Ajutati-l pe George
Raspunsuri - Pagina 3
eliza-daniela spune:
Sunt Eliza
Mama copilului a incercat sa posteze si nu a reusit, mi-a scris mie si postez eu
Motanik, asa am sa fac
Dna eliza
Va scriu aici deoarece eu nu am gasit pe forum raspunsul dat de mine .Inteleg ca intrebarile dunt multe si de aceea incerc sa raspund la cat de multe dar daca mai sunt nelamuriri va poit raspunde la orice doriti
DEci chiar in cazul in care pot sa merg sa stau inBucuresti nici acolo nu sunt specialisti singurii care te pot ajuta sunt fostii terapeuti care au lucrat cu copilul recuperat si care au fost formati de speciualistul din Londra .Cu unul din ei am luat legatura si am stabilit ce as putea face pina cand voi putea aduce din Anglia pe cineva .Nimic de spus sunt tineri sunt entuziasti dar asta nu tine loc de specializare care se obtine in 5 ani de munca supervizata de un senior
Costul se ridica la 12000 de euro pe an cost care asdoigura cele 5 deplasari pe care le facxe ptr a ne forma pe mine si pe terapeuti .pe noi ne-ar interesa sa cooptam si alti parinti sa faca acelasi lucru dar cei mai multi ca si noi nu-si permit financiar vorbind iar ca sa se faca publicitate in jurul lor nu doresc preferind sa nu se stie deci nu stiu ce am putea face mai mult
cei 3 sau 4 parinti care si-au adis specialisti sunt fericiti deoarece ei au avut resursele financiare necesare (primul dintre ei are o afacere cred si e foarte bine de altfel un om deosebit care m-a ajutat cu informatii sugestii
De doamna care ti-a raspuns eu stiu ei aun centru la Buc care este supervizat de parintele acesta despre care v-am spus centru unde se lucreaza cu doar 3 copii care se apropie ca profil de cel care a fost evaluat de d-na din Anglia si unde este o lista de asteptare de3 ani deci...De acord cu dansa ca poti sa lucrezi si tu ca parinte insa eu stiu foate bine ca profesor fiind nu pot sa ma duc sa predau la universitate si sa pretind ca si stiu ce fac .Nu intimplator aceasta nu e specializare des intilnita si nu toata lumea stie ce face chiar daca unii cred ca e asa.E adevarat ca incercind sa faci ceva e mai mult decat nimic dar daca o faci bine sansele de reusita cresc direct proportional
Despre mediatizare ce sa va spun ?In afara de faptul ca se discuta foarte mult si asta nu ne face foarte bine efectul celor 2 articole scrise s- a limitat doar la telefoane si emailuri de la parinti la fel de disperati ca si noi care nu stiu unde sa apuce dar in f multe cazuri este tirziu xcopii avind o varsta cand nu se mai poiate fasce mare lucru{terapie este eficienta cind este inceputa cat mai devreme posibil }
Cum ne-a ajutat Episcopia ? Se face o colecta la nivel de parohii care nu stim ce rezultat va avea ptr ca oamenii sstiu foarte putin despre aceasta boala si nu are impactul pe care il are cancerul sau altceva
Terapia aceasta se face minim 2 ani si pe linga faptul ca este extrem de costisitoare inseamna foarte multa munca reusite si esecuri si multa speranta care moare ultima
DAca mai sunt alte alternative ?Poate ca da dar aceasta metoda este singura care bazindu-se pe munca de cercetare de 30 de ani dovedeste ca este eficienta in mai mult de 50 % din cazuri in care se produce o recuperare totala dar si in rest progresele sunt remarcabile
Noi am deschis un cont in dolari pe numele sotului meu Cuzuc gheorghe la
Banca Comerciala Romana
Vaslui
in USD RO23RNCB4700000219590004
in euro RO50RNCB4700000219590003
COD SWIFT RNCBROBUVS0
In speranta ca am lamurit niste neclaritati
Mihaela Cuzuc
Poate puteti posta si pe forum
eliza-daniela spune:
Carti si website-uri utile
In Quebec, este un forum pentru autism:
www.autisme.qc.ca
In Romania: www.autism.ro
'More Than Words' a lui Fern Sussman. Se poate cumpara pe net:
http://www.amazon.co.uk/exec/obidos/ASIN/0921145144/026-1446543-2481241
http://www.amazon.com/gp/product/0898593484/002-7133868-8772842?v=glance&n=283155&n=507846&s=books&v=glance
Aimer sans tout permettre
http://www.amazon.com/gp/product/2501026691/002-7133868-8772842?v=glance&n=283155&s=books&v=glance
Tout se joue avant 6 ans
http://www.amazon.com/gp/product/2501026713/002-7133868-8772842?v=glance&n=283155&s=books&v=glance
Cartile pot fi gasite si in engleza, limba in care le-a si scris autorul.
