Dincolo de malpraxis, dincolo de moarte
Raspunsuri - Pagina 3
cataghe spune:
quote:
Originally posted by spic de grau
Stateam de vorba cu un medic roman, aflat aici in Franta.
Mi-a spus un lucru pe care nu credeam ca ar putea sa se intample in Medicina...ci poate doar in ..chimie..
Ei bine - se pare ca Medicina care se invata in Ro nu e aceiasi in toate institutiile si centrele Universitare. Fiecare profesor tine la cursul lui, la metodele lui si studentul invata metoda lui X in loc sa existe O SINGURA metoda de diagnostic si tratament.
Problema medicilor incepe in facultatile pe care acestia le urmeaza. Profesorii nu mai sunt atat de interesati ca altadata, fiecare isi publica cursul si apoi obliga studentii sa ii cumpere cartea. Materialele didactice si metodele dateaza din anii..'60(?)..Aparatura moderna nu exista, iar de cele mai multe ori afli de ea din schemele de aparate aduse de profesorii care au avut sansa sa mai iasa in Occident. Si ti se spune ca "uite asa arata, si asa ar trebui sa functioneze", si speri ca intr-o zi vei avea sansa sa "pipai" acel aparat.
Exista si celelalte cazuri, mai grave, in care urmeaza facultatea indrumati si sfatuiti de parinti, bunici, ei la randul lor medici.
Cnd ma pregateam sa dau la Medicina (in final am facut..chimie), aveam un coleg, fiu de medici din tata in fiu (bunicul inca medic si cu faima), care se pregatea si el ptr examen. Nu ii placea meseria asta. Invata in scarba si spunea ca da la Medicina ptr ca ai lui au cabinet privat si ca nu are de ce sa isi faca griji. Nu a intrat din "prima", dar presupun ca prin "perseverenta" a reusit pana la urma.
Si uite asa ies medicii care poate maine ne omoara cu zile - ptr ca atunci cnd ceva nu iti place e clar ca nu te investesti 200%.
Nu spun ca exista si medici buni, oameni care au facut facultatea din dragoste ptr meserie si nu ptr banii care i-ar putea scoate.
Imi pare rau sa aud ca sunt copii care platesc cu viata neglijenta si incompetenta unor astfel de specimene, care au probabil impresia ca lucreaza cu aparate care pot fi reparate si nu cu vieti omenesti..fragile si ireparabile in cazul in care se produce..ireparabilul.
Ce am putea face? Nu stiu. Puterea sta la cei "mari" de la putere. Sa modernizeze facultatile. Sa modernizeze spitalele. Sa nu mai existe mita si coruptie la examenele de post. Iar examenele din timpul facultatii sa fie pe "bune". Ca daca la alta facultate raul pricinuit de un absolvent prost pregatit se mai repara..incompetenta unui absolvent de Medicina se soldeaza cu vieti.Si noi suntem cei care platim, noi si copii nostri.Lumy- mamica lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">David Andréi
(11 Martie 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758" target="_blank">Povestea nasterii lui David
Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT
Nu numai medicina care se invata in .ro nu e aceeasi in toate universitatile, ci nici medicina care se invata la Paris nu e aceeasi cu aia care se invata la New York sau la Londra. In medicina exista putine certitudini, oricat de curios vi s-ar parea. Sunt 10 studii care spun ca cutare chestie da rezultate in cutare boiala, si alte 10 studii care spun ca nu are nici un efect. In functie de cine face studiile alea si cum sunt facute, fiecare isi formeaza parerea lui, si in orice scoala exista niste lideri de opinie, care pe baza experientei lor profesionale si a gandirii lor, traseaza directia.
Oamenii nu-i poti opri sa faca medicina, nimeni nu a reusit inca nicaieri in lume sa ii selecteze din marea masa numai pe aia cu vocatie. Spre exemplu, tatal meu este medic, pot sa zic ca am fost indrumata sa fac medicina dar culmea ca nu de tata, ci de mama, care e profesoara. Colac peste pupaza, pana la urma am facut-o pentru ca asa am vrut eu. Bineinteles ca am stiut poate mai multe decat altii despre meseria asta, avandu-l permanent langa mine pe tata, care zi de zi la pranz ne povestea ce s-a mai intamplta la spital, bineinteles ca felul in care el povestea m-a influentat si m-a facut sa imi doresc sa fac medicina, insa nu vad ce e rau in asta. Pe de alta parte, am avut colegi trimisi sa faca facultatea asta de parinti, parinti care nu intotdeauna erau medici. Unii dintre ei au ajuns, in 6 ani de zile, sa le placa medicina, si au fost foarte seriosi. Cum poti, deci, discerne?
Din nou, nu inteleg de ce se face departajarea asta intre "cei care au facut medicina din pasiune" si "cei care au facut medicina pentru bani".
