Ce ne facem cu alcoolistii din familie??
Raspunsuri - Pagina 10
giul spune:
sunt niste picaturi antialcool la plafar ,incearca ,am inteles ca dau rezultate .pentru ca esti chiar tu cu problema incearca si mananca cat mai multa miere de albine ,ceva de ordinul catorva linguri pe zi .am inteles ca e lipsa in organism "de ceva "care se gaseste atat in alcool cat si in mierea de albine .
alexis26 spune:
Buna tuturor,
Imi pare rau ca nu am fost prezenta atata timp pe forum, dar am reinceput serviciul in ianuarie si de atunci e o nebunie. Nu reusesc sa imi impart timpul in asa fel incat sa ajunga pentru toate.
Vreau sa va spun ca parintii mei s-au mutat din franta inapoi in romania, si-au luat o casa la tara unde tot e verde si frumos si liniste, si de atunci tata bea foarte putin. Nu stiu daca nu o face din rusine fata de vecini sau e altceva. Oricum prin martie au venit ei definitiv, dar mama a plecat inapoi in mai ca sa o ajute pe cumnata mea care nascut acolo. Cat timp a fost mama cu el, nu a baut dar dupa ce a plecat, a facut prapad. Si am mers intr-o zi la el (nu se astepta sa merg), era rupt de beat. I-am facut morala degeaba, ca in nici un caz nu m-a ascultat, si s-a trezit el sa ma intrebe ce face Edy (baietelul me). I-am spus sa nici nu indrazneasca sa ma intrebe ce face, ca oricum acolo la el nu il mai duc atata timp cat el face asa ceva, si ca eu as fi dorit ca bunicul lui Edi (adica el) sa fie cum a fost bunicul lui (un om extraordinar) si multe altele de astea. Ei de atunci multumesc lui Dumnezeu nu a mai baut exagerat. Bine mai are scapari ca toti alcoolisti ca se pileste cu bere, dar macar nu mai bea palinca. Oricum i-am explicat ca daca el mai face o criza de aia convulsiva (cum a mai avut inainte) moare dreq acolo ca nu are cine sa il ajute avand in vedere ca cel mai apropiat spital e la 25 de km si s-a linistit. Acuma astept sa vad ce va face cand pleaca mama de acolo ca trebuie sa vina in oras sa stea cu fetita surorii mele si cu nepotelul.
Va pup pe toate si pe toti, va multumesc pentru vot si pentru faptul ca m-ai ascultat cand aveam mai mare nevoie, si va doresc tuturor care sunteti in aceeasi situatie curaj, credinta si sanatate.
Alexis si Edy (care e un scumpic ce vorbeste rusa, japoneza si chineza la 1 an si 8 luni)
viorica avram spune:
am intrat la voi pt ca azi tatal meu implineste 2 ani de cand a murit de ciroza hepatica in chinuri in spital dupa ce a stat in agonie 3 zile.si acum il vad in fata ochilor cum se zbatea si se chinuia .a murit suparat pe noi nu a vrut sa ne adresesze nici un cuvant si eu am fost suparata ca nu i-am cerut iertare ,ca l-am judecat si l-am acuzat si pt ca mi s-a adeverit ceea ce i-am spus intr-un moment de exasperare:ca va muri din cauza alcoolului ca un prost fara pic de demnitate.si n-am plans la moartea lui n-am putut il priveam doar cat era de curat si de ingrijit.in ultimii ani ai vietii sale arata ca un cersetor,umbla pe strazi,ii curgea sange din nas iar noi plangeam si-l imploram sa-si revina.n-a mai avut puterea...
a avut cateva incercari a stat la dezalcolizare de 3 ori ,a incercat dar alcoolul te doboara.putini sunt ei ce isi revin.statisticile spun ca din 100 de alcoolici doar unul isi mai revine.ii felicit pe cei care au reusit,tata n-a putut si a fost invins.acum imi amintesc doar clipele frumoase alaturi de el.ca inainte de a fi alcoolic tata a fost un om foarte vesel si bun,ne-am jucat mult cu el,ne iubea si ne cumpara de toate pana cand a iasit la pensie si s-a trezit fara nimic si a inceput sa bea.degeaba il ajutam si ii explicam noi el nu mai avea pt ce sa traiasca,asa ne-a spus.si m-am suparat ca noi ,cei 4 copii ai lui nu eram un motiv intemeiat pt ae de a merge mai departe,ca nepotii lui nu existau pt el ca in clipele motii lui nu a strigat numele nicunuia dintre noi ci a repeta la nesfrsit numele surorii lui.
