
danamunti spune:
quote:
Originally posted by eveline
Buna ziua dragele mele! Sunt mamica unei iubiri nascute pe 5 dec 2004 si care nu a mai intrat pe acest site (de fapt pe net) din sept. anul trecut. Dar se pare ca cineva acolo nu m-a uitat pentru ca vad ca mai sunt inca pe lista fapt pentru care va multumesc!
Ma bucur sa vad nume din cele pe care le stiam inca din primele sapt de sarcina dar si nume noi.
Despre Biancuta mea va pot spune ca totul e OK, e un copil normal pt varsta ei (cred eu...77 cm si vreo 11 kg), a facut ieri primii pasi singurica (fapt pt care am bocit) insa ii iese ABIA al treilea dintisor. In rest, program normal: trei mese si o gustare, somn in timpul zilei cam o ora si 12 ore noaptea. O singura problema urata am avut cu ea:o gastroenterocolita virala prin luna a opta din cauza careia a stat in perfuzii la reanimare 2 zile si doua zile in carantina, dupa care a fost OK. Dar toate trec, nu-i asa...?
Sper sa va pun cat mai curand poze cu ea si cu mine...nu de alta dar sa vedeti in ce hal seamana copilul meu cu barbata-miu si deloc cu mine :)
Va pup pe toate, urez la multi ani tuturor micutilor care isi sarbatoresc ziua lunile astea si sper sa ne vedem mai des de acum (ca am si eu in sfarsit net acasa!)
PUP!
Ana si Bianca
Bine ai revenit eveline
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/munteanu_iuliana1979/my_photos"Eric Gabriel"/[url]
anda74 spune:
Si noi suntem dintre cei ce implinim 1 an pe 22 noiembrie 2005,deci nascuti anul trecut pe 22 noiembrie.Tare mult am vrea sa ne vedeti, insa pozele sunt ceva mai mari si nu intra.Daca cineva stie sa ne spuna cum le putem micsora,ii vom fi profund recunoscatori.Si atunci vom face cunostinta:Alexandru Iulian Voicu-22 noiembrie 2004,facut cunostinta cu mediul inconjurator.
Dutzi spune:
Moss, imi permit sa-ti raspund si eu, in cateva cuvinte, pentru ca si noi ne-am confruntat cu situatia asta, ce-i drept nu vis-a vis de mine, ci de tati(si asta de curand).
In primul rand, faptul ca s-a atasat asa de tare de buni, e normal, petrece cea mai mare parte din timp cu ea; multi autori sustin ca micutii se simt in siguranta si se bazeaza pe persoana care-i ingrijesc o buna parte a zilei, si e chiar bine ca aceasta persoana sa-i fie "devotata" copilului in primii ani de viata; astfel, copilasul invata sa aiba incredere si sa iubeasca.
Cu tati, la noi a fost cam asa: incerca sa copieze, nerealizand insa exact acest fapt, jocurile noastre(ale lui Iustin cu mine), in care Iustin se amuza teribil, e in culmea fericirii. Ei, cred ca Iustin l-a asociat pe tati, in acest context, cu persoana care intervine intre noi si ne strica jocul...si tati a fost atat de trist(nu e o rusine, Onitza, sa vorbim despre asta, chiar ne prinde bine, cred eu, la toti)...si i-am sugerat sa inceapa sa inventeze alte jocuri, care sa le apartina doar lor, jocuri mai " altfel" decat ale mele...si sa-i vezi acum ce se mai hlizesc impreuna, ce-l striga Iustin toata ziua, mai, mai ca-ncep eu sa devin trista 
...cu siguranta, copiii au si ei toanele lor, dar sunt sigura, ca simt cand parintele ii iubeste enorm si-l vor rasplati cu varf si indesat. 