eliza-daniela spune:
Lucia s-a oferit sa faca o paigna de web micutului George, incepe peste o saptamana
eliza-daniela spune:
L-am postat
Mihaela, te intelegem ca vrei ce este mai bun pt micul George. Eu am sa rescriu apelul, stiu ca promit asta de trei zile, dar am scris atatea emailuri ca nu am avut vreme.
Trebuie sa spunem clar ce vrem
12,000 Euro + 300 eurox12 luni = 15,600 Euro pe an
Deci
30,000 Euro pe doi ani, cat tb sa fie tratamentul.
Deci in medie, la fiecare trei luni ati avea nevoie de 4000 de Euro.
Confirma-mi daca e asa, ca sa stie si cei de pe forum ce vrem exact: sa strangem acesti bani. Lumea este debusolata pt ca se intreaba daca nu exista si alte solutii mai putin costisitoare, dar se pare ca oricum ne-am invarti, ajungem tot la aceasta.
Stiu ca va doare aceasta publicitatea si cred ca si intrebarile noastre, dar fara ca lumea sa afle si sa stie exact povestea nu putem strange un ban.
Nu este o publicitate in sens rau, gandeste-te ca daca vom avea succes (Doamne ajuta!), din aceasta actiune de trezire a interesului oamenilor din Romania pt problema autismului in general, pot beneficia si alti copii, deci facem un bine la mai multi
Te rog, da-i consimtamantul fetei de pe forumul desprecopii sa faca o emisiune la radio despre autism si sa vorbeasca si despre cazul vostru, de faptul ca nu aveti bani sa va ajutati copilul si ca inca sunt multi ca voi (ii putem cunoaste si pe ceilalti parinti care te-au sunat? Au o adresa de email – pune-ne daca poti in legatura si cu ei, unde-s multi puterea creste, daca aratam ca George nu este un caz singular, pana la urma trebuie sa se sesizeze cineva!)
Noi aici o sa facem acelasi lucru – postarea povestii in cat mai multe ziare si website-uri;
Eliza
nematics spune:
Poate informatia pe care o aduc aici este cunoscuta, poate nu, sper sa fie de folos in a face mai cunoscuta si mai inteleasa in Romania aceasta boala despre care se stie atit de putin. De curind a fost publicata cartea profesorului Matei Calinescu, "Portretul lui M" (Editura Polirom, 2003), emotionanta descriere a vietii si mortii tragice, la 25 de ani, a lui Matthew, fiul autist al autorului. Este de asemenea sursa pentru mai multe informatii despre autism si sindromul Asperger prin trimiterile bibliografice mentionate de Matei Calinescu. Aici e linkul unde gasiti citeva fragmente din roman:
http://www.polirom.ro/titluri.cgi?class=pagini&id=1363&img=1
Matei Calinescu este profesor la Universitatea din Bloomington, Indiana, o universitate de prestigiu din US.
Este Professor Emerit de Literatura Comparata si Profesor Emerit de Studii Vest-Europene. Am inteles ca ar preda si la Universitatea din Bucuresti.
Aici este pagina lui de web:
http://newsinfo.iu.edu/sb/page/normal/378.html
Ma gindesc ca o campanie care ar avea ca scop mobilizarea celor in drept din Romania sa faca ceva pentru copiii autisti din tara ar trebui sustinuta de cit mai multe persoane publice si ma gindesc ca s-ar putea incerca sa se ia legatura cumva cu aceasta mare personalitate romaneasca, sa participe la ea.
