Simt nevoia sa ma pedepsesc...
Raspunsuri - Pagina 8
Dorsilia spune:
deci, cu ce am gresit eu in relationarea cu el si ce mai pot indrepta, Principesa?
mefci
Principesa spune:
Dorsilia, calitatea atasamentului se evalueaza printr-o procedura specifica. Eu am formulat ipoteza atasamentului dependent din informatiile tale despre comportamentul copilului si despre tine. Daca ti se pare ca nu se potriveste ce am sa iti spun inseamna ca ipoteza a fost eronata si poti sa o ignori.
Din nevoia mamei de a-i fi confirmata valoarea de catre copil, ea tinde sa il tina cat mai aproape si sa interpreteze semnalele lui de intentii exploratorii ca fiind o nevoie de securizare. Atunci copilul devine mai anxios in raport cu mediu si sa mentine in proximitatea mamei nedevenind autonom
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Dorsilia spune:
eu intotdeauna il indemn si incurajez, atat in casa cat si in afara casei sa plece sa exploreze singur, asigurandu-l ca eu sunt acolo si poate veni oricand inapoi, exact asa ii si spun, verbal, si stiu sigur ca intelege numai ca nu pune in practica, prefera sa vina sa ma ia de mana si sa ma conduca acolo unde doreste sa ajunga. Daca refuz sa merg cu el si il indemn sa mearga singur se enerveaza si se aseaza in fund, eventual plange. Chiar si in parc eu ma asez in apropierea locului de joaca pe care stiu ca-l prefera si il indemn sa mearga singur sa traga de lanturi si sa se invarteasca pe dupa coloane, sa se strecoase pe sub ele....am observat ca mai nou, tentatia e mare si mai renunta sa ma traga de mana, merge si singur, se joaca, se uita mereu sa vada ca sunt unde m-a lasat, imi zambeste de acolo si de cateva ori vine in fuga, incantat sa ma pupe.
Intotdeauna nu ma gandesc decat la binele lui (dar asta face orice mama, e un dat, o axioma ce nu are nevoie de demonstratie), nu-mi pot imagina cum ar fi sa actionez inconstient in defavoarea lui (desi stiu ca e posibil) pe termen lung. Stiu cat de important e sa fie autonom si sa aiba initiativa si nu vreau sa i le ingradesc, incerc doar sa-l protejez de accidente si de alte pericole la care se poate expune in intentiile lui exploratorii, la aceasta varsta cand nici macar nu se poate spune ca merge bine. Poate aici exagerez, pt ca ma tem sa nu-si sparga capul alergand pe beton, ceea ce el pare sa faca fara nici o teama si precautie, dar nefiind inca un as al echilibrului. Sau nu-l las in preajma leaganelor cand acestea sunt impresurate de scolari care se dau in forta cat le permite constructia aparatului, dar carora nu le poti cere sa fie atenti la un copil mic. Aici il cam temperez, si-l indepartez de locul cu pricina, spre neplacerea lui...dar ce pot face ???
Principesa spune:
Inconstientul mamei si inconstientul copilului comunica intre ele. Din descrierea ta lucrurile par ok. Ele chiar pot fi ok dar eu nu am si informatii obiective.
Cat despre teama de straini, include-l si pe el in conversatia voastra si incearca sa il familiarizezi intai cu persoana inainte de a ramane singur cu ea.
Pentru ca tu ai mai mentionat un grad inconfortabil de anxietate recomandarea mea ramane pentru o evaluare psihologica.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by Principesa
Dorsilia, calitatea atasamentului se evalueaza printr-o procedura specifica. Eu am formulat ipoteza atasamentului dependent din informatiile tale despre comportamentul copilului si despre tine. Daca ti se pare ca nu se potriveste ce am sa iti spun inseamna ca ipoteza a fost eronata si poti sa o ignori.