acum mi-as dori sa ma ierte ,ca am gresit cand i-m vb urat,ca nu l-am inteles dar E TARZIU.NU VREAU SA-MI AMINTESC SCANDALURILE,LACRIMILE NOASTRE SI ALE MAMEI,JIGNIRILE SI CERTURILE,UMILINTELE SI TOT CEEA CE ADUCE ALCOOLUL IN MIJLOCUL UNEI FAMILII.NU TRECE O ZI IN CARE SA NU MA GANDESC LA EL,MA UIT PE POZE SI MI-L AMINTESC.IERI VB SINGURA SI-L INTREBAM:"EI,TATA,CREDEAI CA TIMPUL NU TRECE?UITE CA AU TRECUT 2 ANI DE CAND NU MAI ESTI SI TOTUL A INTRAT IN NORMAL"
PUTEM TRAI FARA CEI CARE SE AUTODISTRUG .ACUM IMI DAU SEAMA CA TREBUIA SA FIM MAI APROPIATE DE EL ,DAR UNDE AM GRESIT OARE?
Viorica
Ingerasul meu Shalini
panialinka spune:
cand lam cunoscut pe sotul meu nu am realizat ca este alcoholic ptr ca eram prea tanara iar el era barbatul matur(aveam 18 ani iar el 310,in timp miam dat seama,era in stare sa bea litri de vodca in fiecare seara,au urmat batai,scandaluri........au aparut copii......dar azi dupa 7 ani pot spune ca dragostea lui ptr noi a invins bautura.tot mai bea dar se limiteaza la 200 de grame pe seara sau chiar la 2,3 zile.o data la 2 saptamanii se intoarce clatinandu se noaptea tarziu,mananca si adoarme.nu ne mai certam,am facut un compromis,el nu exagereaza iar eu il accept.cunoscuti nostri sunt surprinsi,nu credeam ca va reusi sau mai bine zis ca eu voi reusi,ptr ca el a baut toata viata non stop,tatal lui a murit la 44 de ani din cauza bauturi,fratii sotului meu tot beau.am incercat prima data cu scandal dar mancam bataie,dupa aceea am apelat la sentimentele lui fata de mine,plangeam,il imploram..nu am reusit nici asa.am trecut la indiferenta:ma feream din calea lui si unde cadea,acolo il lasam sa doarma dar de cateva ori mi sa trezit si mia urinat pe jos asa ca nu imi convenea.in ultimul rand am apelat la dragostea lui ptr copii:avem o fetita de 4 ani si un baietel de 6 ani.mam informat ce pagube produce alcoolul asupra organizmului si l-am terorizat zilnic cu faptul ca nu isi va vedea copii crescand,ca nu va avea parte de nepoti,ca fetita lui nu va avea sprijinul lui in viata,ca va ajunge rau..........i-am spus tot felul de lucruri ingrozitoare care se pot intampla cu noi daca el nu va fi alaturi de noi,ca va rade lumea de copii ca au tatal betiv...........i-am vorbit mereu ca si cum va muri ziua urmatoare si am reusit.azi sunt multumita,200 de grame de vodca aproape zilnic si un exces la 2 saptamani ptr mine e cel mai bun rezultat deocamdata.dar lupta mea nu s-a terminat,nu voi avea liniste pana cand alcoolul nu va disparea total din viata noastra,sper sa reusesti,iti urez mult noroc.
any spune:
eu cred ca nu....alcoolismul???
e o boala, dar trist este ca nu pe ei ii afecteaza....pe cei din jurul lor....trist, nu ma pot exprima, imi pare rau, dar nu au nici o sansa...cine ii mai intelege, nu a patit destule, eu una, sunt detasata de asemenea oameni, asta este.m-am ars cu cativa din familie...
sa incerci sa repui un om in societate cu o asa "boala" este egal cu a te lupta cu morile de vant...eu as inventa un test de depistare din perioada sarcinii, daca ar rezulta pozitiv, as proceda cu ei asemenea malformatiilor cele mai grave, sa-mi fie cu iertare...este dureros pentru mine acest subiect...daca ma penalizeaza moderatorul, asta este, accept.
cine are ochi sa auda, cine are urechi, sa vada...
