Ce ne facem cu alcoolistii din familie??
Raspunsuri - Pagina 9
angelina spune:
Draga Pupirica,
Nici mie nu mi-a fost deloc usor cand am plecat de acasa, si nu aveam nici un venit si nici o garantie ca mama mea naturala pe care, nu o mai vazusem de la varsta de 12 ani, ma va sprijini, mai ales pana la capat, si mai aveam si faculatea pe cap si eram singura!
Si lectia asta m-a invatat ca nimic nu este mai de pret decat linistea din suflet! Si ca atat timp cat nu incerci, nu vei sti niciodata. Cu totii ne asumam riscuri zi de zi si cred, ca fara sa risti, nu se schimba nimic.
Din cate am inteles de la tine, el nu este intr-o stare atat de grava, spre deosebire de tatal meu si mai ales, va vedeti rar. Dar, daca traiul acolo va deveni intr-adevar tot mai greu, nu se merita.
Din aceleasi considerente (financiare) a stat si mama mea vitrega, ca de altfel multe alte femei, dar, cand ajunge sa iti pericliteze sanatatea si sa nu ai nici macar o zi linistita, fara scandaluri si frici, nu mai e normal.
Iar mama ta se va convinge singura ce e de facut, si asta va mai dura, pt ca atat timp cat nu este singura cu el, situatia nu este atat de grea pt ea.
Eu va inteleg foarte bine si stiu ca va este greu, dar sunt sigura ca in momentul in care mediul de acasa va deveni bolnav in adevaratul sens al cuvantului, vei avea intelepciunea sa il iei pe logodnicul tau si sa plecati, pana nu va fi si relatia voastra in stress.
Pana atunci, sa avti grija de voi, si poate, cine stie, poate tatal tau mai are timp sa se indrepte, poate nu este prea tarziu pt el.
Toate cele bune si sarbatori fericite la toata lumea, cu multa liniste si caldura sufleteasca!
pupirica spune:
Draga Angelina,
Ai perfecta dreptate insa in ceea ce priveste recuperarea lui, eu nu mai cred in ea. Eu cred ca nu se va pune problema de a trai cu frica fata de el deoarece eu sunt genul care nu-mi place sa stau cu mainile in san si reactionez. Poate nu o sa se ajunga la asa ceva. Pe mine ma macina psihic. Adica cu el vorbesc normal, el cu mine vorbeste frumos doar ca ma nelinisteste faptul ca bea si ca i-a furat bucuria de a trai in cuplu mamei. Asta cred ca m-ar durea si daca nu as mai sta cu el.
Si eu doresc tuturor Sarbatori Fericite, incununate de momente calde alaturi de cei iubiti!
BellaDonna spune:
Dragele mele,
va doresc Sarbatori fericite!
, Craciun fericit! si nasterea Domnului sa va aduca multe bucuri si impliniri sufletesti, deasemenea Noul An sa fie frumos, bogat si cu multe realizarii, sa vi se implineasca dorintele,
va cu drag,
Mihaela
Nimic fara Dumnezeu!
angelina spune:
SARBATORI FERICITE,
un Craciun cu multa zapada ca-n povesti si un Mos incarcat numai de bunatati si lucruri frumoase
si un an nou mai bun, cu multe bucurii, realizari, sanatate
si mai ales,
sa avem puterea sa vedem mai mult partea frumoasa a lucrurilor!!
Va pup pe toate/toti si va doresc numai bine!
pupirica spune:
Va doresc si eu CRACIUN FERICIT si sa aveti parte de UN AN NOU plin de bucurii si de momente fericite alaturi de cei dragi!
Si daca ati fost cuminti sigur va veni mosul cu bunatati si cadouri minunate sub bradut!
Va urez sa simtiti din suflet caldura Craciunului si magia Sarbatorilor de iarna!