Mai jos sunt citeva comentarii de presa despre carte; vreau sa spun ca am citit-o pentru ca am vrut sa inteleg mai multe despre autism si m-a impresionat extraordinar de mult. Doar un lucru as vrea sa amintesc din carte - faptul ca unul din profesorii lui Matthew (cel de fizica daca nu ma insel), era si el autist.
Portretul lui M,Matei Calinescu
Dosar de presa
„Matei Calinescu indura angoasa omului modern in fata nefiintei, dar regaseste ceva ce s-a pierdut in civilizatia timpului nostru, constiinta ca lucrurile se repeta si ritualizarea lor le confera un sens.”
(Elisabeta LASCONI, in Adevarul literar si artistic, 14 decembrie 2004)
„As putea vorbi despre talentul literar al autorului, despre meditatia filosofica din «Portretul lui M». Sint pagini de un mare farmec, seducatorare prin speculatia intelectuala. «Trecem cu totii printr-o faza autista?», se intreaba Matei Calinescu cu gindul necontenit la fiul sau, recitind un eseu al lui Schopenhauer. Afla cititorul din paginile acestei carti ca «Re-Reading» a fost scrisa cu gindul la M., ca meditatia teoretica a autorului e condusa de povestea fiului. Dar toata meditatia de tip filosofic paleste in fata simplitatiii firesti, oareum inconstiente, a ritualului. «Portretul lui M» este cu mult mai mult decit literatura bine scrisa.”
(Catalin D. CONSTANTIN, in Cultura, 30 iunie 2004)
„Dincolo de informatiile pretioase, «Portretul lui M» degaja caldura umana si reprezinta un manifest pentru acceptarea diferentelor – a celuilalt. Daca autorul spera la inceput ca aceasta carte sa fie de folos si altora, il putem asigura ca ea a avut un puternic ecou in mediile clinice si psihanalitice.”
(Dan NICULESCU, in Cultura, 30 iunie 2004)
„«Portretul lui M» este o dureroasa si profunda «cronica a unei morti anuntate», o proba de imensa vointa pentru un tata pustiit si inteleptit in urma pierderii fiului. Volumul ofera o marturie interna asupra unui caz, dar si un curs de simptomatologie aplicata, folositor oricarui lector nevoit sa dea piept cu un anumit tip de viata. O carte asemanatoare unui «kaddish», o lunga inchinare in fata fortei naturii din om.”
(Cristina CHEVERESAN, in Orizont, nr. 2/2004)
„«Portretul lui M» reuseste sa puna in functiune toate resorturile umane pe care le gasesti in tine. Nu poti spune daca este frumoasa sau nu, iar daca iti place, este pentru ca tu, cititorul, ai devenit dintr-o data mai bun. Mai mult decit atit nici nu poti cere de la o astfel de carte.”
(Elena VLADAREANU, in Cotidianul, 2 februarie 2004)
„Anul 2003 a mai fost si anul intoarcerii profesorului Matei Calinescu. Intr-o tara din care mai ales se pleaca, cei care se intorc ne dau o nesperata pofta de a mai scrie carti, de a mai face ceva fapte culturale in Romania. Matei Calinescu va preda la Facultatea de Litere din Bucuresti si, in mod sigur, asta va aduce un suflu nou intr-o institutie altfel cam obosita. Tot Matei Calinescu a publicat in 2003 o carte tulburatoare, «Portretul lui M». Cind un scriitor si un teoretician de calibrul international al lui Matei Calinescu se intoarce in Romania, parca lucrurile nu stau asa de rau.”
(Luminita MARCU, in Observator cultural, 12 ianuarie 2004)
„Tulburatoarea carte a lui Matei Calinescu este una care trece dincolo de literatura si te face sa simti ca orice comentariu pe marginea sa este, intr-o oarecare masura, neputincios si nelalocul lui. Nu-ti ajung cuvintele pentru a cuprinde frumusetea, lumina ingereasca, bunatatea celui care traieste intr-o lume a sa, prelungindu-si legaturile magice cu copilaria, dupa cum nu poti decit sa ghicesti profunzimea suferintei tatalui care tine acel jurnal, incercind sa inteleaga, sa accepte ceea ce pare un blestem, dar este si un dar minunat, sa depaseasca noptile de insomnie si perioadele de depresie. E greu sa iesi din tiparele gindirii tale, sa renunti la obisnuintele tale, la disocierile facile intre normal si anormal.”
