amintiri
Raspunsuri - Pagina 2
ionella3003 spune:
de la 2 ani jumate imi amintesc cum am plecat de acasa sa-l caut pe tata ca-mi era dor de el; imi amintesc raul involburat care trece prin fata gradinii... noi n-aveam voie sa trecem podul ca in rau era bau-bau. Atat de speriata am fost cand l-am trecut de imi aduc aminte si acum imaginea...
Ionela 
si Alex
(DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul
pd spune:
Prima mea amintire e de la 2 ani si jumatate, cand au venit acasa de la maternitate cu fratele meu. Imi amintesc ca eram cu bunica si statem in bucatarie si mancam mancarica de fasole si dupa ce am mancat m-a asezat bunica pe masa ca sa pot vedea pe geam. Imi amintesc si cum eram imbracata (o jacheta lila din lana din aia buclata) si ce culoare avea taxiul cu care au venit ai mei de la maternitate (visiniu). Si cum arata paturica in care era fratele meu (albastra cu margine alba).
Paloma si Cristina-Maria(14 iunie 2004)
http://community.webshots.com/user/paloma297
http://community.webshots.com/user/cristina040614
Vacanta Antalya
danna2002 spune:
stiu ca eram in bratze la mama..:), la tzara si ma "dragalea" o verishoara..tipa era dupa un gard, langa o gradina in care erau zarzavaturi si flori.
mai stiu una din diminetzile in care m am trezit si am intrebat daca, mai traieste catzelusha pe care o atinsese o masina cu o zi inainte.
de asemenea o calatorie in nocturna, intr o noapte de iarna cumplita, pe ulitzele unui sat.
somnul de dupa amiaza in bratzele mamei, pe un pat tare, la bunicul din partea tatalui si ochii pe peretzi pictatzi frumos.
din pacate nu imi aduc aminte catzi anu=i aveam.
A AM UITAT..stiu cand mi au facut gauri in urechi :d dar nu retzin durerea..ccum arata spitalu ala..ca era matusa mea acolo..si ca m a urcat pe o masa..alba.
Nadia1976 spune:
Vreo 3 ani... ieseam in curte la bunici, bunicul avea un caine mare, ciobanesc, si cum il vedeam intins, saracul, il calaream si el se ridica si ne plimba (pe sora mea si pe mine), pe spatele lui... era un caine mare, batran, ciobanesc, latos de nu se poate, alb cu gri, pe care il chema Lendar... e singurul caine pe care l-am iubit vreodata cu adevarat. Ce am mai plans cand a murit, saracul...
Si ce caine bune era; mama lucra ca postarita pe vremea aia, si avea satul in care stateam noi cu bunicii si inca un sat, peste un deal maaaaaaaaaare, mare. Vara, mergea cu calul in celalalt sat. Iarna, intotdeauna il lua pe Lendar cu ea, ca nu putea calari, era zapada prea mare. Imi amintesc ca povestea cand i-a iesit un lup in cale si apoi o vulpe, altadata, si cum a aparat-o Lendar... Doamne, ce caine bun era!!!
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
polux spune:
Paulinio, eu te cred. Pentru ca si prima mea amintire e tot de la mai putin de doi ani. Desi nu-mi vine sa cred. La doi ani si jumatate ai mei, ne-am mutat intr-o casa noua. Ce imi amintesc eu despre cealalta, este ca era stil vagon, si cand venea asistenta la noi (cu vaccinul - de atunci veneau acasa), eu alergam in ultima camera si ma ascundeam sub pat. Maica-mea spune ca asta s-a intamplat la vaccinul de 1 an si jumate(facut pe la vre un an si 8 luni). Imi amintesc multe, chiar si masina mare care am folosit-o la mutat. Am mers in interior (un fel de tir inchis), si brrr era asa intuneric.
Adevarul este ca sunt doar fragmente de de amintiri. Si sincer, am un dor asa de mare, caci tatal meu a murit acum 2 saptamani, iar fata mea are doar un an si 3 luni. Sigur nu si-l va aminti, si cat de mult mi-am dorit asta.
Pupici!
Liliana
ANDREEABANICA spune:
Wow,felicitari pentru subiect,minunat!
Am citit postarile voastre si m-au emotionat pana la lacrimi...prima mea amintire este de pe la 3ani,drumul catre gradinita,o dimineata ploioasa si rece si eu plangeam de mama focului fiindca nu voiam la gradi...si a doua este de la coafor,undeva pe Lipscani,unde ma ducea mama la tuns si-mi facea celebra tunsoare castronel,iar ea isi facea permanent la casca si apoi bateam toate magazinele de pe lipscani,hm ce vremuri frumoase....
Sabina vine acasa,va multumim! www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57651" target="_blank"> aici
Andreea mami de ingeras Alexia Elena-12.08.2004
poze vechi poze noi
"In aceeasi limba toata lumea plange,
In aceesi limba rade un pamant..." Grigore Vieru
Danna_36 spune:
Aveam vreo 2 ani.O incapere mare cu lumina alba foarte puternica.Eu, speriata si plansa, intinsa pe burta pe o masa lunga. Intr-o parte, langa masa, un barbat imbracat in alb tinea in mana ceva lung, subtire, metalic.O penseta? ma intreb si acum.Nu imi amintesc ce s-a intamplat dupa aceea, si nici inainte.Ai mei spun ca am cazut pe un fel de plita pe care chiriasii bunicilor fierbeau cartofi in curte, ca am avut arsuri de nu stiu ce grad si ca as fi putut muri.Am intradevar urmele arsurii pe...poponet, dar eu nu imi amintesc nimic, doar ce v-am povestit.Am si amintiri mai frumoase, dar ati vrut-o pe prima...
Danna
DARAEL spune:
Prima Amintire ?
Este dincolo de Inceput, si asta e asa departe in Timp incat am renuntat demult sa mai numar mileniile......
Prima mea Amintire este de Atunci.... cand inca nu Rataceam.....
Sa stiti ca vreau sa va spun cate ceva despre Amintirea mea, dar toate cuvintele acestei Lumi nu pot arata decat o palida descriere a Adevarului........
Va multumesc tuturor 
– de mult nu mi-a facut un subiect atata placere !
Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/
“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT
Nadia1976 spune:
Frumoasa relatare, Darael!
http://community.webshots.com/user/nadia1412
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/4;0;116/st/20060518/e/Aniversarea+noastra/k/4588/event.png
Elise spune:
Primele amintiri?
Au fost, din pacate, foarte devreme, si traumatizante.
Avem, probabil, cam 2 ani si nu se stia daca o sa supravietuiesc sau nu: primele amintiri sint "pashtilutzele" albe si galbene, si tubul de oxigen, si privirea ingrijorata a mamei, si caldura obrajilor ei plinsi- si nedumerirea mea de ce toata lumea e suparata...
Incepeam sa constientizez ca sint bolnava, ca "nu respir bine".
Si pentru ca vroiam cu tot dinadinsul sa ma fac bine ma trezeam noaptea, auzeam respiratia mamei mele si incercam sa inspir si sa expir in acelasi timp cu ea, ca sa invat sa "respir bine".
Elise