Didutza, de cate ori am intrebat de voi...ce dor ne-a fost...si ce copii superbi
onitza spune:
quote:
Originally posted by danamuntiquote:
Originally posted by monica-elizabet
buna dimineatza fetele,
azi mergem la control la oftapro cu alex sa vedem cum mai este cu ochisorii si avem niste emotii.
ruxitza e bine, face numai nebunii, deschide peste tot asa ca toate dulapurile de jos sunt goale si sus dau sa cada
monica
http://pg.photos.yahoo.com/ph/hapciu18/my_photos
Monica te rog sa-mi zici si mie cum a fost la oftapro.Si noi trebuia
sa mergem acolo,insa ne facuse programare dupa ce trebuia sa plec din tara.Lui Eric ii fuge un ochisor si pediatra ne-a trimis acolo.Cum n-am mai putut sa ajung acolo am mers aici si am primit un raspuns care nu m-a linistit deloc.Doctorul de aici ne-a zis ca daca el isi corecteaza singur ochiul nu avem de ce merge cu el la oftalmolog.
Cit despre dulapuri.....Eric trage toate sertarele si se baga in ele si mestereste ce gaseste acolo.
http://es.pg.photos.yahoo.com/ph/munteanu_iuliana1979/my_photos"Eric Gabriel"/[url]
DANAMUNTI, atentie mare la strabism, daca asta are Eric, sa luati masuri pana maxim la 6 ani, ca uite, parintii mei, s-au babzat ca mi se corecteaza cu ochelari, dar nu a fost asa, trebuia operatiel si ei nu au stiut, ca avand ochelarii la ochi, puteam sa ma uit drept, dar dandu-i jos, nu!!!! si acum am strabism
...dar eu ma bucur ca am scapat de miopie si astigmatism! 
...si totusi stiu un caz sigur, cand mama unei prietene s-a operat de strabism , si dupa cativa ani i-a aparut din nou!!!! nashpa!!! de-aia nici nu ma operez!! si sunt cat de cat norocoasa ca il mai pot controla!!!! 
SI Paul a avut o perioada, era micut, cand ii fugea un ochisor, dar faceam niste exercitii cu cohisorii, luam o jucarie si o roteam cand spre stanga sa se uite el in stanga, cand spre dreapta...in fiecare zi cam 5-10 min...si vad ca nu mai are probleme...dar am inteles ca miopia se mosteneste!!!!!!
Sanatate si pupic lui Eric!!!
Onitza si
Paul Constantin (28.11.2004)pozele noastre
ionela roxana spune:
Roserb
ptr. Bianca, mult noroc in viata si sa va aduca numai bucurii!!!
Didutza ave-ti niste copii ca dupa carte; sa va bucurati din plin de ei
Adriana si gemenashii tai au crescut fff. mult sis atat de frumosi
; cred ca pe fiecare zi ii "sorbi" din priviri nu alta si tot nu te saturi; aaa, si Bianca iti seamana ffff. mult!!!; muuuulta sanatate puilor si voua putere de munca!!!
in alta ordine de idei eu cu consoarta azi am implinit 7ani de convietuire!!!; vaaaaaai, ce repede a trecut!!!; ma simnt atat de baba de nu va pute-ti inchipui; mai un picut siimplinesc 30........
; deja ma intreb cum voi arata ca baba
....si mii tare frica!!!; atat de mult am obosit amandoi, incat am uitat cati ani implinim, asa incat cand soata a sosit acasa stateam si innumaram ca fraierii anii, si parca nu ne dezmeticiam deloc, cum noi azi implinim 7ani???
in loc de tort am facut un chec impreuna cu Arisa, fff. simplu(multumesc muuuult de tot Octavia)+ ajutorul Arisei consta in a-mi tine castronul , a se linge pe degete, , a varsa faina, si nu in ultimul rand a-mi face nervi!!!, dar este fii-mea!!!; in timpul pregatirii, Emily dadea si ea tarcoale pe la picioarele mele cu niste lingurite din plastic, in sens ca vroia sa faca mancare
.
http://photos.yahoo.com/nlroxana
try spune:
Moss, eu am tot participat pe la o serie de subiecte legate de psihologia copilului, relatia mama-copil care m-au ajutat sa inteleg mai bine ce si cum. Sunt la sectiunea "cabinetul psi". Ia-ti un pic de ragaz si citeste pe acolo incepand cu 4-5 pagini in urma toate subiectele care au legatura cu problema ta. Ai sa te clarifici mai bine ce si cum. E acolo un specialist, principesa, care daca ii adresezi direct intrebarile te poate ajuta mai bine sa vezi unde e problema si cum s-o apuci de coarne.
