Dincolo de malpraxis, dincolo de moarte
Raspunsuri - Pagina 6
ionella3003 spune:
nu contesta nimeni faptul ca sunt medici/asistenti/infirmieri etc. profesionisti. Insa, daca tot recunoastem cu totii ca exista o problema majora in sistemul de sanatate romanesc, va invitam, domnilor care va faceti meseria cu pasiune si cu omenie sa luati atitudine alaturi de noi, sa va desolidarizati de colegii care se joaca cu vietile noastre dupa bunul lor plac.
Deci, ceea ce am vazut si trait in spitalele noastre ma face sa spun:
DA eu consider ca nu este bine!
DA eu consider ca nu este drept!
DA eu consider ca trebuie schimbat ceva!
DA eu consider ca trebuie gasite raspunsuri si mai ales raspunderi!
Pentru simplul motiv ca viata NU ESTE DE VANZARE.
Pentru simplul motiv ca dincolo de moarte exista greseala care nu poate sa intoarca NICIODATA viata inapoi.
Ionela 
si Alex
(DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul
La reveuse spune:
Ah! Si by the way!! Pe urma de miram ca suntem o tara de handicapati!!!
Dupa medicii care ii avem, handicapatii aferenti!!!
ramonaa spune:
DA eu consider ca nu este bine!
DA eu consider ca nu este drept!
DA eu consider ca trebuie schimbat ceva!
DA eu consider ca trebuie gasite raspunsuri si mai ales raspunderi!
Am si eu un baietel si nu stiu ce s-ar intampla daca mi s-ar intampla asa o tragedie.
Sunt satula de medici, de sistemul acesta dificil. E adevarat ca nu trebuie sa-i bagam pe toti in aceeasi oala, dar multi urmaresc doar castigul. Merg la control cu cel mic la medicul de familie si mereu este plin si trebuie sa astept o ora. Cum credeti ca sta pe hol linistit un prichindel de un an si ceva? Ma mai cheama si inainte dar destul de rar, cum are chef. Consultatiile sunt scurte si cu putine informatii. De doua ori tratamentul a fost slab si a trebuit sa alerg a doua zi la prima ora la cabinetul particular al medicului pediatru. Mi-am propus sa nu mai trec pe-acolo dar vreau nu vreau tot am nevoie de vreo hartie sau trimitere de acolo. Odata dupa ce i-am facut vaccinul la baietel m-a trimis afara cu el sa astept sa scrie reteta pentru ca plansul copilului o zapacea. De fiecare data plec nervoasa de acolo. Si totusi contribuim la asigurarile de sanatate! Pentru ce?
Eu sunt constienta ca si medicii sunt oameni, au si ei necazurile lor dar nu cred ca trebuie sa ne trateze ca pe niste nimicuri. De spus ar fi multe dar cine ne asculta?
Ramonaa si Robert (15.01.2004)
ileana spune:
Servus,
Sunt victima de malpraxis!
Am suferit, sufar , si o sa sufar pe viata, cu toate ca de 4 ani tot incerc diverse "tratamente si operatii "de ameliorare.
Am pornit hotarata dupa eveniment sa "mut muntii", ca acei medici sa nu mai poata produce suferinta ( pe sume considerabile luate de la pacienti)...
M-am lovit puternic de oamenii din sistemul sanitar!!! Trec ani pana obtii acces la fisa ta, tratament etc...Colegiul Medicilor!!!
Doar musamalizari si acoperiri...ca nu se stie maine care pe care trebuie sa acopere si sa scoata din rahat.
Vreti sa stiti vorba "de duh"primita ca raspuns de mine la Colegiul Medicilor....
"Doctor renumit...cimitir mare"!
Iar daca ajungi in instanta cu o astfel de problema...cred ca dureaza 10 ani!
La momentul ala am toate premisele sa nu mai fiu in viata...
Principala problema a medicilor din Romania: FAPTUL CA SE CRED ATAT DE IMPORTANTI! Isi permit sa nu comunice cu pacientul! Nu explica diagnosticul si tratementul/variantele de tratament...si de aici multe din problemele care apar!
Lipsa de responsabilitate! Mai ales ca prin cum este creat sistemul de sanatate in Romania, sunt o tagma care-si musamalizeaza orice greseala!
A...eu sunt din Brasov...va aduceti aminte de medicul din Fagaras care a luat copilul cu punga de plastic....inchipuitiva ca ala nu a patit nimic!!! Ba a mai fost luat si in brate de colegii lui, ca saracul are probleme psihice!!!
Nu-mi spuneti ca pt. medici nu exista bilantul anual de "medicina muncii"!
stoichitescu cristina spune:
Acest subiect nu se va epuiza niciodata.