Natasa spune:
Oana, daca poti sa-l iei pe fratele tau la tine pentru o vreme, poti sa incerci. Poate daca stai mai mult de vorba cu el, daca are contact cu alt mediu, reuseste sa se salveze. Altfel, oricit de mult te-ai stradui tu, daca el nu vrea sa se lase, n-o s-o faca. Din pacate, din parinti alcoolici de multe ori ies viitori alcoolici, dar asta nu e in regula sa-i tot repete sotia lui. Vorbeste si cu ea si daca il iubeste sa incerce sa-l ajute, nu sa-i spuna cit de ratat e...
oana1177 spune:
Buna!
am citit cele 7pagini si mi-am adus aminte... o copilarie cu un tata alcoolic care nu era agresiv, nici vesel nici nu vorbea; doar bea; bea in dormitor sau ne chemau vecinii sa-l adunam de pe strada. ascundeam banii de el si lucrurile de valoare, ne vindea mancarea din frigider pt bautura; la 33de ani a murit(aveam 9ani si am fost f fericiti in ziua aia ca am scapat de el); mama nu l-a parasit caci i-a fost mila, stia ca asa va ajunge prin santuri...
au urmat 3ani de liniste cu un tata vitreg care ne iubea si care a facut multe pt noi; dar... care a sfarsit prin a fi alcoolic; facea uneori scandal insa nu grav, nu ne gonea din casa; ma certam cu el la cutite si uneori ii vorbeam f urat insa n-a ridicat niciodata mana la mine; ce facea mama? a inceput sa-i tina companie la pahar, dupa care isi justifica viciul datorita nefericirii (probabil aveau ei o problema iar mama n-a putut sa-mi spuna, nu stiu si oricum nu mai conteaza); deci... m-am trezit si cu mama alcoolica; eram adolescenta, mi-era cumplit de rusine cu parintii mei :((
ce a urmat? nopti petrecute in spital la dezalcoolizare alaturi de mama, sperante DESARTE; stateam cu ea sa nu se simta singura, o urmaream si tot degeaba... am fost suparata, am judecat-o, i-am vb urat, i-am reprosat toata adolescenta ratata si-am implorat-o sa-l paraseasca...
cand a recunoscut ca l-a iubit prea mult si l-a pus inaintea noastra, cand m-a rugat sa nu plec la fratele meu (care era in armata si mergeam sa stau cu el de Paste caci eram ff suparata pe ea)cand mi-a spus ca va muri, n-am ascultat-o si-am plecat; i-am spus ca oricum nu ne iubeste si este el cu ea si cred ca asta conteaza, pe noi ne-a uitat de mult...
a plans si n-am vrut sa ma uit la ea, sa stau cu ea, Doamne ce suparata eram... si m-am intors si am gasit-o cazuta in baie, moarta, iar el dormea...
si a murit singura desi de singuratate ii era cel mai frica; poate a cerut un pahar cu apa, poate a strigat dupa ajutor... cine stie, eu eram suparata si n-am ascultat-o...
am plans si inca mai plang... si ma gandesc ce frumoasa ne-ar fi fost viata fara alcool; cate sperante am avut, cat am luptat sa o ajut si AM PIERDUT !!! si toti cei care lupta sa salveze un alcoolic - pierd, n-au nici o sansa :((
Acum... am inima franta; imi dau seama ca fratele meu are probleme grave cu alcoolul si nu stiu ce sa fac, cum sa-l ajut; si plang pt ca nu mai pot, nu mai vreau sa reiau povestea...
nu e violent insa e ALCOOLIC; are o fetita minunata si are in spate o experienta trista din care n-a invatat nimic; ii ofera copilului si sotiei exact ce a avut: rusinea si durerea unui parinte alcoolic
sa va mai spun ca n-am cu cine sa discut??? el bea de suparare caci sotia nu vrea sa iasa deloc din casa, tot timpul o doare cate ceva si nimic din ce face el nu e bun...
nu bea la serviciu, nu bea cand lucreaza pe langa casa insa ce importanta are??? BEA
mi-e mila de el insa nu-i pot da dreptate, nu cand stie ce inseamna si unde duce totul...
urmeaza sa merg acasa si sunt trista, nu stiu cum sa fac, nu stiu cum sa-l conving sa renunte, sa vrea el s-o faca...
l-as lua la noi insa nu poate lucra aici si cred ca 3luni ar innebuni, el e genul f activ;
cumnata mea il "ajuta" jignindu-l ca doar ce poate iesi din parinti decedati alcoolici??