Ideea e ca orice copil dezvolta o relatie mai puternica dpdv afectiv cu acel adult (care se numeste figura de atasament), care ii satisface cele mai multe si cel mai bine nevoile. Aici intra: nevoia de hrana, somn, schimbat, baita, joaca, dragoste, alint, ghidare etc. De regula figura de atasament e mama pentru ca prin definitie ea petrece cel mai multi timp cu copilul si participa cel mai mult la ingrijirea lui. Acum, normal ca, mama ta fiind cea care o ingrijeste cel mai mult, Alexia sa dezvolte un atasament fatza de ea, insa nu inseamna automat ca ea devine figura de atasament. Conteaza foarte mult si lunile de dinainte ca mama ta sa faca parte zilnic din viatza micutei.
Acum nu stiu daca alexia o prefera pe mama ta in locul tau. Ea are acelasi comportament si fatza de tine cand e vorba sa pleci? Desi cred ca dimineata cand tu pleci ea inca doarme, deci nu ai cum sa-i vezi reactia.
Din cate am inteles relatia asta de incredere pe care o dezvolta copii cu figura de atasament nu se creeaza de azi pe maine, e un proces de durata. In fiecare zi se construieste cate un pic sau se darama cate un pic, nu-i ceva ce iei de la zero in fiecare zi. Deci daca tu simti ca lipseste ceva din relatia ta cu alexia poate sa fie de vina un comportament al tau care a persistat mai mult timp, deci nu neaparat ceva ce s-a intamplat zilele trecute. De cand te-ai reintors la servici? de cand e alexia in grija mamei tale? Daca tu ca mama nu-i mai satisfaci nevoile la nivelul la care ea are nevoie, ma gandesc ca posibil ca alexia sa se fi reorientat catre acea persoana care poate sa faca asta mai bine si in cazul tau, mama ta e posibil sa fie acea persoana. Insa din cate am inteles, copiii nu fac confuzii intre cel 2 persoane: mama si bunica. Adica inteleg bine diferenta de roluri. Deci teama noastra ca bunica ne poate inlocui e destul de nefondata, e mai mult o manifestare a geloziei noastre sau a posesivitatii care ne caracterizeaza ca tinere mamici. Ma rog, mie greu sa fac speculatii ce se intampla caci nu stiu multe detalii care sa completeze intregul tablou in relatia ta cu Alexia, dar ideea de baza e ca daca simti ca tu nu esti sau nu mai esti suficienta copilei tale trebuie sa faci tot posibilul sa redresezi situatia. Asta inseamna sa i te dedici intr-o mai mare masura (iar asta presupune nu neaparat timp mai mult, cat timp petrecut cu ea calitativ). Eu, spre exemplu, de cand vin de la servici si pana il culc pe alex ma dedic cat mai mult lui. Eu ii dau sa manance masa de la 6, ei ii fac baita, eu il imbrac, eu ii dau biberonul sa suga seara la 9 la culcare. Eu il iau la reprize de dans prin casa, ne jucam alergata (el fuge, iar eu trebuie sa-l prind). Ma pun in mijlocul jucariilor lui si ne jucam amandoi, eu il corectez cand greseste sau face ceva nepermis, eu il ignor cand fac ecrizute de isterie. Il tin in brate pe semiintuneric si imi rezerv minim 5 minute cu el spunandu-i poezioare, cantandu-i, tinandu-l in brate in timp ce el e pe jumatate adormit. Eu il pun in patut, eu il invelesc si tot eu sunt cea care-i spun noapte buna. Eu, eu si iarasi eu. Toate astea fara implicarea altcuiva. Avem timpul nostru impreuna fara sa intervina altcineva intre noi. La fel cum are si timpul lui cu tati, dar avem si momentele petrecute cu totii impreuna.