Eu sunt foarte sensibila si impresionabila vis-a-vis de orice eveniment care implica viata unui om pusa in mina unui cadru medical.
Sase ani m-am zbatut cu boala bunicului meu - o boala de inima si de plamini car nu-i mai dadea voie sa iasa din casa, sa respire aerul de afara.Il urmarea un medic cardiolog, facea tratamente si analize si cite si mai cite.Si dupa sase ani, fiindca era slabit si nu putea sa mai ridice nici miinile nesustinut l-am dus in urgenta la spital pentru analize si pentru ca inca mai credeam in minuni.Medicul mi l-a tinut intr-un salon pentru analize si a zis ca ii va face si o perfuzie cu glucoza.Am asistat la electrocardiograma pe care i-a facut-o (avea tensiune 12 cu 8)si am plecat la rugamintea doctorului- pe care il cunosteam (fie vorba intre noi).M-am intors int-o ora sa-l iau acasa si l-am gasit cu stop cardiac la SMURD il resuscitau - manevra nereusita bineinteles. In timpul perfuziei cu glucoza a facut mai intii un ACV si apoi un stop, mi s-a explicat.Perfuzia fusese prea tare ,adica picatura cadea prea des pt. un bolnav de inima si i-a provocat cresterea tensiunii si stopul cardiac- explicatia asta mi-au dat-o medicii de la SMURD .Nu am tras pe nimeni la raspundere, doar am suferit in mine si mi s-a facut o frica de spitale si de medici si de boala...
Petse ani am avut o problema grava cu bebelusul meu. A facut pneumonie - nu va mai descriu in ce conditii- si tot cu interventii m-am internat cu el in Spitalul de boli infectioase. Acolo am mers cu el la radigrafie si la un consult ORL, impreuna cu un alt copil bolnav de diaree. Bineinteles ca medicii i-au consultat concomitent si pe al meu si pe celalalt fara manusi, fara sa se spele pe miini.
S-au uitat la ei ca si cum ai cintari o gaina in piata sa vezi care e mai buna.Imaginea asta am avut-o la consultatie.Pina seara, copilul meu avea si el diaree.Toata nopatea a avut scaune explozive, am anuntat disperata asistenta sa-i faca ceva ca bietul de el la opt luni suporta cu greu crampele.Mi s-a raspuns ca pina dimineata la vizita nu are ce sa faca si sa am rabdare.A doua zi i s-a prescris norfloxacin - 1/4 tableta pe care trebuia sa o inghita. Nu am constatat nici o ameliorare. In doua zile copilul ajunsese sa nu mai manince nimic din dieta mizerabila prescrisa de medici- brinza calcica facuta din lapte praf - supa de morcovi din conserva,mucilagiu de orez cu un miros de rinced.M-am rugat dumnezeieste intr-o noapte, de asistenta sa cheme medicul de garda sa faca ceva ca micutul meu nu mai bea nici ceai si inecpuse sa si vomite.Mi-a raspuns" nu doctorul de garda v-a internat asa ca steptati sa vina doctorul care v-a facut fisa". A venit sotul meu si cind a vazut in ce hal era copilul a trecut peste orice si a batut la usa medicului acela.Printr-o coincidenta se cunosteau dar in momentul acela numele nu mai spunea nimic.I s-a facut o perfuzie si copilul si-a mai revenit.Am cerut externarea lui altfel le-am spus ca fug din spital cu el. Si bine am facut. Dragii mei cititi daca aveti ocazia ce scrie pe prospectul de la norfloxacin si ce reactii adverse are si o sa vedeti ca unui copil de opt luni ii este letala administrarea lui.
De la zece luni copilasul meu are fistula perianala si a fost chiuretat de doua ori : mai intii i s-a pus diagnosticul de furuncul de un mare chirurg pediatru de aici si l-a chiuretat.La fiecare anestezie facuta nu mi-a cerut nimeni nici o semnatura, nu am nici o hirtie prin care sa imi fie confirmat diagnosticul, nu m-a intrebat nimeni daca este alergic la un medicament sau altul.Am citi eu si am inecercat sa aflu ce este o fistula perianala, ba chiar am scris si aici pe forum .Abia acum cind are aproape 4 ani copilul, am gasit un medic chirurg pediatru care mi-a explicat ce inseamna fistula si mi-a prezentat toate riscurile unei operatii si metode si sfatul lui sincer sa incerc sa aminam aceasta interventie cit mai mult timp.Pentru un astfel de medic am tot respectul din lume si recunostinta ca m-a luminat si mi-a mai adus liniste in suflet.