(Gabriela GAVRIL, in Timpul, nr. 11/2003)
„Citeva cuvinte despre destinul probabil al acestei carti. Prin continutul ei depaseste literatura - desi nu se situeaza nicicum in afara ei. Matei Calinescu a ales s-o scrie in romaneste, desi e vorba de o istorie americana ce ar fi fost indata asimilata acolo. Societatea romaneasca unde, ca pretutindeni, sint atitea familii impartasind acelasi fel de suferinta avea nevoie de o asemenea carte in care, prin simpatie, va gasi prilejul unei mingiieri si un sfat.”
(Ion VIANU, in 22, 11 noiembrie 2003)
O tainica aura invaluie «Portretul lui M», carte initiatica sub aparenta de autenticitate si document, unde adevarul brut al tragicei experiente evocate se deschide spre adevarul inalt si nepatruns al experientei omenesti si e scaldat in lumina lui nepaminteasca. «Portretul lui M» este si un adevarat curaj intelectual: fiindca a scrie o carte despre «lumina blinda a bunatatii» intr-o lume din care pina si cuvintul «bunatate» pare sa fi fost izgonit este o fapta de mare indrazneala.”
(Mircea IORGULESCU, in 22, 11 noiembrie 2003)
„Nefiind familiarizat cu destinul american al scriitorului, m-a socat ideea ca un teoretician al literaturii, universitar cu temperament flegmatic, ins dedicat echilibrului de catedra si masurii in toate, va ajunge sa-si etaleze insasi esenta intimitatii fiintei - suferinta tatalui la moartea fiului - pentru un public prea putin ingaduitor fata de atare supreme dovezi de umanitate, ca sa nu zic barbarizat dupa decenii de degradare, deriziune, dezumanizare. Ma temeam de lehamitea noastra, de firea noastra circotasa, de suspiciunea si zeflemeaua cu care inconjuram tot ce adie a puritate, a firesc, a generozitate si normalitate exemplara. Ei bine, reactiile pe care le-am inregistrat pina acum m-au contrazis net si fara replica. Oameni foarte deosebiti ca structura sufleteasca, educatie si profesie au sustinut la unison calitatea, etosul profund si echilibrul extraordinar al acestei marturii. Asa ceva nu mai avem in literatura romana. Dar cu ce pret!”
(Dan C. MIHAILESCU, in Ziarul de duminica, 14 noiembrie 2003)
„Cartea lui Matei Calinescu, cutremuratoare cum rareori cartile pot fi, apartine unei zone intermediare - intre revelatie si stiinta - mai aproape si mai adevarata decit ne imaginam de obicei. Ritual christic, revizitare a trecutului dintr-o sfisietoare perspectiva postuma, incercare liminala de reconstruire a unui spatiu intermediar, numit «Galaxia M» - «Portretul lui M» este descrierea metafizica a unei «forma mentis» legate de copilarie (asa cum considera scriitorul si autismul), dar prelungindu-se, in viata adulta, ca un dar nenumit pina la capat, dar si ca o permanenta suferinta.”
(Simona SORA, in Dilema, 14 noiembrie 2003)
„O carte la modul propriu cutremuratoare si unica in perimetrul literaturii noastre. Pe linga suferinta personajelor principale, pe linga generozitatea tatalui/autor care scrie cartea (si) pentru ca observatiile sale sa fie eventual de folos altora care trec prin aceasta cumplita experienta, aceasta comparatie ne-a facut mai bine sa intelegem de ce ne desparte un ocean.”
(Christian CRACIUN, in Litere, Arte, Idei, 10 noiembrie 2003)
„Matei Calinescu e unic si unicitatea sa se afirma chiar prin aceasta carte care n-a fost scrisa cu gindul la cititorii ei, ci numai si numai la cel pierdut si, intr-un fel, regasit in pagini de mare vibratie.”