Din nevoia mamei de a-i fi confirmata valoarea de catre copil, ea tinde sa il tina cat mai aproape si sa interpreteze semnalele lui de intentii exploratorii ca fiind o nevoie de securizare. Atunci copilul devine mai anxios in raport cu mediu si sa mentine in proximitatea mamei nedevenind autonom
Principesa, eu am de multe ori probleme in a te intelege. Vina mea, sint sigura. Deci
"din nevoia mamei de a-i fi confirmata valoarea de catre copil, ea tinde sa il tina cat mai aproape"
crezi ca ai dreptate? Crezi ca de aceea isi tine mama copilul de 14 luni pe aproape? Nu crezi ca mai degraba instincul matern o determina sa isi protejeze copilul de orice pericol? Crezi tu ca o mama asa se gindeste, ca vrea sa-i fie confirmata valoarea? Poate ca vrea sa aibe un feed-back de la copil ca sa stie daca face copilul fericit. Orice mama normala la cap isi da seama ca trebuie sa imbine ocrotirea cu libertatea, dar pina acolo unde poate sa devina periculos pentru copil. Cam care crezi ca ar fi rata de supravietuire in primii ani de viata, daca mamele ar incepe sa asculte psihiatrul modern, ar accepta ca sint niste fiinte egoiste care vor sa isi tina copiii pe aproape ca sa isi confirme si ele valoarea de mama cumva, si i-ar lasa sa exploreze de unii singuri, liberi, ca sa nu fie traumatizati mai tirziu ca n-au testat pe propria piele de la citeva luni mediul inconjurator.
Nu stiu daca stii sau daca te intereseaza. Teoria asta cu mama care isi confirma valoarea tinind facind copilul dependent de ea este folosita in mod extensiv in USA in tribunale cind se decide ca pruncul de citeva luni nu e nevoie sa stea cu mama, ca il poate lua si tata vreo jumate de an, nu trebuie doar decit sa se intilneasca cu mama zilnic ca sa ia de la ia lapte matern muls si pus in biberon, pe care apoi tata il baga la frigider si il alapteaza pe micut cind are nevoie. Instinctul matern este vazut ca o defavoare facuta micutzului, care are nevoie sa fie liber. Vrei sa stii si de ce este folosita aceasta tactica? Asta te las pe tine sa aflii in citiva ani cind va fi adoptata si in tribunalele din Romania.
Nu inteleg care e treaba nici cu atasamentul dependent. Normal ca orice pui de om sau animal e atasat dependent de mama lui. Chiar este dependent de ea. E cumva un lucru ce trebe tratat? Care-i problema daca copilul mic se tine de fusta mamei? Nu invata pe propria-i piele ce inseamna sa te dau cu capul de mobila, sa cazi la fiecare 2 pasi, sa te dai jos de pe trotuar ca sa explorezi?
Eu credeam ca mergem la terapeut daca reactiile sint iesite din limita normalului, insa am impresia ca uneori psihologii trateaza totul ca bun de tratament.
Din moment de Dorsilia spune ca fiul ei se joaca cu unchiul fara probleme, eu deduc ca asa cum e si firesc, copilul e mai precaut cu oameni necunoscuti, isi ia un timp sa cerceteze cu cine are de a face inainte sa ii sara in brate, si la fel de normal, o fi avind si el simpatii si antipatii.
Cu stima,si fara pic de sarcasm, cinism, sanchiuna sau rea vointa,
miau-miau
Principesa spune:
Miau-miau, pentru delimitari conceptuale privind atasamentul poti citi la topicul respectiv. Daca ai nelamuriri apoi iti raspund cu placere
Nu cunosc teoria psihiatrului modern
" Eu credeam ca mergem la terapeut daca reactiile sint iesite din limita normalului, insa am impresia ca uneori psihologii trateaza totul ca bun de tratament." Eu nu sunt gura adevarului, nu exprim nici opinia psihologilor, nu vorbesc decat in numele meu. Si nici nu am o opinie despre toti psihologii.
E adevarat ca am poate mai multe informatii si experienta psihologica si psihoterapeutica dar ea se imbina cu trasaturile mele de personalitate si rezulta raspunsurile mele. Eu sunt om ca toti oamenii si deci supusa greselii. Nu am afirmat niciodata ca detin adevarul absolut. Poate uneori parerile mele sunt utile. Atunci cand sunt nefolositoare sunt convinsa ca pot fi ignorate.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
aquariusrpro spune:
Adelamaria, ai primit o multime de sfaturi / opinii super , iti doresc putere sa le urmezi.