Pentru toti ceilalti care bijbiie printre diagnostice si aplica metode empirice in tratarea bolnavilor, pentru toti cei care ne ignora ca oameni si ne cred doar niste obiecte ale muncii lor si ne privesc plictisiti si furiosi ca indraznim sa ne imbolnavim spun:GATA NU MAI VREAU SA ABUZATI DE POZITIA VOASTRA, NU MAI VREAU SA IMI FIE FRICA DE O BOALA CA DE MOARTE.
Off topic: de ce nu recunoasteti unii dintre voi care sunteti medici ca familia voastra sau rudele sau prietenii apeleaza la voi sa-i ajutati cu o interventie pentru un alt medic sau pentru recomandari catre alti doctori sa fie primiti si tratati corspunzator? De ce?
Asa e in Romania si asta se poate vedea in orice moment.
Prin asta suntem recunoscuti si in lumea show biz...Ati vazut filmul "Moartea Domnului Lazarescu"? Film nominalizat - rupt din cruda realiatate- in opozitie cu serialul acela care ridica actul medical la cel mai inalt rang-" ER".
DA eu consider ca nu este bine!
DA eu consider ca nu este drept!
DA eu consider ca trebuie schimbat ceva!
DA eu consider ca trebuie gasite raspunsuri si mai ales raspunderi!
DAR CIT MAI URGENT - E UN SUBIECT DE VIATA SI DE MOARTE
eLaura spune:
DA eu consider ca nu este bine!
DA eu consider ca nu este drept!
DA eu consider ca trebuie schimbat ceva!
DA eu consider ca trebuie gasite raspunsuri si mai ales raspunderi!
Pentru simplul motiv ca viata NU ESTE DE VANZARE.
Pentru simplul motiv ca dincolo de moarte exista greseala care nu poate sa intoarca NICIODATA viata inapoi.
Ma intreb uneori ce ar face si pana unde ar merge un MEDIC daca ar pierde ireparabil ceva din sanatatea cuiva drag, copilul, fratele, parintele, sau chiar viata acestora?!?!
Sa dea Dumnezeu sa intalnim doar medici de calitate superioara, si uman si profesional (ordinea e importanta aici!!).
Laura, mama lui Catamic
alinaxeni spune:
Vad ca subiectul a dus la polemici aprinse.
Si totusi ce e de facut?
Toti suntem revoltati pe sistem,pe medicii care nu au pic de vocatie si cand mergem la ei ne cocosam si le bagam bani in buzunar.De ce?
A luptat cineva cu sistemul si cu acesti medici?
Eu pot spune ca am facut-o.Mi-am cerut drepturile si m-am luptata cu medici care au incercat sa-si bata joc de mine sau de copilul meu.
L-am luat de guler pe medicul care mi-a tinut copilul o saptamana in spital fara sa-i puna un diacnostic si l-am pus sa-i faca analizele care credeam eu de cuviinta ajunganduse in final la concluzia ca am avut dreptate.
A trebuit sa-mi dezvolt o cultura medicala ca sa pot sa-mi apar familia si pe mine dar a meriat.
Voi ce ati facut sau vreti sa faceti?
alina
ileana spune:
Cred ca fiecare se lupta Alina...nu cred ca exista cineva patit sau nu, care nu a facut nimic...cred ca majoritatea au ales calea cabinetului particular ...ca sa scape de "sindromul plicului"si al intrebarii : a fost suficient in plic? ca parca s-a uitat nu stiu cum...
Cred ca se mai ajunge in spital doar constrans...cred ca se cer 3 pareri ( uneori mult prea tarziu)...ca sa tragi o concluzie buna...
Cand ai si probleme cauzate de ei...incerci sa lupti...cu toate fortele, poti face doar mici valuri...care te fac pe tine sa pierzi asistenta medicala din acel spital ( chiar daca-i singurul din oras)...pt. ca de la infirmiera la toti medicii, in spital refuza si sa te mai primeasca pe motiv: sunteti pacientul lui X"...
Problema majora este ca tot acesti medici ajung si-n clinicile private...si au acelasi comportament...si in scurt timp si personalul auxiliar din clinica privata preia comportamentul mizerabil dintr-un spital de stat.
Tinea cineva aici teoria castigului insuficient al medicului...sa fim seriosi...cat sta un medic de familie intr-un cabinet? Cat consulta intr-o saptamana ( sa admitem ca facem si teren)...sincer , sa-i facem un calcul de venit pe ora?
Si nu punem absolut nici un alt "venit"suplimentar...