LA MULTI ANI!
pupirica spune:
Va doresc tuturor sa aveti parte cu adevarat de Sarbatori Fericite! La mine prima zi de Craciun nu a decurs atat de bine. Poate nu am facut bine dar chiar astazi mi-am luat inima in dinti si i-am spus mamei sa divorteze de tata. Vrea si ea asta. Ii era frica de casa ca in loc sa ne ramana noua va trebui sa o impartim si ii este mila de tata ca va ajunge mai rau. Dar i-am zis ca de cas nu ma intereseaza si ca ar trebui sa-i fie mila si de ea ca isi nenoroceste zilele asa. Sper ca nu am facut un lucru rau. Imi pare rau ca a trebuit sa-i spu asta dar consider ca asa este mai bine pentru ea.
Sarbatori cu adevarat fericite!
liliana29s spune:
Salut
Am si eu o problema si vreau sa stiu daca ma poate ajuta cineva. Sora mea e casatorita,e bine mersi nu-i lipseste nimic nu are copii da' nici nu-si doreste in mod deosebit are casa ei sotul cistiga foarte bine ea nu munceste ca cica nu e nevoie. Din cind in cind la aproximativ 1 luna jumate 2 incepe sa bea si bea 3-4 zile la modul crunt. Precizez ca se intimpla din senin sau uneori din ce mi-am dat seama cauta o motivatie. In acel timp de 3-4 zile nu se poate discuta cu ea in sensul ca sa nu mai bea, am incercat si eu si parintii ne-am adunat am luat-o cu frumosul i-am spus ca o iubim ca nu-i nimic da sa se opreasca, nimic cum iesiam pe usa se repezea la bautura. A incercat sotul sa nu tina bautura in casa dar degeaba iese si cumpara.Si pe urma iar e liniste 1-2 luni(nu e o perioada regulata sa intimplat si la 3 saptamini si la 3 luni). Situatia dureaza de circa 4 ani si nu stim ce sa facem. Eu nici nu le spun parintilor ca mai tare-i supar. Nici mama si nici tata nu sint genul bautori si nici eu.Ceea ce ma intereseaza pe mine cel mai mult este daca sora mea e alcolica. Precizez ca in intervalul dintre situatii totul e bine si frumos mai bea cite un bahar de bere sau vin dar asa ca toata lumea o data la citeva zile.
Liliana
angelina spune:
Draga Pupirica,
Ai procedat foarte bine si nu trebuie sa te simti deloc impovarata pt ca ai ales sa vorbesti deschis cu mama ta despre situatia de acasa.
Cu atat mai mult cu cat locuiti impreuna si deci, ti-ai putut face o parere reala si nu bazata pe prezumtii.
Si mai consider ca ar fi o lasitate sa fugiti amandoua de adevar, si sa va refugiati in camerele voastre...macar voi sa fiti unite.
Draga Liliana, din pacate, mi-a fost teama ca va aparea la un moment dat si aceasta intrebare: da, sora ta este alcoolica.
Este o coincidenta, dar, sotul actual al mamei mele (naturale) este exact asa cum ai descris-o tu pe sora ta, ba el a fost si la dezalcoolizare in urma cu vreo 7 ani si cativa ani buni nu s-a mai apropiat nici macar de o bomboana cu lichior (cum spune el) si s-a reapucat din pacate. Partea buna este ca el recunoaste ca este bolnav si o iubeste pe mama mea deosebit de mult, si de dragul ei face pauze luuuungi, si totusi, odata la catva timp, apare o situatie neplacuta, care il consuma pe el psihic, si, pt ca este prea slab pt a face fata situatiei si a lucra informatia cu mintea lucida, se imbata, si sta astfel vreo 3, 4 zile, dupa care urmeaza o alta pauza de cateva luni (in cazurile bune), sau o luna.
Din pacate, alcoolicii se impart in doua categorii: cei care beau regulat, fara pauze, si cei care beau odata la ceva timp, atunci cand clacheaza pe fond psihic datorita faptului ca se simt depasiti de o anumita situatie si nu se simt in stare sa prelucreze informatia.
Chiar te rog sa urmaresti starea ei si vei vedea, cu siguranta, revenirea ei la alcool este in mare parte din cazuri "justificata".