(Nicolae PRELIPCEANU, in Romania libera, 11 noiembrie 2003)
„«Portretul lui M» este o relectura a vietii lui M si a propriei vieti, in legatura ei intima, indestructibila, cu cea a fiului, o relectura care urmareste recuperarea sensului absent. Matei Calinescu a gasit acea tonalitate senina, acea «detasare» extrem de subtila care ocoleste patetismul, acea sinceritate, simpla in profunzimea ei, care face din «Portret» nu doar o spovedanie, dar si un indreptar pentru cei «bolnavi» ai lumii. Cred ca Matei Calinescu a scris o carte in care a redescoperit sensul unei bunatati si seninatati intelegatoare, din care izvoraste, firesc, si frumusetea ei.”
(Raluca DUNA, in Luceafarul, 5 noiembrie 2003)
„Am scris aceasta carte dintr-o necesitate psihologica. Imediat dupa moartea fiului meu, am fost foarte tulburat si scrisul a fost ca un fel de terapie. Am vrut sa-i fac un portret, sa-i dau un fel de viata fantomatica. Am inceput sa scotocesc prin hirtii vechi, m-am gindit la o serie de aspecte ale vietii lui, la conditia de care suferea, la autism, care cred cca e mai putin cunoscut in Romania, dar care afecteaza foarte multi copii si tineri in toata lumea. Stateam toata ziua in fata computerului, scriam, revizuiam, mai adaugam cite ceva din vechile jurnale. A fost cam cum se faceau in Renastere acele «morminte literare» sau cum a ramas in Franta traditia poetilor care scriau despre poetii pe care ii iubeau. Fiul meu nu era nici pe departe un artist, dar, in felul lui, conditia lui oarecum extra-terestra m-a fascinat totdeauna, desi, in acelasi timp, m-a indurerat totdeuna. Remarcam la el o lipsa de socializare, o stingacie combinata cu un fel de angelism. Am vrut sa scriu ce am invatat eu de la el in timp, sa revizitez intrebarile pe care mi le-am pus de-a lungul vremii si sa incerc, daca nu sa le dau un raspuns, sa schitez posibile raspunsuri. Am scris cartea in romaneste pentru ca limba romana imi este cea mai intim apropiata, e limba pe am vorbit-o aproape 40 de ani cit am stat in Romania si limba in care adeseori visez, cum zicea si Eliade.”
(Matei CALINESCU, interviu in Evenimentul zilei, 28 octombrie 2003)
„Exista carti ce reprezinta mai-mult-decit-literatura. Talentul, eruditia, rafinamentul scriiturii, acuitatea cognitive si reflexiva se plaseaza intr-un plan secund, de unde sustin o autenticitate aproape fierbinte a literei. Cartea lui Matei Calinescu a fost scrisa in urma sfirsitului fiului sau, Matthew, bolnav de autism si mort la numai 25 de ani. Din tragedia tatalui si a intregii familii a iesit «Portretul lui M», document uman exceptional, posibila forma de terapie sufleteasca.”
(Daniel CRISTEA-ENACHE, in Adevarul literar si artistic, 21 octombrie 2003)
„Cartea profesorului Matei Calinescu este de departe cea mai tulburatoare aparitie editoriala a acestui an. Nu stiu daca lumea culturala romaneasca este pregatita sa recepteze asa cum trebuie o carte de o asemenea adincime, nu stiu daca nu cumva, printre atitea rivalitati stupide si certuri provinciale, scriitorii si criticii nostri nu vor trece cu indiferenta pe linga acest eveniment. Pentru ca, mai ales atunci cind este vorba despre autori care au parasit cu multi ani in urma Romania, se manifesta la noi un soi de resentiment, o lipsa de generozitate si de deschidere fata de cei care, de la un moment incolo, au incetat sa mai «manince salam cu soia».”
