Simt nevoia sa ma pedepsesc...
Raspunsuri - Pagina 7
Dorsilia spune:
"de separare de mama, iar mama trebuie sa fie puternica pentru a sustine aceasta trecere si in a-l accepta pe copil si a-l face sa se simta acceptat. E o perioada in care se pomeneste de "frustrarea optima" "
As fi recunoscatoare sa detaliezi cum sa-l fac sa se simta acceptat si ce presupune separarea de mama.
revin pt restul cand adoarme marmotelul
Principesa spune:
Dorsilia, copilul devine mai autonom, mai independent prin separarea de mama. Iar mama trebuie sa sustina si sa incurajeze acest demers. Copilul trece de la etapa credintelor de omnipotenta la cea de integrare a vulnerabilitatii. Este nevoie ca mama sa confirme existenta acestei vulnerabilitati si prin acceptare se produce integrarea ei armonioasa.
Asta ar presupune ca si mama sa isi accepta slabiciunile si vulnerabilitatile ca le poate accepta si la copil
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Dorsilia spune:
adica sa-l mai las si cu strainii sau nu neaparat cu strainii la cresa, dar si cu persoane pe care le cunoaste extrem de putin si cu care nu e familiar, ca sa isi dezvolte autonomia? si ce fac cu plansetele pana la sufocare si invinetirea la fata???
Principesa spune:
Dorsilia, cand apar "plansetele pana la sufocare si invinetirea la fata"?
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Dorsilia spune:
cand vreau sa plec si el sa ramana cu cineva pe care nu-l cunoaste suficient sau nu-l agreeaza
Principesa spune:
Dorsilia, frica de straini poate fi expresia unui atasament dependent.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Dorsilia spune:
ce am obsrvat eu e asa:
-in parc, pe strada, comunica f bine cu oamenii, zambeste, da noroc, face "tai-tai" cand ei pleaca, le zice ceva pe limba lui, mai putin socializeaza cu copiii, in special cu cei mici (cei de gradinita de exemplu), care par sa-l sperie inca, probabil fiindca sunt asa abrupti in abordare
-acasa, in mediul lui, prefera sa initieze el o relatie, daca relatia e initiata de adultul necunoscut devine suspicios si se retrage, are si o oarecare stare de nervozitate, merge deschide usa camerei si bolboroseste ceva, gesticuleaza, spre coridor, ca si cand l-ar invita sa iasa. Nu da noroc si daca i se ia mana fara voia lui si-o trage cu forta. Face "tai-tai" cu mana in semn de salut daca adultul da semne ca ar vrea sa plece, si brusc se binedispune cand vede asta, ii face cu mana intruna doar-doar pleaca odata. Se refugiaza la mine in brate de regula. Daca nu sunt in camera, pleaca sa ma caute in bucatarie, la baie. Daca e lasat in pace dupa o vreme, se apropie, studiaza ceasul persoanei, sau alte chestii ce le mai vede, ii aduce sa-i arate diverse jucarii, ii da si mana, dar NUMAI cand vrea el, eventual dupa vreo 2 ore in care se acomodeaza cu persoana si daca e lasat in ritmul lui.
Bunicii, ambii, cand vin de regula tabara pe el, ii vorbesc cu voce ridicata, (de bucurie), ce pare sa-l deranjeze, si vor sa-i atraga atentia cu tot felul, ii aduc jucarii, ii arata aia si ailalta, il impresoara cu atentie, doar-doar l-or "imbuna". El nu si nu, bate in retragere. Se enerveaza sau plange, depinde cat e de obosit, daca nu e lasat in pace. In schimb cand vine fratele meu, deci unchiul lui, se catara la el pe genunchi, il mangaie pe fata, se joaca, se tavaleste cu el pe covor, ii sare in spate, il ia de mana, il duce sa-i arate jucariile, ii vorbeste, zambeste, fara nici o problema.
Ce sa cred din toate astea???
Dorsilia spune:
aa, si cand vine unchiul lui in vizita nu mai conteaza daca eu stau sau plec, nu ma cauta disperat prin casa si nu reactioneaza negativ cand ies din camera
ionella3003 spune:
buna adelamaria,
ti-am urmarit povestea de la inceput si cred ca multe dintre noi ar putea sa povesteasca despre cum le-a fost afectata viata in urma problemelor din copilarie. Si eu am avut mult de luptat cu mine insami pt. ca sa constientiza ceea ce sunt cu adevarat. Problema este ca a durat destul de multisor, mai ales din cauza ca nu am avut niciodata un suport moral real. Iti spun 3 lucruri care m-au ajutat enorm:
1. am incercat sa-mi fac si sa mentin o relatie personala cu D-zeu (am vazut ca mai multe fete au vorbit despre asta).
2. am incercat sa ajut alte persoane mai mult decat a da 10 mii la un cersetor la colt de strada (faptul ca m-am uitat mai atenta la suferinta din jurul meu m-a facut sa-i multumesc lui D-zeu pt. ceea ce am si sa pretuiesc mai mult ceea ce am)
3. exercitiul fizic m-a ajutat mult.
Nu este o parere profesionala, este ceea ce m-a ajutat pe mine sa ma ridic... sper sa-ti ajute catusi de cat parerea mea si sper din toata inima ca iti este din ce in ce mai bine. Mult succes in tot ceea ce vei face si ai inceredere in fortele proprii!
Cu drag,
Ionela 
si Alex
(DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul
Principesa spune:
Dorsilia, mi se pare ca intr-adevar baietelul are un atasament dependent fata de tine. Asta este o problema de relatie.
Dar in acelasi timp un copil poate avea mai multe figuri de atasament cu care sa stabileasca diferite tipuri de atasament.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura