Endometru, ovulatie, temperaturi, monitorizari 64
Raspunsuri - Pagina 3
danangie spune:
Sunt treaza de la 5,00.
MISHULINA , MEGBENG, multumesc de incurajari. Ce pot spune? Sunt terminata. Ma duceam la gara sa o iau pe sora mea. La un semafor m-am asezat in spatele unui JEEP. Cand a dat verde ala a plecat in tromba, am plecat si eu. Doar ca ala a franat atat de brusc (trecea un motorin pe rosu) ca eu nu am reusit sa-mi dau seama si eram deja in curul lui. Mi-am facut masina varza. Masina lui ala, putin zgariata. Luna asta terminam rata la televizor si in sfarsit reuseam sa respiram putin din punct de vedere financiar. Acum o luam de la capat. Alin s-a imbatat aseara. A vomitat toata noaptea. L-am distrus. De cand e cu mine, din cauza familiei mele numai necazuri a avut. Daca as avea unde ma duce m-as duce si l-as lasa in pace. Cum am mai zis, numai necazuri aduc.
"Dragostea este un lucru simplu si profund. Este un fapt de viata, nu o iluzie."
cami30 spune:
Danagie uite cum fac eu cand sunt cuprinsa de depresie, griji si probleme. Incerc sa vad ce este mai rau in jurul meu, mai rau decat mi se intampla mie. Si atunci constat totusi ca am fost norocoasa sa mi se intample doar atat. Forumul este bun atunci cand ai probleme pe care oricat ai vrea nu le poti discuta cu cei din jur. Simti ca aici, nu te vede nimeni, nu te judeca nimeni si poti sa spui tot. Si poti avea placuta surpriza ca oamenii sa te sprijine. Si sprijinul moral face mult mai mult decat orice alt bun material.
Si eu am facut ca tine mult timp, insa cineva acolo sus s-a gandit ca merit mai mult si m=a ajutat. Prefer sa spun ca e destinul, si ca asa trebuie sa fie, dar, in acelasi timp nu vreau sa ma las chiar in voia soartei. Poate mi-e scris un anume drum in viata, dar pot alege sa merg pe o .. autostrada si nu pe un drum de tzara. Asta cred ca depinde de noi. E suficient sa simti ca tu ca mai poti si ca mai vrei. Si eu cred ca tu nu vrei sa dispari ci pur si simplu ai nevoie de putina alinare. EU ma supar mereu pe sotzul meu care nu ma ia in bratze atunci cand plang, pentru ca el isi doreste o femeie... "puternica". Cu adevarat m-am calit, dar tot simt nevoia sa plang din cand in cand pe umarul cuiva. Ultima patzanie? M-a "uitat" in spital, in timp ce eu il asteptam cu 3 gauri in burta, cu dureri ingrozitoare de burta si spate, cu capul bubuind si lihnita de foame. A plecat sa se odihneasca 2 ore si nu s-a trezit decat dupa 7 ore cand deja mi se lipise stomacul si imi crapase capul. Dar a trecut si nu m-am suparat nici pe el, nici pe destin.
Hai curaj. N-ai cum sa abandonezi acum.
cami
danangie spune:
Stiu CAMI , tocmai de asta am postat aici, chiar daca eram off-topic. Eu am incredere in D-zeu, dar ma intreb de ce trebuie sa mi se intample toate numai mie. Lui nu i se intampla nimic. Familia lui merge din ce in ce mai bine. Ai mei saracii, nici nu stiu ce sa mai faca sa iasa la liman si tot inapoi merg. Nu ne ajuta D-zeu. Toti am trecut prin atatea..........macar o data sa ne mearga si noua bine. Mi-am acceptat destinul, dar chiar si de data asta? Toate relele mi se intampla numai mie. Si el ma intreaba: mie de ce nu mi se intampla ceea ce ti se intampla tie? Eu sparg mereu ba farfurii , ba pahare.........eu sunt cea care ma cert cu lumea cand ma calca in picioare, si tot eu am parte de accidente. Dar numai eu.
"Dragostea este un lucru simplu si profund. Este un fapt de viata, nu o iluzie."
cami30 spune:
Danagie mama e singura, departe de mine, regreta raul pe care mi l-a facut atunci cand nu mi-a acceptat sotzul, cand l-a acceptat a fost prea tarziu pentru ca nu a mai vrut el sa o vada. Acum sta si plange dupa mine , nu are frati nu are surori, nu are ddecat cateva prietene si un motan batran sa-i tzina companie. Chestia asta ma ucide la fiecare pas pentru ca oricate mi-ar fi facut mama, e tot mama mea. In timp ce socrii mei sunt fericiti, au copiii langa ei, au o nepotica pe care s-o iubeasca, au de toate. SI eu sufar groaznic, dar incerc sa sper ca timpul le va rezolva pe toate si ca in timp va reusi si sotzul meu sa accepte sa mearga cu mine la mama si ca si mama sa vina pe la mine. Imi doresc enorm un bebelush care stiu sigur ca va aduce schimbari vizavi de mama mea. Mi-as dori sa poata veni la mine si sa ma ajute si sa nu mai stea nici ea singura.