Inca un sfat: ia de la plafar melatonina si ia 1 pastila inainte de somn ( chiar cand te bagi "in scutece" , 1 -2 luni). Pe langa psihoterapie asta am primit eu ca tratament de la psihoterapeut. S-a corectat calitatea somnului si ... gandurile 
Cumva s-a schimbat perspectiva dupa ce a aparut somnul odihnitor!
Roxana&Ruxandra
http://community.webshots.com/user/aquariusrpro
ionella3003 spune:
adelamaria, unde esti, chiar ne intereseaza ce faci... sper din toata inima ca esti bine
!
Ionela 
si Alex
(DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul
try spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
Crezi tu ca o mama asa se gindeste, ca vrea sa-i fie confirmata valoarea?
Nu e trebuie sa constientizezi aceste lucruri. Normal ca nimeni nu gandeste in termenii astia: trebuie sa-mi confirm valoarea ca mama, insa facem se intampla de multe ori sa facem lucuri pe care nu le vedem ca gresite, desi ele pot fi gresite (adica dau nastere unor efecte pe care noi nu le-am dorit).
Mamele posesive nu fac asta constient, e pur si simplu natura lor care le indeamna sa exagereze crezand ca in felul asta isi protejeaza mai bine copiii, dar in fapt pot crea probleme. Probleme care de cele mai multe ori devin evidente mai tarziu in viata.
quote:
Originally posted by miau-miau
Cam care crezi ca ar fi rata de supravietuire in primii ani de viata, daca mamele ar incepe sa asculte psihiatrul modern, ar accepta ca sint niste fiinte egoiste care vor sa isi tina copiii pe aproape ca sa isi confirme si ele valoarea de mama cumva, si i-ar lasa sa exploreze de unii singuri, liberi, ca sa nu fie traumatizati mai tirziu ca n-au testat pe propria piele de la citeva luni mediul inconjurator.
Explorarea asta nu presupune scaparea din ochi a copilului. Pe un copil e 1 an il poti lasa sa exploreze in sensul ca nu-i interzici sa se duca in anumite locuri, dar tu il urmaresti din spate, insa fara a interveni decat in cazul in care copilul este in pericol.
Cand impiedici copilul sa exploreze chemandu-l mereu la tine "vino la mami, nu te duce acolo ca patesti aia sau ailalta" si faci asta cu regularitate nu cred sa aiba un efect prea benefic asupra copilului. Nu era vorba de acordarea unei libertati totale copilului (in sensul de nesupraveghere), ci era vorba de incurajarea copilului de a explora mediul in care traieste, era vorba de a-i oferi ocazia sa experimenteze, de a se confrunta cu diferite situatii din care invata niste lucruri pe care tu ca mama nu i le poti induce doar povestindu-i despre ele. Trebuie sa le simta pe propria piele, sa le vada cu proprii ochi, sa le pipaie cu propriile-i degete. Asta e cel mai puternica sursa de invataminte pentru un copil.
Cu cat o persoana trece prin mai putine situatii de viatza (de cand e bebelus, pana cand moare), cu atat face fatza mai putin problemelor ce-i apar in cale. Cu cat o persoana experimenteaza mai multe, cu atat ea va fi capabila sa faca fatza mai usor. Pentru ca orice experienta prin care trecem ne invata ceva, ne adapteaza mai bine pentru ceea ce poate urma. Iar pregatirea asta trebuie sa inceapa de mic, din prima zi dupa ce bebelusul a intrat in lumea asta. Normal ca nivelul situatiilor e diferit si adecvat varstei (doar nu o sa lasi un copil de 2 ani sa experimenteze ce inseamna repararea unei prize sau trimiti un copil de 14 ani sa faca circuitul europei pe bicicleta).
Iar asta tradus intr-un limbaj mai simplu inseamna "daca te lovesti de pragul de sus il vezi si pe cel de jos".
A nu lasa un copil sa experimenteze suficient (din dorinta de a-l poteja si deci feri de accidente, probleme, suferinte etc.) nu consider ca este un avantaj, ci un dezavantaj. Poti in felul asta sa creezi un mic neadaptat sau incapabil de a face fatza unor situatii specifice varstei si pe care in mod normal ar trebu isa le depaseasca singur. Mai tarziu, acesti copii pot evolua in adulti cu probleme.