E adevarat ca maica-mea sta cu noi si e o cu totul alta situatie in sensul ca multe din treburile casnice le-a preluat ea si deci asta imi da mie timp sa ma dedic lui alex fara sa ma gandesc la vasele din bucatarie sau altceva. Incerc insa s-o degrevez pe mama de responsabilitatea lui alex dupa ce ajung eu acasa astfel incat sa nu se simta coplesita, sa aiba timp sa-si refaca energia si sa inceapa o noua zi bine-dispusa si cu rezerve caci alex nu are nevoie de o bunica motzaita pe canapea sau lipsita de chef. Iar asta imi da si mie ocazia de a consolida relatia cu alex.
Incearca ca tot ce faci in relatia cu ea sa o faci pentru ea, nu pentru tine. Spuneai ca-ti place sa respiri aerul ei, s-o mirosi etc. - astea sunt aspecte care de fapt iti satisfac tie nevoile de mama, insa ea are aceste nevoi? Adica, atunci cand petreci timp cu ea adulmecand-o, respirand aerul ei, tinand-o in brate, ea are nevoie reala de asta? Nu cumva iti satisfaci de fapt tie niste nevoie si deci atentia ta se concentreaza pe tine si nu pe ea? Tot ceea ce faci fa-o pentru ea. Eu caut sa fac pentru alex lucruri care-l bucura pe el, care-i fac lui placere, care-l fac pe le sa rada, nu neaparat pe mine. De ex. chestia cu alergatul de-a busilea prin casa cu "stai ca te prind, te prind" nu ma entuziasmeaza prea tare, dar alex e innebunit. De multe ori initiaza el jocul si asteapta sa te implici si sa-l fugaresti. Imagineaza-ti ca aleg in 4 labe la viteza lui pri ncasa, nu-i prea confortabil, dar el rade si chicoteste si nu am cum sa-l refuz. E bucuria lui sa facem asta.
Rolul copilului nu este de a satisface nevoile parintilor, ci invers. Noi trebuie sa fim intr-o permanenta stare de cautare prin care sa identificam nevoile copilului si apoi sa incercam sa i le satisfacem.
Si ai sa vezi ca daca respectii principiile astea de care vorbeam aici, daca intelegi mintea lor cum functioneaza, e imposibil sa nu vezi cum se va schimba situatia. M-am dat mai mult pe mine de exemplu pt. ca mi-e mai usor sa ma raportez la mine si in plus nu stiu amanunte despre relatia ta cu Alexia asa ca e nepotrivit sa speculez si sa comentez pe marginea unor speculatii. Daca vrei poti lua exemplul meu de gandire ca mod de abordare si sa iei din el ce crezi ca se potriveste relatiei tale cu Alexia.
Nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar daca citesti pe indelete ce s-a scris pe la cabinetul psi pe tema asta, o sa intelegi mai bine. Acolo se vine cu exemple punctuale si se dau solutii la obiect si e ma iusor de inteles asa procesul decat vorbind la modul general.
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
Moss spune:
Draga TRy, ca de obice esti la subiect si cu sfaturi bune ! Da-mi voie sa raspund pe scurt catorva din intrebarile tale pentru a intelege mai bine de unde pleaca teama mea.
E adevarat, am inceput sa merg la birou cand Alexia avea 4 luni. Nu caut sa ma justific, insa, mi s-a solicitat ajutorul. Este o afacere de familie, o companie puternica in domeniul din care face parte, iar eu, unul din pionii principali.
Dimineata eu sunt cea langa care Alexia se trezeste. Eu ii dau lapticul de dimineata, eu o schimb, eu o pup si chiar apuc sa ma si joc cu ea. La ora 5.30 - 6 sunt acasa si ea devine principala mea preocupare. E inutil sa-ti spun ca nu este ora in care sa nu ma gandesc la ea si zi in care sa nu sun de cel putin 3 ori chiar daca stiu ca totul este in regula.
Bun, ajung acasa si incep joaca cu ea. Stiu ce inseamna mers in patru labe, luatul in brate si ridicata sus, sau invarteli cu ea in brate, ne jucam cu masinutele ( sunt preferatele ei ), citim povesti cu Pisoiasul Pisu, plecam la plimbare amandoua tinandu-ne de manuta, ne jucam de-a bau - bau.