Roxana, vorbesti de Pedi II, ai cea mai vaga idee cat s-a zbatut Prof Miu sa ridice partea aia noua a clinicii? Stii cati ani a batut pasul pe loc pt ca nimeni nu era dispus sa dea bani acolo? Stii ca venea la curs si ne povestea ca mergea cu bascuta in mana la fabrica cutare si la firma cutare, si ca i s-a spus in fata sa nu se mai agite, ca nimeni nu da bani pt un spital de copii, citez "daca era vorba de o echipa de fotbal, era altceva".
Bineinteles ca nu este bine, bineinteles ca nu este drept, bineinteles ca trebuie schimbate lucrurile si gasite raspunsuri. Din pacate, spun a mia oara, tot ce poate face cetateanul de rand e sa apeleze la legi. Si sa militeze pentru respectarea legilor.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
roxana1974 spune:
Cata, imi pare rau sa constat ca eforturile lui Miu sunt badjocorite de ... anumiti angajati de acolo...ce sa zic? Eu stiu ce se vede...stiu ce am trait...si chiar nu vreau sa mai zic si altele...
...unii dau prea mult din coate ... 
Serbanica
noemi marian spune:
Pe mine ma apuca nervii intotdeauna cind aud o stire de genul asta.
Eu n-am apucat sa-mi cunosc soacra pt ca unul din astia a omorit-o cu singe rece.N-a primit banii ceruti la timp si a efectuat o operatie mult prea tirziu,iar noi sintem bolnavi de ficat din cauza unei seringi nesterilizate.Sotul meu a fost primul care a luat HVB,iar din cauza ca n-am fost informati despre boala am luat-o si eu.Si-acum tragem ponoasele.
DA ,subscriu si va sustin in toate demersurile pe care le veti face dati-ii drumul!
Viata e mult prea scurta pt a permite unora sa-si bata joc de ea,iar cind e vorba de copii....i-as executa fara mila.
Noemi
grenouille spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Din nou, nu inteleg de ce se face departajarea asta intre "cei care au facut medicina din pasiune" si "cei care au facut medicina pentru bani".
Cred ca autoarea s-a referit prin "medicina" la "practica medicinei", nu la "facultatea de medicina"
cata, parerea unui om care a inceput meseria pt bani si a ajuns sa o faca din pasiune: nu lucrez in medicina- nu m-a tentat niciodata, nu am nervi pentru asa ceva, nu as avea curajul sa imi asum raspunderea pentru ceea ce fac pentru ca este in joc viata unor oameni.
DAR, ca fiecare meserie, si medicina (poate mai mult decat altele) cere un strop de pasiune. nu o vad ca pe o meserie pe care o poti face daca nu o iubesti, daca ai face-o doar pentru bani.
am avut sansa sa cunosc OAMENI in meseria asta, asa cum am avut ocazia sa intalnesc si inconstienti. am avut parte de doctori care stau din pasiune in spital, care vin sa isi vada pacientii numai din dragostea asta de meserie. pentru ei aprind mereu o lumanare in biserica atunci cand ma duc- pentru ca, indiferent de toti banii din lume, ei si-au facut meseria si se vede pe ei ca o iubesc. am invatat sa recunosc genul asta de oameni (si eu imi iubesc meseria, si nu pot concepe sa fac altceva). am avut parte si de personal medical care, cand a auzit ca sunt in strainatate (eram in Belgia in delegatie cand au dus-o pe mama la spital) au sarit ca mushtele pe mine. daca as fi vazut cel mai mic semn ca pe ei chiar ii interesa ce se intampla in spitalul ala (sa trimita femeia de servici sa puna un ziar in cosul de gunoi de exemplu. sau sa ia cosul de gunoi sa il arunce. orice, o chestie cat de mica) alta ar fi fost situatia....
quote:
Originally posted by cataghe
Roxana, vorbesti de Pedi II, ai cea mai vaga idee cat s-a zbatut Prof Miu sa ridice partea aia noua a clinicii? Stii cati ani a batut pasul pe loc pt ca nimeni nu era dispus sa dea bani acolo? Stii ca venea la curs si ne povestea ca mergea cu bascuta in mana la fabrica cutare si la firma cutare, si ca i s-a spus in fata sa nu se mai agite, ca nimeni nu da bani pt un spital de copii, citez "daca era vorba de o echipa de fotbal, era altceva".
Bineinteles ca nu este bine, bineinteles ca nu este drept, bineinteles ca trebuie schimbate lucrurile si gasite raspunsuri. Din pacate, spun a mia oara, tot ce poate face cetateanul de rand e sa apeleze la legi. Si sa militeze pentru respectarea legilor.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
cinste celui care a ridicat aripa aia de spital, si RUSINE celor care isi bat joc de munca lui.
si da, din pacate, tot ce face cetateanul de rand e sa apeleze si sa respecte legile.