CE POT SA FAC?? de ce se repeta istoria???? nu mai vreau, nu mai pot sa lupt cu HIMERE...
insa nici nu pot sa stau sa privesc :((
Oana
oana1177 spune:
Draga Natasa,
ai mei nu aveau probleme cu bautura cand ne-au facut (iar bunicii n-au avut astfel de probleme); din pacate s-au transformat pe parcurs; si asta a fost traumatizant chiar daca n-am avut parte de scandaluri/batai
din pacate nu cred ca fratele meu ar vrea sa vina aici pt ca s-ar plictisi, la noi chiar n-are ce face; eu lucrez si deci nu pot sta cu el; el nu vb nici o limba straina deci nu l-as putea trimite la plimbare; acasa la noi in afara de tuns gradina nu e nimic de facut;
sigur ca ar putea sa gaseasca un job la negru insa sotul meu ar face "crize" daca ar auzi de asa ceva, deci nu se pune problema
am sa incerc sa vb cu cumnata mea, am sa reincerc sa vb cu el...
ultima data cand am stat de vb cu el plangea si-mi spunea ca ar vrea ca macar o data sa fie si sotia lui bucuroasa si incantata de ce face, ca isi doreste f mult sa iasa la plimbare impreuna, nu numai munca-munca :(( ; asta e justificarea lui: incearca sa faca tot posibilul s-o faca fericita, sa fie fericiti, iar ea tot timpul e nemultumita si nu vrea sa mearga nicaieri, nu vrea sa iasa din casa
(sa va dau un exemplu: se gandeste sa-i faca o surpriza: pune bani deoparte si aranjeaza cu cei de la gaze sa vina cand ea nu e acasa; cand au terminat baietii treaba, el o asteapta bucuros pt ca stia ca isi dorea asta; ea vine si drept incantare incepe sa strambe din nas ca ia uite cum au pus tevile, ca ea ar fi vrut nu stiu cum, etc, etc; si exemplele pot continua... pornind de la cele mai simple situatii)
inca o data, nu-i dau lui dreptate, bautura n-are nici o justificare;
nu pot doar sa privesc... si chiar nu stiu ce pot face pt ei...
Oana
any spune:
oana...imi pare rau...vezi, asta ziceam, alcoolul loveste in cei de pe langa cei carte il consuma...si e ereditar...ma si gandesc...daca copilul meu mosteneste...de la parintele meu, neamul lui...asa cum a mostenit si fratele meu...nu stiu ce voi face.
ma gandesc ca poate...nu o sa exist sa vad asa ceva...sau poate m,a iarta Dumnezeu...caci am tras dupa un sotz...pana a intrat el in pamant, daca nu era asa...nu stiu...intram eu????? cata suferintza..
asa gandesc de mama mea, bine ca nu mai e sa-l vada pe copilul ei asa...cel mai mare...cica de nadejde intre frati!!!!!!!
sa stii ca am observat intre oamenii din jurul meu....1 din parinti alcoolici...la 80% din cazuri, sau sotzul, sotzia, etc.
Trist...si nu se face nimic in acest sens, nici un demers...sa ii sustina cineva macar financiar, nu sunt integrati ...sunt...gata, ma opresc aici...
unora am auzit ca le place filmul cu Nicolas Cage in rolul ala d ebetivan, sau filmul, ma rog....il urasc....nu pot sa ma uit nici la acel film,, nici la altul cu acelasi actor...nu stiu de ce.e oribil!!
Numai bine, si....Doamne, fereste pe toti copii de parinti alcoolici!!
cine are ochi sa auda, cine are urechi, sa vada...
Natasa spune:
Oana, incearca atunci sa stai de vorba pe indelete cu cumnata ta. daca il mai iubeste, daca vrea sa mai aiba o familie cu el, sa incerce sa-l faca si ea fericit cumva. Nu e o scuza ca te apuci sa bei de suparare (nu e om fara necazuri si probleme, ar insemna sa fim cu totii niste alcoolici), dar daca sansa ca el sa se schimbe ar fi sa se vada mai apreciat si mai rasfatat, atunci merita incercat. Probabil nu e usor nici pentru ea, refulezi la un moment dat si esti furios si cind nu ai de ce, dar daca il iubeste (asta e o condite obligatorie, altfel vorbim degeaba), sa incerce sa fie si ea mai senina, mai multumita de el, sa iasa la mici plimbari... Si pe de alta parte trebuie vorbit si cu el. La copil se gindeste? la faptul ca il poate lasa fara tata sau in caz ca il are sa-i fie rusine cu el? daca de el nu-i pasa si considera ca marele lui necaz e ca nu iese din casa, atunci macar de sufletelul ala sa-i pese. Nu mai merge casnicia, exista divortul, dar sa nu se mai ascunda dupa false scuze.
In sfirsit, imi dau si eu parerea, stiu ca nu ti-e usor, dar poate vreun sfat primit de aici va imbunatati cumva situatia. Numai bine!