E adevarat ca sotul meu ii face baita ( este momentul lor ) eu sunt cea care o strege, o curata in urechiuse, o imbraca, o pregateste de somnic, eu ii citesc povestea de noapte buna si ii dau lapticul seara. Masa de la ora 7 tot eu i-o prepar si i-o dau.
in week-end cand suntem toti trei este extrem de fericita, chiuie si vb. intruna pe limba ei.
Nu a manifestat aceasta reactie fata de mama mea pana acum doua zile. Ma intreb daca are cumva legatura cu iesitul afara. Daca nu cumva asociaza plecarea mamei mele cu iesitul afara. Dar in acest sens ar trebui sa reactioneze si dimineata cand eu plec la birou.
Acum doua saptamani am fost 3 zile in delegatie la Salonic. Radu mi-a sppus ca nu a fost ea insasi in acest rastimp. A chiuit de bucurie cand m-a vazut pe aeroport si brusc ( adica exact in aceea seara ) si-a intrat in ritmul ei vesl si jucaus.
Astazi a ignorat-o pe mama cand a plecat, ce-i drept era tentata de niste baloane pe care i le umfla taica-su.
nu am simtit pana alaltaieri nimic diferit in relatia Alexia - eu - tati si buni.
Incerc zilnic sa vin cu jocuri noi, sa o atrag. I-am cumparat intotdeauna jucarii care i-au placut enorm ( nu chestii inutile ).
Cam asta este relatia mea cu ea. Eu ma trezesc noaptea daca plange, eu am grija de ea cand este racita, etc.
acum abia astept concediul din ianuarie ( 10 zile ) pe care vreau sa i le dedic in intregime.
Iti multumesc pentru raspuns si pentru sfaturi. Nu are sens sa-ti spun ca ai o mandrete de baiat si ca va admiram de fiecare data in pozele pe care le pui pe site.
Este adevarat ca muncesc mult dar ea este pe primul loc in viata mea !
Pupici
try spune:
Pai situatia mi-a parut mult mai tragica in primul mesaj pe care l-ai postat. Daca face asta doar de 2 zile (cu plansul dupa mamaie) nici nu merita sa iti faci deocamdata probleme. Cine stie ce stare a avut si ea mititica. De ex. eu am zile cand vin acasa si alex e destul de plangacios si zile cand e super vesel si vioi. Si am observat ca depinde mult de cat de bine si de mult a dormit la pranz. Daca e odihnit cum trebuie, e bine-dispus, daca nu - plange si daca il las sa ma duc pana la buc. sa iau un pahar cu apa.
Poate ca alexia o fi fost usor obosita si iritata si nu a mai putut face fatza cu brio plecarii lui buni, asa cum dati poate nici nu a lasat sa se vada ca o afecteaza plecarea ei (copiii cand sunt obositi sau iritati fac o tragedie din orice, iar un lucru banal si firesc cum ar fi plecarea lui buni se poate transforma in sedinta de plans daca bebe e obosit si iritat).
Sau cine stie cu ce a asociat ea plecarea ei. Nu e obligatoriu sa reactioneze si la tine la fel cand pleci pe usa: 1-pt. ca ea are dispozitii diferite dimineata si seara; 2- sunteti persoane diferite tu si bun isi ca urmare ea reactioneaza diferit in raport cu voi doua.
Ma gandesc acum ca fiind numai de 2 zile, tu te-ai alarmat imediat: oare copilu' n-o iubeste mai mult pe bun idecat pe mine? si de aic ise dezvolta si un soi de gelozie fatza de buni, si un sentiment de vinovatie fatza de copil ca nu-i oferim tot ce trebuie...
Stai linistita ca daca te ocupi de alexia precum mi-ai spus nu trebuie sa-t ifaci probleme.
Daca era sa fie o problema timpul putin petrecut cu alexia din cauza serviciului, ar fi trebuit ca ea sa manifeste o preferinta clara fatza de mamaie de mult mai demult (caci deja ea sta de 8 luni cu buni cat tu esti la serv.).
Vezi daca persista manifestarea asta legat de plecarea bunicii si de-abia atunci fa-ti griji. Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