No person is entirely bad or entirely good. Therefore learn to forgive yourself for error the same as you should forgive others...
tuchi spune:
subscriu
sinzi_ana spune:
Oare, noi ca parinti am putea avea vreo influenta in decizia pe care o iau doctorii cand administreaza un medicament copilului nostru?
Pentru ca doctorii considera, ca tu, ca parinte, daca nu ai facut medicina (si nici macar atunci) nu ai habar de ce vorbesc ei acolo, si nu se obosesc sa iti explice nimic...doar scriu o reteta...
Dar, eu cred, ca un parinte are dreptul la decizie, la o discutie cu doctorul, la o informare din partea acestuia, si sa ia o decizie de comun acord. Nici nu doctor nu iti cunoaste copilul mai bine ca tine, si fara tine nu poate sa dea un diagnostic corect...
Dar ce doctor isi pierde timpul cu tine sa iti "impartaseasca" din cunostintele sale, sa aiba incredere in tine ca parinte, sa poate sa isi puna diagnosticul cu ajutorul tau???
Imi aduc aminte, cand am nascut, ca doctorul mi-a facut o injectie si cand l-am intrebat ce este mi-a raspus :"pai ca sa nasti"...de parca eu eram la spital sa valsez!!!! Daca eram alergica la substanta aia??? Daca aveam o boala de inima???
Deveneam una din "efectele negative"...o statistica...
Pentru ei toate decesurile si "efectele nedorite" sunt statistici...
Si daca, de exemplu, riscul unei anestezii este foarte mic, si pentru ei 1 la 10.000 inseamna ca riscul e aproape nul si cei 10.000 de reusite conteaza, daca tu sau copilul tau e acel 1...pentru tine devine o tragedie...nu e corect, nu??
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
si David
gabibarta spune:
DA eu consider ca nu este bine!
DA eu consider ca nu este drept!
DA eu consider ca trebuie schimbat ceva!
DA eu consider ca trebuie gasite raspunsuri si mai ales raspunderi!
Subscriu si eu!
Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
pozici
cataghe spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Oare, noi ca parinti am putea avea vreo influenta in decizia pe care o iau doctorii cand administreaza un medicament copilului nostru?
Pentru ca doctorii considera, ca tu, ca parinte, daca nu ai facut medicina (si nici macar atunci) nu ai habar de ce vorbesc ei acolo, si nu se obosesc sa iti explice nimic...doar scriu o reteta...
Dar, eu cred, ca un parinte are dreptul la decizie, la o discutie cu doctorul, la o informare din partea acestuia, si sa ia o decizie de comun acord. Nici nu doctor nu iti cunoaste copilul mai bine ca tine, si fara tine nu poate sa dea un diagnostic corect...
Dar ce doctor isi pierde timpul cu tine sa iti "impartaseasca" din cunostintele sale, sa aiba incredere in tine ca parinte, sa poate sa isi puna diagnosticul cu ajutorul tau???
Imi aduc aminte, cand am nascut, ca doctorul mi-a facut o injectie si cand l-am intrebat ce este mi-a raspus :"pai ca sa nasti"...de parca eu eram la spital sa valsez!!!! Daca eram alergica la substanta aia??? Daca aveam o boala de inima???
Deveneam una din "efectele negative"...o statistica...
Pentru ei toate decesurile si "efectele nedorite" sunt statistici...
Si daca, de exemplu, riscul unei anestezii este foarte mic, si pentru ei 1 la 10.000 inseamna ca riscul e aproape nul si cei 10.000 de reusite conteaza, daca tu sau copilul tau e acel 1...pentru tine devine o tragedie...nu e corect, nu??
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radu
Nu e corect, dar se intampla, si se intampla oriunde in lumea asta, nu numai in Romania. Doctorii nu sunt Dumnezeu. Unul din 40 000 de copii moare dintr-o operatie de amigdalita fara sa se poata demonstra o greseala medicala, si astea sunt statistici facute in tarile dezvoltate, nu la noi. Se intampla in 1 din 40 000 de cazuri si asta e. Nimeni nu stie de ce, nimeni nu a putut demonstra o cauza anume. 4000 de copii pe an se nasc in SUA cu defecte de tub neural, de la anencefalie pana la spina bifida. Se munceste ca sa se reduca rata asta, se face cercetare la greu, dar deocamdata asta e situatia. Sunt lucruri in care cu toata buna intentie, nu poti avea nici un control. Te poti doar ruga, si ca medic si ca pacient, sa nu ti se intample tie.