(Luminita MARCU, in Evenimentul zilei, simbata 18 octombrie 2003)
„Cartea lui Matei Calinescu este una dintre acele marturii zguduitoare despre suferinta unui copil afectat de sindromul lui Asperger, o boala similara cu autismul, insa si mai contradictorie ca manifestare. Spre deosebire de cei suferinzi de autism, copiii cu Asperger nu dau semne de intirziere in dezvoltare si manifesta interes pentru lumea inconjuratoare potrivit cu virsta. Suferinta copilului este dublata de cea a tatalui-scriitor care incearca sa inteleaga boala, sa o descrie si, in final, sa se impace cu durerea pricinuita de moartea fiului. Dincolo experienta tragica, Matei Calinescu propune o lectura remarcabila, profund umana, pentru cei care stau in preajma persoanelor afectate de boala, dar si pentru toti cei care vor sa afle cite ceva despre autism.”
(Adevarul, 13 octombrie 2003)
„E o carte de doliu, de reflectie asupra mortii cuiva apropiat, foarte fragil, handicapat, dar iubit. E o evocare a 25 de ani de viata cu acest copil, cu acest adolescent, cu acest tinar, care a avut o soarta dramatica.”
(Matei CALINESCU, interviu de Ovidiu SIMONCA, in Observator Cultural, 10 – 16 martie 2005)
„Tonul patetic nu i se potriveste defel celui care scrie acest jurnal in doliu si care, conturind un portret biografic al lui Matthew, gaseste in chiar acest demers o alinare, un mod de a fi impreuna cu baiatul sau. Scrisul nu inseamna, in cazul de fata, fuga de realitate, o forma de evaziune, retransarea in sine. El constituie, dimpotriva, o veriga de legatura intre tata si fiu, o punte de cuvinte si imagini pe care primul o arunca spre celalalt, peste groapa cascata intre ei. Timp de patruzeci de zile, Matei Calinescu nu face altceva decit sa se gindeasca intens la M. Ii cauta silueta tremuratoare prin hirtii si amintiri mai vechi si il infasoara cu dragoste in cearsaful ocrotitor al filelor de manuscris, incercind sa-l exprime si sa-l «traduca» intelegerii noastre. La sfirsit, avem un parinte mai impacat cu durerea lui, inseninat in tristete; si o carte exceptionala.”
(Daniel CRISTEA-ENACHE, in Romania literara, 13 aprilie 2005)
casandra spune:
Am aflat de existenta unei fundatii romano-americane care ofera terapie ABA copiilor defavorizati, in Barlad. Bine, centrul este pentru copii orfani sau provenind din familii foarte sarace. Dar, cine stie, poate gasiti acolo un consultant.
Detalii am gasit aici:
http://www.autismtoday.com/searchtool/search_organizations_details.asp?id=183
Nu am verificat informatia, dar merita incercat.
Am mai gasit si aici un articol despre fundatie:
http://www.dallasnews.com/sharedcontent/dws/fea/texasliving/stories/082904dnliwoodall.99f45.html
http://www.woodallkids.org/news/september/news_2.html
mia73 spune:
Stiu de fundatia de la Birlad chiar am fost vineri .Ce ofera ei/ un training familial la care am participat si unde eu si sotul meu suntem invatati cum sa aplicam principiile aba .Pina aici excelent insa ei nu asigura supervizarea copilului aici in romania doar daca am merge noi in State aproape in fiecare luna si ei ar lucra cu baietelulla centrul lor .Pe siteul lor e prezentat cazul unui copil din Republica Dominicana care merge aprope lunar in State si se lucreaza cu el in centru .La Birlad este un terapeut care lucreaza in State si care ne-a initiat cat de cat insa ei fiiind organizatie non profit nu asigura altceva in afara de acest training in ciuda faptului ca am insistat sa-i mai vedem ceea ce ne-0au promis este o evaluare peste 6 luni cand va mai veni Jamie din America.Deci nu pot sa ma bazez pe ei doar daca m-as putea deplasa in America ceea ce este f greu si imposibil .Intre timp eu inventez roata .Este f greu mai ales daca nu stii sa dozezi f bine ajutorul dat copilului care devine dependent de tine .