Si eu am trecut prin multe, in timp ce sotzul meu e foarte norocos si ii reusesc toate
Hai fii curajoasa. Nu iti spun sa fii optimista pentru ca nici eu nu sunt, nu visez, insa imi fac curaj in fiecare zi. Stiu ca daca m-as abandona depresiei as ajunge o leguma si n-as rezolva nimic. Nu cred ca de compatimire avem nevoie atunci cand ne e greu ci de incurajari. Uite ce ma enervezi ca m-ai facut sa plang... si tocmai ma trezisem senina azi dimineata si pregatita sa fac catziva pasi in jurul blocului.
HAi mandro, capul sus!! ( ca sa ma smiorcai eu acum)
cami
Mirona spune:
danangie eu nu stiu ce sa-ti spun ... voiam doar sa stii ca sunt langa tine, ca te tinem cu toatele de manutza sa treci si peste hopul asta. Stiu ca esti la capatul puterilor ... dar nu ai voie sa te lasi doborata, mai mult nu ai voie sa-l "urasti" acum pe Alin ... scuza-ma ... dar el iti va ramane singurul aliat la o adica.
Nu e el de vina pentru ceea ce ti se intampla, el sau familia lui .... numai ca ei barbatii sunt mai mi-se-rup-isti de felul lor si nu iau viata asa in tragic ca noi ... femeile. Incearca sa pui totul balanta ... si binele si raul. Deci si datile cand tie ti s-au intamplat si lucruri bune. Gandirea pozitiva face multe ... rabdarea face multe si lasa-l in colo de stres ... ca nu e bun la nimika. Eu te inteleg ... adica starea in care esti o inteleg fff bine ... fiindca in ultimul timp am avut astfel de stari lunar. Stiu si cauza ... o stiti si voi ... si incerc, va promit ca incerc, sa ma detasez de problema si sa merg mai departe. Vii cu mine? Uite ... iti intind mana ... ai ajuns-o?
Te pupa 
Miro
Mirona spune:
De vre-o juma de ora tot caut sa aflu ceva despre starea Catalinei. Prietena din Timi doar mi-a spus asa in treacat ca e bine, dar ca e inspital. Uitati ce am putut conspecta de pe topicul mamicilor unde posteaza Catalina:
"Catalina este in spital, din cauza contractiilor si a colului... "
"CATA a avut niste dureri si intepaturi in partea dreapta, contractii mai dese si s-a dus la dr. Acolo a constatat ca i s-a micsorat colul si s-ar putea sa faca cerclaj. Pentru inceput incearca cu repaus total la pat si sa speram ca va fi de-ajuns. Oricum, nu va mai merge la servici, va sta numai la pat. Fetita e foarte bine, asta conteaza cel mai mult."
"este tot in spital, pe tratament, s-ar putea sa ii dea drumul maine. Cu toate astea, va sta acasa inca vreo 3 saptamani, la pat, ca sa nu ajunga la cerclaj. Deci o sa stea cumintica in pat, nu se ridica decat la papa si la pipi, si o sa fie foarte bine daca respecta ce a zis dr. N-o sa mai intre deloc pe net ca asta ar insemna sa stea pe scaun. Important e ca Bianca este foarte bine si CATA este foarte optimista! Asta conteaza mult."
Doamne ajuta! Multa multa sanatate si fff multa rabdare. Cata suntem alaturi de tine.
Miro
dyana spune:
Georgiana,
raspund la un mesaj al tau de la capitolul precedent legat de picaturi de nas
aflandu-ma vreo 3 ani si ceva in olanda unde m-a plouat tot timpul, peobabil ca am avut in medie o zi cu soare la 10 zile, am devenit dependenta de picaturi de nas , ingrozitor, as fi fost sigura ca nu stiu cum as scapa de asa ceva. Ma sufocam noaptea, dadeam la doua saptamani cate 7 euro pe picaturi de nas , nu ma duceam nicaieri fara ele in buzunar.
Cand m-am intors acasa, am mai luat cateva luni dupa care am cumparat ser fiziologic si , desi nu credeam ca se va intampla, de cand am pus ser fizioogic in nas, nu am mai folosit niciodata picaturi de nas. Si cand am avut narile uscate, le dadeam cu crema de galbenele si propolis.
Acum am scapat, dupa vreo 3 ani si ceva de dependenta de picaturi de nas, ceea ce nu as fi crezut.
Fa si tu asa.
Succes,
Diana
Mishulina spune:
Buna dimineata fetelor,iata ca dupa o zi si o noapte de ploi e din nou soare,ceea ce mi se pare incredibil!
