dormitul cu bb
Raspunsuri - Pagina 3
floricica spune:
completare la mesajul anterior:
aceeasi asistenta mi-a spus ca bebe nu mai are nevoie de masa de noapte dupa varsta de 6 luni (poate vi se pare exagerat, dar asa mi-a zis)
ochinegri spune:
La mine e simplu .... BB doarme fara noi, da' noi nu putem dormi fara el (in camera). De la 4 luni l-am mutat (fara probleme) in patul lui ... langa al nostru. Cica nu e bine sa doarma in aceeasi camera cu adultii, da' noi nu putem altfel ! Cred ca va veni si acel moment .... un pic mai incolo (acum avem 1 an+1luna) !
mama L e "usor disperata" dupa puiul ei.
parpalak spune:
Le-am incercat pe toate si pina la urma am facut cum ne-a convenit la toti. Cit a fost Paul mic-mic, cam pina la doua luni, a dormit in pat cu mine, pentru mesele de noapte. Cind s-a facut oleaca mai mare si n-a mai avut decit o singura masa pe noapte, am incercat sa-l pun in camera lui, dar n-a prea mers, pentru ca "naveta" ma trezea de tot si nu mai adormeam citeva ore dupa aia si toata ziua umblam din perete in perete. Asa ca a venit din nou in pat cu mine. Pe la 4 luni am incercat scoaterea mesei de noapte facind o noapte alba: pus copil la el in pat, auzit scincete, pus suzeta si plecat din camera. Din fericire, n-a tinut decit o noapte, cealalta a dormit Paul ca bustenii (si eu). Singur la el in camera. Urletele de dimineata le-am auzit fara probleme. Dupa vreo doua saptamini a inceput sa se trezeasca fara urlete, doar cu vreo citeva strigate cu intonatie. Si iac-asa dormim acuma cu totii fiecare in camera lui, fara sa ne mai trezim noaptea. Din pacate nu toti copiii renunta asa de usor la masa de noapte..
Sanatate la bebei si mamici.
http://community.webshots.com/user/parpalak
mamamariana spune:
Fetelor dragi,
Nici eu nu sunt de acord cu dormitul bb-ilor in aceeasi camera, cau atat mai mult in acelasi pat.
La prima fetita, nu am avut conditii sa o culcam in camera ei de la inceput, asa ca am avut patutul ei langa patul nostru. Deci, nu a dormit cu noi in pat. La 3 ani am reusit sa o mutam in camera ei, fiind fetita cuminte si intelegatoare - a fost usor.
Pe Emi am culcat-o la fel in primele 3 luni in dormitorul nostru, in patutul ei pentru ca eu, fiind operata nu prea ma puteam deplasa usor la inceput iar sotul ma ajuta foarte mult, aducandu-mi-o in pat la alaptat. Cand avea vreo 2 luni a incetat sa se mai trezeasca noaptea, asa ca am mutat-o cu succes in camera ei. Doarme singura si acum (la 7 luni jumate) fara sa se prea trezeasca noaptea. Se intampla poate o data pe saptamana sa mai strige dupa mine, ma duc, ii dau o gurita de apa, ii dau suzeta si adoarme la loc. Am babyguard si imi e relativ usor, camerele neputand fi lasate cu usa deschisa din cauza de aer conditionat.
Din proprie experienta, va spun ca e mai usor sa mutati pe bb in camera lui inainte de 6 luni. Dupa aceea e mai greu... am mai scris aici pe forum ca aveam o prietena care a dormit cu baiatul in pat pana cand acesta a ajuns in clasa a sasea si i-a crescut si par pe ici-colo. Atunci a reusit si ea sa doarma in dormitor cu sotul ei.
Sanatate si numai bine,
Mamamariana
ad_risnov spune:
Sunt o gravidutza care va naste in februarie si problema pusa in discutie m-a framantat si pe mine f. tare. Dupa indelungi deliberari am ajuns la concluzia ca bb va sta cel mai bine in camera lui, inca de la inceput. Acum se pune a doua intrebare: eu voi sta cu el sau il las singurel?
Cred insa ca voi sta cu el primele doua-trei luni, dupa care imi voi relua locul in dormitor, cu sotul. Ma gandesc ca asa este mai bine si pt. bb (il pot supraveghea tot timpul), si pt. mine (nu voi face ture intre camere) si pt. sotul (care va merge la servci a doua zi si nu vreau sa-l innebuneasca si pe el).