Si mergem si la extrema cealalta...un prof. dr...majoritatea predau, sunt sefi de sectii ( ca de este dupa titlu), mai lucreaza la 3 clinici private ( la care consultatia a ajuns sa se desfasoare ca pe banda)...si tot asa.
Daca acest om nu este multumit de cat castiga la Spital, de ce nu renunta la job-ul de la spital si nu ramane doar la clinica privata ca sa-si desfasoare activitatea f. bine?
Pt. ca din spital vin plicurile...CZ: LIPSA DE DEMNITATE UMANA!
PT. ca in spital este "material didactic"din plin!
Poti sa tot testezi si sa tot incerci diverse scheme de tratament....ca cine sa te traga la raspundere? Cine sa supervizeze?
Sunt, si de aici si lipsa lor de consideratie pt. o fiinta umana in suferinta, LIPSITI DE ORICE DRAM DE UMANITATE!
Putin pe langa subiect, dar in stransa legatura cred eu, voi v-ati intrebat vre-o data : CUM S-A AJUNS LA JEGUL SI DEGRADAREA DIN SPITALELE ROMANESTI?
Medicii erau si directori de spital...atat de indolenti , de nepasatori, de scarbiti fata de pacienti incat nu au putut observa in locul unde lucreaza, ca nu se mai matura, ca nu se mai spala pe jos, ca nu sunt sterse usile cabinetelor lor, ca pute pe holuri!!! Pt asta nu trebuie bani! Femeile alea de servici sunt angajate! Isi iau banii oricum!
Am fost nevoita sa tot bat spitalele...sincer am fost la consultatii in spital de stat, la profesori universitari ( ajunsa cu super interventii) si mi-a fost sila sa pun mana pe usa cabinetului ca sa o deschid de jegoasa ce era!
Si tot medicii comenteaza acum, cum sa nu mai fie ei directori de spital!!!
Cum sa vina cineva cu studii de management?
Mai pierd aici niste bani...ca si la fct. de director se practica "rotatia" cadrelor!
megbeng spune:
quote:
Originally posted by alinaxeni
A trebuit sa-mi dezvolt o cultura medicala ca sa pot sa-mi apar familia si pe mine dar a meriat.
Voi ce ati facut sau vreti sa faceti?
alina
eu am dat la medicina...o sa termin facultatea anul asta..e cea mai buna metoda de "protectie", e f important sa ai un medic in familie..mama e tot medic, si am vazut cat de bine e sa stii despre ce e vorba in propozitie.
desigur, nu a fost singurul motiv...ASTA vreau sa fac. si nu doar pentru stiinta, ci pentru ca pot si vreau sa fiu (si am sa fiu, sunt sigura) un medic ce isi informeaza pacientii, le explica ce si cum, se poarta frumos cu ei si nu primeste decat decat mult flori (cu astea e f urat sa dai cuiva in cap
). sa stiti ca am multi, multi colegi dezgustati de ceea ce se intampla in sistemul nostru medical, si care isi propun si ei (si, din nou, garantez pentru majoritatea) ca o sa fie medici OMENOSI, nu doar capabili profesional. e destul ca nu sunt bani suficienti, omenia si bunul simt nu costa nimic sa le oferi!!!eu am incredere ca lucrurile o sa se schimbe in bine cat de curand..am intalnit in 5 ani si ceva de facultate tot felul de medici, multi extraordinari, si carora le port un respect profund, sunt adevarate exemple, si pentru ei a mare pacat sa-i terfelim la un loc cu altii care gresesc. sunt si medici care bruscheaza pacientii, care li se adreseaza necuviincios si nu le explica despre ce e vorba. iar asta e revoltator, dar nu definitoriu...nu sunt majoritatea asa, doar ca astfel de cazuri atrag mai mult atentia..
cati dintre voi/noi urmarim cu sufletul la gura o stire despre- sa zicem- o noua metoda de diagnostic folosita cu succes de medici, fata de o stire bomba! senzational! extraordinar! despre un esec?
"Cand timpul masoara cu anii pacatul/in el e sentinta, nu-n judecatori!" (Vali Sterian)
ileana spune:
Megbeng...sper sa-ti pastrezi entuziasmul si peste 4-5 ani...si sa-ti pastrezi si linia in gandire.
Ca esti din sistem, am si eu o intrebare: De ce medicii nu iau atitudine fata de un coleg de-al lor ( care are un comportament inadecvat fata de pacient, fata de personalul auxiliar)...in alte locuri de munca si meserii, pot sa-ti spun ca se ia atitudine!
A...cu asta am chiar o obsesie! Ma scot din minti hainele murdare ale asistentelor! ( doar in spitale de stat am vazut, la clinici private nu).
Dar ma scot din minti!!!