Asa ca poate iese soarele si pe "strada" noastra!
Danangie capul sus,nu esti singurica,ne ai pe noi...
Miro multumim pentru informatiile despre Cata,sper ca acum sunt bine amandoua....
Doamne-ajuta sa fie bine pentru toata lumea...Va pupic pe toate!
Ina
ingeras26a spune:
Fetelor,
Cate s-au intamplat...
Danangie, scumpica, nu mai fii suparata! Cred ca toate avem perioade "negre" in viata, perioade in care nu stim de ce mai traim si in care avem depresii...hai, gata, multumeste-i lui D-zeu ca totul este ok cu tine, ca nu ai ranit pe nimeni etc. Fereasca Dzeu, se intampla in fiecare zi lucruri cumplite...Masina este doar un fier care se repara. Omul nu.Hai sa te invat ceva: de fiecare data cand esti amarata asa, gandeste-te ca:
- ai ce manca;
- ai unde sa stai;
- ai un sot / o familie;
- sunt in jurul tau oameni care te iubesc...
...si in plus, uita-te ce se intampla in toata lumea, daca tu vrei "sa mori"pt un rahat de masina, oamenii aia care nu mai au NIMIC datorita inundatiilor (de ex), sau cei care nu mai au nici o parte din familie, ei cum o vor lua de la capat?? de la 0... si fii sigura ca undeva, ei vor gasi puterea sa o faca...
Ma bucur ca Utocata este bine si ii doresc multa sanatate si ei si Biancai...
Cami, ma bucur mult ca ai trecut cu bine peste laparo! acum la treaba!!!
Bun venit fetelor noi si fugutza repede la gravi!
Ratzusco, casa de piatra si sa fie bine! poate e cu ochisori, fa-ti test!!!
Oana, Mishu, Martha, Catty
Simonette, eu am spart 2 termometre ...
te ti-ai facut test? in ce zi esti??
Ingeras-raport: sunt in z19CM, z2DPO, temp 37.2 (si gata, nu o mai iau). Pp ca am ovulat sambata. Am 
joi, vineri, sambata (2x)...sper sa fie ok. Acum ashteptam...
Pupicei tuturor fetitelor
Ingeras
M Oana spune:
Imi pare nespus de rau sa aud de incercarea prin care trece Catalina, important este faptul ca Bianca este bine, iar cu rabdare si credinta lucrurile vor intra pe fagasul normal.........
Ingeras joi, vineri si sambata, de 2 ori pe zi?????
Danangie cred ca este crunt sa ai sentimentul ca esti urmarit de ghinion o viata intreaga. In viata mea au fost momente de ghinion (de ex., problema copiilor, facultatea, liceul...), dar si momente de noroc chior, asa ca nu stiu daca sunt cea mai in masura sa iti dau un sfat. Ar fi chiar culmea sa-ti zic: gandeste/actioneaza si tu ca mine sau ca sotul tau si sa vezi cum va veni norocul peste tine.... Fiecare actioneaza in felul lui. Tine numai de noi, cum alegem sa fim, asa cum a spus si Cami.
Din literatura stiu cazuri de personaje (reale, la baza povestii) care au fost urmarite toata viata de ghinion, dar au stiut sa intoarca aceasta soarta in favoarea lor: Nastratin Hogea sau scriitorul Jaroslav Hasek (a carui viata o gasesti in geniala carte "Peripetiile bravului soldat SvejK") sau scriitorul Vlad Musatescu in "Cei trei veseli naparstoci", "Unchiul Andi, detectivul si nepotii sai" etc povesteste iarasi cu mult umor ghinioanele prin care tot trece in lupta cu viata.....
Lui Tolstoi (am scris asta si la "oligospermie"), daca nu ii mureau toti cei 4 copii, din cauza unei boli nenorocite a timpului, nu ar fi scris niciodata nici macar un rand........
De aceea eu cred ca important este cum interpretam necazurile prin care trecem. Ori ne lasam dominati (invinsi) de ceea ce primim in/de la viata, ori cautam prin puterea mintii, sa iesim din prapastiile in care ne arunca necazurile si astfel sa invingem in lupta asta mai mult sau mai putin placuta cu viata.
Chiar daca sotul tau are langa el o ghinionista, de ce sa aiba si o femeie deprimata (cele 2 ipostaze se cam potrivesc, dar exista si exceptii minunate 
)!!??
Eu una, cred cu tarie ca necazurile ne sunt date pentru a deveni mai buni ("bun este acela care a avut ocazia sa se inraiasca, dar nu a facut-o"), pentru a ne cali, pentru a fi mai puternici, pentru smerenie, pentru educarea rabdarii....
Si sa stii ca ti-a vorbit/scris o femeie care de multe ori a fost la un pas sa renunte, dar a descoperit ca mai are ceva de facut: mai pot ajuta un om, mai pot scrie o poezie, mai pot creste un copil............