Sanziana, sint de acord cu tine, eu daca reprosez ceva corpului medical din Romania e faptul ca nu stau mai mult de vorba cu pacientii. Nu stiu de ce se intampla chestia asta, pentru ca crede-ma ca am vazut doctori foarte buni si foarte pasionati de meseria lor, care cu toate astea considerau ca pacientul nu trebuie sa stie prea multe. Este drept si ca sunt multi pacienti care pur si simplu nu au notiunile elementare ca sa porti o discutie cu ei... nu stiu, poate asta ii blazeaza pe multi. O alta chestie in care cred ca se greseste mult in Romania este ca medicul are senzatia ca nu trbuie sa spuna "nu stiu". Asta a creat aceasta senzatie a romanului ca medicina e infailibila si atunci cand iese prost, cineva trebuie sa fie de vina. Adevarul e ca de foarte multe ori nu e nimeni de vina, pur si simplu daca e sa se intample o nenorocire se intampla. Aici am observat ca medicii sunt mult mai deschisi si mai sinceri si nu se tem sa spuna "nu stim de ce e asa", "nu stim ce se va intampla", "astea sunt sansele". Cred ca asta ii face pe oameni sa fie mai constienti de limitele medicinei si ale medicilor.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)
sinzi_ana spune:
Ai dreptate Cata...
Eu cred ca totusi comunicarea doctor-pacient este deficitara peste tot...daca ar fi mai stransa poate ca medicina ar evolua mult!!!!
Cat despre statistici...eu una, nu mi-as supune copilul la un risc, fie de 1/1000000 pentru o operatie de polipi sau o circumcizie decat daca ii pune in pericol viata...
Nu vreau ca al meu copil sa devina o "statistica"...caci 1/1000000 inseamna ca o persoana in milionu ala a murit...
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi, Radusi David
cataghe spune:
Inca ceva: v-ati intrebat vreodata ce-o mai fi si cu asigurarea asta de malpraxis? De ce in toate codurile deontologice medicale scrie ca medicul nu poate da asigurari pacientului despre rezultatele tratamentului?
Pentru ca medicii sunt oameni. Poti sa fi oricat de bun si de pasionat si odata, cine stie cum, noaptea, dupa o garda grea, sa gresesti. Pur si simplu gresesti, iti tremura mana, faci un rationament gresit, sunt atatea moduri de a gresi! S-ar putea ca greseala ta sa fie fatala cuiva si asta inseamna ca o vei cara in spinare toata viata, vei avea pe cineva pe constiinta ¨C si daca ai constiinta, il vei avea pe constiinta indiferent daca pana la urma se demonstreaza sau nu ca ai gresit, indiferent daca esti pus sau nu sa platesti in vreun fel. Dar sa revin: asigurarea de malpraxis reprezinta recunoasterea acestui fapt, recunoasterea posibilitatii ca medicul sa greseasca. In Juramantul lui Hippocrate se spune: ¡°jur¡ ca voi respecta acest juramant pe cat ma ajuta fortele si ratiunea¡± ¨C iaca, si astia recunosteau ca nu sunt Dumnezeu. Asigurarea de malpraxis e ca orice alta asigurare, te asiguri pt ca s-ar putea sa iti ia foc casa, sa lovesti pe cineva cu masina sau sa fii lovit, sa mori accidental maine cand iesi din casa¡ sau, in cazul medicilor, s-ar putea sa gresesti ¨C din pacate, in medicina rezultatul greselii tale e similar cu al celorlalte catastrofe, adica cineva poate sa sufere sau chiar sa moara din cauza asta. Si dupa ce ai gresit, s-ar putea sa vina cineva care, in afara de faptul ca te va numi ¡°criminal sangeros¡± si te va acuza ca ai facut-o ¡°cu sange rece¡±, iti va cere despagubiri financiare pentru ceea ce s-a intamplat. Si atunci, pentru ca tu cotizezi o anumita suma periodic, societatea de asigurari trebuie sa despagubeasca pacientul. Cam asta e chestia cu asigurarea de malpraxis, care exista oriunde in lume si in ultima vreme e obligatorie si in Romania - cred ca asa, preventiv, ca eu inca nu am auzit de pacienti care sa ceara despagubiri financiare in instanta. De oameni raniti in accidente de masina am auzit, dar de pacienti nu (poate n-oi fi auzit eu).
Deci, iata ca exista multe aspecte de luat in considerare atunci cand se intampla o nenorocire intr-un spital: se poate sa nu fie nimeni vinovat; se poate ca un medic sa fi gresit, fara ca asta sa fie din dezinteres sau rea vointa; si se poate pur si simplu sa fie vorba de dezinteres, incompetenta si alte chestii de genul asta. Ceea ce vreau eu sa spun e ca, oricat de tentat ai fi sa gasesti un tap ispasitor atunci cand ti se intampla un mare necaz, nu e corect sa pui toate trei categoriile de mai sus pe seama ultimei.
_
"The reports on my death are greatly exaggerated." (Mark Twain)