Am o prietena care a facut exact la fel si bb s-a obisnuit f. bine in camera lui.
Bineinteles ca voi avea nevoie de un babyphone.
Adriana 
in 25 de saptamani
ciupercar spune:
Eu am dormit cu Rebecca in camera ei pana la 3 saptamani. Ea in landou si eu pe canapea. Dupa astea trei saptamani eram zombi. Prolema este ca am somnul extrem de usor si ma trezeam la orice sunet pe care-l scotea. Asa ca la 3 saptamani am decis ca nu se mai poate, trebuie sa ma odihnesc si eu ca lumea ca sa pot sa am grija de ea si sa am lapte in continuare, si m-am mutat in dormitor. Bineinteles ca in primele nopti mai mult n-am dormit...dar a fost pt o cauza nobila...
Acum Rebecca doarme singura fara probleme, de la 1 luna nu se mai scoala noaptea pt papa, si dorm si eu bine.
Se mai scoala din cand in cand, ori ca viseaza urat, ori ii e sete, diverse motive...
Eu sunt de parere ca daca ai un copil nu trebuie sa renunti la viata ta intima. Iar daca dormi cu el in pat sau chiar cu el in camera, cam asta faci. Cand e mic, mai e cum mai e, dar cand creste...
O zi buna!
Marianar spune:
Si Vladut (1 an si 3 luni) doarme cu noi in camera, dar la el in patut. Nu a dormit niciodata cu noi in pat. L-am luat intr-o seara ca se miorlaia si eram tare obosita 
, am zis ca poate, poate, dar nimic. Doua ore cat a stat cu noi in pat nu a inchis un ochi, a masurat toata camera cu privirea, si de atunci nici ca l-am mai luat in pat cu noi.
nadana spune:
salutare la toata lumea
va urmaresc de ceva vreme si-mi place ce vad pe acest site.problema mea este ca as vrea sa o obisnuiesc pe oana mea sa adoarma de una singura dar nu-mi prea reuseste.Solutii...?
mami dana si oana iubita
she_wolf spune:
Cristi a dormit de la bun inceput in patutul lui, dar la noi in camera. Asa doarme si acum, la 10 luni, dar inca n-a renuntat la ceaiurile de peste noapte ca, de vreo luna, lapte papa de-abia pe la 6-7 sau chiar 8 (f.rar). M-am gandit sa-l mut in camera lui dupa Sarbatori (face 1 an pe 16 dec.) si sa dormim si noi acolo vreo saptamana-doua pt. acomodare. Sper sa mearga si, mai ales sa nu se mai trezeasca noaptea, conditie importanta pt. mutare.
Claudia si 
Cristi
roisin spune:
Noi am locuit in aceeasi camera in prima luna, insa de la bun inceput Miruna a dormit in patutul ei. Singurul motiv a fost ca n-am reusit sa facem mobila fetitei din timp, asa ca a durat pana cand am putut-o muta in dormitorul personal. 
De o luna doarme singurica, si a fost de la inceput mult mai bine. Cand dormeam cu totii, bebita se scula "de tot" dimineata la 7, 7 jumate. De cand suntem separati, nu s-a trezit mai devreme de 8 jumate, si in general doarme pana la 9, chiar 10. Se scoala in continuare noaptea, eu raspund cu promptitudine la apel (eu sunt mama puturosilor, dar cand aud primul scancet am si sarit din pat), si in maxim 20 de minute dormim amandoua bustean. Asta e norocul meu, ca pot sa adorm instant daca mor de somn, si se pare ca fii-mea imi seamana.
PS Nu mai spun ca eu pateam precum ciupercuta cand dormeam cu totii, si anume faceam ochi de cate ori gemea, se intindea sau se foia fiica-mea, si ea facea la fel cand ne miscam noi... plus ca la fiecare supt o luam si mergeam in sufragerie, cam o data la doua ore, pentru ca giza mea scoate niste scartaieli de lacomie cand papa, de zici ca se bat turcii la gura ei, asa ca il trezea inutil si pe tati de fiecare data. 
http://community.webshots.com/user/r0isin