In legatura cu cartea lui Calinescu am citit-o evident si ca parinte te regasesti perfect in disperarea neputinta acestui parinte ptr ca mai apoi sa intervina inteleapta acceptare si resemanare(e drum greu si anevoios)Sunt insa niste diferente care trebuie specificate Mathew era Asperger ceea ce inseamna o afectiune adiacenta autismului ei avind o dezvoltare normala intelectual vorbind si ca limbaj insa sunt afectati la nivelul relatiilor sociale si emotionale deci este un caz fericit de autism situat la limita superioara a spectrului .Majoritea autistilor clasici nu vorbesc nu comunica nu inteleg deci este mult mai greu .Majoritatea adica 80% nu vorbesc din proprie initiativa decat caca sunt invatati sa o fasca si aceasta terapie asta face ii invata absolut orice.Daca ati folosit expresia Tabula rasa atunci asta li se potriveste cel mai bine .In cazul copiilor tipici nu iti dai seama cand si cum invata insa in acest caz trebuie monitorizat foarte rigoros ceea ce stie si ceea ce il inveti sa stie
Sper ca am fost coerenta desi acesta este lucru care imi lipseste cel mai mult in ukltima vreme
mihaela
eliza-daniela spune:
Buna Mihaela
Sunt Eliza din Toronto
Am scris azi la doua parohii din Toronto:
- parohia parintelui Ioan Pop (parohia "Toti Sfintii" din Toronto), email: ioan1@totisfintii.com, webiste: www.totisfintii.com
si parohia "Sfantul Gheorghe", parintele Ioan Bunea, email: ibunea@rogers.com, www.romanianchurchtoronto.com
Am scris si la Vatra Romaneasca, in Statele Unite (unde este sediul arhiepiscopiei Bisericii Ortodoxe Romane din America), la PS Irineu (irineu@roea.org) si IPS Natahniel. Nu mi-au raspuns inca, dar ideea mea este ca, dupa ce astepti cateva zile, sa urmezi si tu cu un email, sa se vada ca vine si din partea familiei, nu numai din partea mea, o straina. De aceea iti dau adresele de email, pe masura ce scriu, ca sa urmezi si tu cu un email de confirmare a ceea ce am scris eu.
Website: www.roea.org
THE DEPARTMENT OF CHRISTIAN ASSISTANCE
CHAIRMAN
His Eminence, Archbishop NATHANIEL (Popp)
Archbishop of Detroit and The Romanian Orthodox Episcopate of America
PO Box 309, Grass Lake MI 49240-0309
(517) 522 4800 / fax (517) 522 5907 / nathaniel@roea.org
His Grace, Bishop IRINEU (Duvlea)
Bishop of Dearborn Heights and
Auxiliary Bishop of The Romanian Orthodox Episcopate of America
PO Box 309, Grass Lake MI 49240-0309
(517) 522 4800 / fax (517) 522 5907 / irineu@roea.org
Doamne ajuta!
continui
casandra spune:
Am trimis si eu, cu cateva zile in urma, un mesaj catre asociatiile romanesti pe care le cunosc din Montreal, dar nu am primit nici un raspuns.
Aici, in Montreal, se stie ce inseamna autism, dar, din pacate, si aici se sta ani de zile pe liste de asteptare. Probabil ca obisnuinta de a astepta servicii medicale, specifica locului, ne face mai insensibili la un strigat de disperare acut. E greu sa convingi pe cineva ca 3 ani de asteptare pentru terapie ABA e mult, cand pentru un tratament stomatologic, sub anestezie generala, se asteapta 1 an si jumatate, sau pentru stabilirea unui diagnostic poti astepta 1 an.
Am deviat, dar incercam sa gasesc o explicatie la lipsa de reactie.
Cricor spune:
Buna Mihaela,
Ati incercat sa contactati specialisti si din alte tari? Ma gandeam ca poate o solutie ar fi Israel, s-ar putea sa fie ceva mai ieftin . As putea incerca sa contactez eu niste organizatii de acolo in numele vostru. Esti de acord?
De asemenea, ai o traducere a diagnosticului lui George in engleza? Poate fi utila daca incercam sa contactam alte organizatii.
Am inteles dintr-un mesaj anterior al tau ca ati trimis mesaje la parohiile ortodoxe din America de Nord, ati avut o lista completa?. La subiectul Resurse pentru parinti disperati exista o lista cu toate parohiile crestine din America de Nord. Sfatul meu ar fi ca sotul tau sa scrie mesaje personalizate tuturor preotilor din acea lista.
Mult succes!
Corina