Cea mai mare parte a ceea ce invatam in viata, se datoreaza situatiilor prin care am trecut, experientelor pe care le-am trait.
Ca urmare eu vad rolul mamei ca pe un rol pregatitor al copilului de a face fatza situatiilor potentiale prin care va trece ca adult, cand teoretic este pe picioarele lui. Nu vad rolul mamei ca un fel de scurt de respingere a tuturor problemelor cu care se confrunta copilul doar ca sa nu sufere bietul copilas. Ca uite-asa ajungem sa-i crestem sub un balon de sticla si se vor frange la prima adiere de vant.
A proteja peste masura un copil si a nu-l lasa sa experimenteze inseamna de multe ori sa nu-i oferi sansa de a se pregati pentru viatza pe care la un moment dat va trebui s-o infrunte singur.
quote:
Originally posted by miau-miau
Nu stiu daca stii sau daca te intereseaza. Teoria asta cu mama care isi confirma valoarea tinind facind copilul dependent de ea este folosita in mod extensiv in USA in tribunale cind se decide ca pruncul de citeva luni nu e nevoie sa stea cu mama, ca il poate lua si tata vreo jumate de an, nu trebuie doar decit sa se intilneasca cu mama zilnic ca sa ia de la ia lapte matern muls si pus in biberon, pe care apoi tata il baga la frigider si il alapteaza pe micut cind are nevoie. Instinctul matern este vazut ca o defavoare facuta micutzului, care are nevoie sa fie liber. Vrei sa stii si de ce este folosita aceasta tactica? Asta te las pe tine sa aflii in citiva ani cind va fi adoptata si in tribunalele din Romania.
Acum poate ne si spui ca pe mine una m-ai facut curioasa.
quote:
Originally posted by miau-miau
Nu inteleg care e treaba nici cu atasamentul dependent. Normal ca orice pui de om sau animal e atasat dependent de mama lui. Chiar este dependent de ea. E cumva un lucru ce trebe tratat? Care-i problema daca copilul mic se tine de fusta mamei? Nu invata pe propria-i piele ce inseamna sa te dau cu capul de mobila, sa cazi la fiecare 2 pasi, sa te dai jos de pe trotuar ca sa explorezi?
Era vorba de dezvoltare unui atasament peste masura, a unui atasament care poate crea mai tarziu mai multe probleme decat rezolvari. Nu era vorba de stergerea oricarei urme de atasament a copilului fatza de mama sau a mamei fatza de copil.
Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi
miau-miau spune:
Inteleg ce spui si evident ca ai dreptate. Imi amintesc si eu de scena cu bunica sau mama care este intr-un NU permanet fata de copil. Nu intra cu picioarele in cei 2 mm de balta ca te uzi, nu pune mina ca te murdarsti, nu te juca cu Gigel ca l-am auzit stranutind. Ma enerveaza pe mine numai auzind.
Comentariile tale, venite de pe pozitia de simplu om, mi se par pline de adevar si bun simt. Aceleasi comentarii, concentrate in 15% spatiu si puse intr-un limbaj profesionist, nu sint interpretate mereu in mod benefic si lasa loc la multe nuante.
Uite sa-ti dau un exemplu in nedirecta legatura cu ce se vorbeste aici, dar care m-a facut pe mine sa meditez la cit de schimbatoare sint lucrurile. De fapt interpretarea lucrurilor, sfaturile specialistilor, gura lumii, etc, etc:
M-a surprins aici, acum ceva ani buni, ca doctorii recomandau sa nu tii copilul infasat DELOC, fiindca ii impiedici miscarile naturale ale minilor si picioarelor si e chiar un pin inuman, ca doar nu e un cirnatz. Mi-a placut ideea, am adoptat-o si m-am gindit "ia uite domne' americanii astia ce destepti si ce evoluati".
In urma cu citeva zile citesc intr-o revista de genul "mama si copilul" cum ca ultimele studii si cercetari in domeniu au aratat ca cel mai bine e sa tii copilul' infasat, ca doarme mai mult, mai bine si mai linistit, ii da senzatia de confort si siguranta.