Aceasta categorie de pe urma, a celor care au perioade cand beau, este intr-adevar mult mai usor de tratat, cu acesti oameni este mai multa sansa de reusita, dar asta nu inseamna ca ei nu sunt alcoolici, si deci dependenti, si, de aceea, este nevoie de o cura intr-un sanatoriu, ca si in cazul celorlalti, pt ca vorba buna nu este de ajuns si nu va aduce nici un rezultat.
Partea cea mai grea este prima faza, si anume, cea in care ei trebuie sa aiba puterea sa-si constientizeze boala, restul...este poveste veche: cu vointa poti muta muntii!
Multa sanatete surorii tale si aveti grija de ea ca e pacat.
Dupa cum vedeti, povestea vietii mele este strans legata de aceasta boala blestemata. Pe oriunde am fost am avut de a face cu persoane care sunt afectate:
bunica mea a fost alcoolica, Dumnezeu sa o odihneasca in pace,
tatal meu e alcoolic
tatal meu vitreg e alcoolic
unchiul meu e alcoolic
o prietena foarte apropiata mamei a fost alcoolica si, acum in Decembrie sunt 2 ani de cand s-a sinucis (s-a aruncat in Dunare dupa o doza mare de pastile si alcool)
Si toti dintre ei au fost la dezalcoolizare si au avut probleme majore cu aceasta boala.
As fi putut sa devin medic si sa ma specializez pe aceasta ramura, dar, de unde aveam eu sa stiu ca imi va fi dat sa fiu urmarita toata viata numai de astfel de cazuri.
Of.....nicidecum nu v-am povestit toate acestea ca sa va starnesc compasiunea, ci doar am vrut sa subliniez ca vorbesc din experienta si ca sfaturile mele sunt bazate pe cazuri reale, astfel incat sa nu credeti ca vorbesc prostii!
liliana29s spune:
Draga Angelina multumesc tare mult pentru raspuns.
Ai dreptate sora mea nu recunoaste sub nici o forma ca are o problema cu alcolul si spune ca asa vrea ea sa bea ca se enerveaza si sa-l enerveze si pe sot (pe principiul las' ca-l invat eu minte). Nefiind ceva constant nu stiu daca se aplica tratament si in perioada in care nu bea. I-am cumparat Antalcol, dar nu-l ia si nici la un psihiatru nu vrea sa mearga. Stiu ca are nevoie de un psiholog in primul rind dar aici in Galati nu stiu pe nimeni.Nu mai stiu ce sa faca si nu mi-e asa mila de ea cit mi se rupe inima din cauza parintilor care sufera cumplit de cite ori o vad in starea aceea. Nu are nici un motiv ca sa bea, nici in familie nu a vazut la nimeni, de crescut am crescut chiar la fel fiind gemene si pur si simplu nu-mi pot inchipui de ce face asta. De fiecare data cind nu rapunde la telefon ma gindesc ca iar a baut. Intre perioade ma inteleg excelent cu ea si avem o relatie foarte buna (mi-a botezat baietelul) vorbim zilinic si ne intilnim de 2-3 ori pe saptamina. Daca-i pomenesc de faptul ca bea si ce urit arata beata si... se inroseste foarte tare si spune ca nu vrea sa vorbeasca ca-i este rusine. Mi-e teama ca in timp se va agrava si va bea tot mai des.
Liliana
MirceaDan spune:
Sanatate tuturor
Am citit aproape toate mesajele voastre de la acest subiect si sunt mahnit ca aveti probleme cu alcoolicii. Cu greu m-am hotarat sa scriu cateva randuri. Poate pentru faptul ca forumul este mai degraba pentru/despre copii.
Sunt alcoolic. Am 44 de ani si o familie minunata. O sotie si o fiica. De curand mi-am dat seama ca le fac viata grea din cauza bauturii. Vreau sa ma schimb. Problema este ca nu cred ca pot. Totusi, voi merge la un medic.
M-ati putea ajuta daca mi-ati sugera un site sau forum pe aceasta tema a alcoolicilor.
Pentru cei prezenti si pentru cei viitori, Sanatate!
mircea