tatici in ajutor.....sau inca nu?

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns coralia76 spune:

E de inteles ca esti mai nervoasa in perioada asta,dar trebuie sa discuti nu sa tii totul in tine ca dupa aceia cine stie rabufnesti si dintr-o chestie minora sa iese te miri ce scandal.Bafta!Si poate nici sotul tau nu intelege chiar exact starea prin care treci..vorbind rezolvi multe probleme.
Te pup.

Varsta bebelica[url=http://lilypie.com/days/051129/3/25/1/+2"]

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamini spune:

Nu cred in facutul din datorie- asa cum tu faci fara sa intrebi, asa ar putea sa faca si el, de dragul tau si pt voi doi, ca sa aveti mai mult timp impreuna.
la noi, multi din prietenii nostri isi ajuta sotiile si fac treaba in casa fara sa considere asta o corvoada sau un compromis. sotiile muncesc, dar cred ca si tu...socrul meu a facut treaba,gatit, gospodarie, e drept ca sotul meu era obisnuit de acasa sa puna mina, dar nu toti au avut exemplu acasa. si de ex, sotul meu nu zice: fac eu asta pt ca tu faci altceva, spune: spal eu pe jos si fac curat, fiindca tu trebuie sa ai grija de miinile si spatele tau. e de drag, nu de datorie. sunt o rasfatata si un asemenea om merita sa fie iubit, nu-i asa? DAR: evit sa ridic tonul, sa il critic sau sa il refuz cu ceva, cind ma opun la lucrurile pe care le doreste, negociem -nu "pun piciorul in prag". cum spuneam, avem ani de antrenament(14 de cind suntem impreuna, 9 de casnicie), dar am incredere in noi ca vom trece frumos prin viata si vom imbatrini impreuna. e nevoie de rabdare si bunavointa si de multa iubire, dar si in harmalaie se consuma multa energie degeaba, nu? uneori cei care se cearta se iubesc de fapt f mult, dar nu stiu sa lase de la ei- si e pacat.
eu cred ca se poate, stiu ca se poate, sunt norocoasa, dar norocul nu ajunge, e si grija multa, in fiecare zi.
va doresc liniste si fericire in casa tuturor,
M

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dori73 spune:

Mamini si Coralia va multumesc mult de tot.Simt ca nu sunt singura.Nu prea ma cui sa-i spun, pt.ca fiecare judeca...si apoi da sfaturi mai mult sau mai putin viabile.Intr-adevar trebuie sa comunic mai mult si sa-mi mai temperez starea de nervositate.Credeti ca ar trebui sa-i dau sa citeasca despre aceste stari, si altele care vor urma...in urmatoarele 27 de sapt.?Sa nu creada ca vreau sa-l *modelez* prea mult.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tania-z spune:

Dori eu cred in schimbarea barbatilor, bine, nu in cea radicala, ci in cea care scoate la iveala un fond bun existent.
De exemplu, eu l-am luat pe sotul meu cu aceasta problema a ne-implicarii, in sensul ca soacra mea avuses grija sa-l invete "dreptul la lene" - lectie pe care, se pare, mamele de baieti sunt tentate sa o dea. Ca urmare, orice ar fi incercat el sa faca in casa parinteasca (sau fratele lui) ea ii lua din mana, pentru ca era barbat. Eu am crescut intr-o familie in care parintii faceau si fac o echipa adevarata, nici o treaba in gospodarie nu o face unul singur. Asa ca, intuind ca totusi fondul sotului meu e unul bun, am inceput sa-l invit (inaintede casatorie) sa petreaca mai multe zile la noi. Ii placea din ce in ce mai mult, spunea ca se simte mai mult in cadrul unei familii si chiar se implica in treburi casnice, impreuna cu ai mei. Ruperea de mediul lui si de "puful" soacrei a fost decisiva. "Educatia" a continuat si dupa casatore si pot sa spun ca, in 3 ani de casnicie, am pus de max. 5 ori mana pe aspirator. Cu timpul e din ce in ce mai bine, iar acum, cand sunt insarcinata, ma rasfata de-a dreptul! Nu-ti spun ce ochi fac soacra si bunica lui, obisnuite cu un alt "baiat". Bunica, de exemplu, mi-a aruncat niste priviri ucigatoare si niste replici ascutite cand i-am spus ca spala vasele, aproape ca a inceput sa planga de mila lui .
Ceea ce conteaza este ca, daca ii creezi mediul propice si il lauzi atunci cand face ceva (chiar dac are 2 maini stangi la inceput si te enerveaza) poti ajunge la rezultate. Comportamentele noastre sunt rezultate ale invatarii... trage si tu concluziile. Iti tin pumnii!

Tania & Punctuletz 21+
Varsta Punctuletz
Poze cu Punctuletz

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dori73 spune:

Nu pot decit sa te felicit pentru toata rabdarea si intelepciunea de care ai dat dovada.Faptul ca ai stiut sa-l schimbi pe sotul tau intr-un adevarat prieten si sustinator in familie, munciti impreuna si luati decizii la fel, reprezinta un lucru extraodrinar.Intr-adevar, tot noi ii invatam asa cum vrem.Ei poate nu-si dau seama cit trebuie sa fie linga noi, cu noi.Nu au fost invatati asa.Si mai mult daca vad la altii, alte *procedee*...tind sa imprumute.Cred ca tatii *grozavi* de mai si *invata*.FELICITARI!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dienutagraviduta spune:

hai sa va spun cum a fost la noi ...
-el - venit dintr-o familie cu mama casnica, si tata cu 3 joburi pentru a intretine familia; cand venea bietul om acasa adormea in farfurie, deci nu mai putea fi vorba de facut prin casa treburi casnice, de femeie; totusi la cresterea copiilor a ajutat-o , si stiu ca si la curateniile mai mari de sambata si duminica;
-ai mei in schimb- s-au iubit la nebunie, tata nu a lasat-o pe mama sa spele rufele aplecata la cada aproape niciodata cand nu aveau masina de spalat, daca gatea statea cu ea, ii toca ceapa, etc, cumparaturi faceau mereu impreuna, etc; bine, situatia era alta, aveau numai 2 copii, servicii normale, nu erau franti de oboseala.
cand ne-am mutat impreuna, m-am luptat un pic cu ideile sotului, la inceput ne-am razboit nitel, dar am renuntat avend in vedere ca eram la scoala, veneam la 1 acasa, iar el muncea mult.
ce ma supara - curatenie faceam impreuna, vase mai spala, dar cand venea de la servici, se punea pe scaun si astepta sa ii pun mancare in fata - chestie care ma deranja psihologic, nu ca mi-era lene sa ii pun; asa ca ii explicam ca se pune ca un bou la saul si astepta sa ii arunc fanul in iesle ...
cand m-am angajat, a inceput sa ma ajute mai mult, problemele erau mai rare;
cand ne-am mutat la casa noastra, treaba s-a triplat fata de cand stateam la mama... si a contribuit fara probleme mari; numai ca eu vroiam initiativa de la el, nu sa-l comand, mai ales ca e genul de om care face mai in sila la comanda, dar daca are chef , face din tot sufletul ...
mama m-a sfatuit ceva, in virtutea faptului ca el este o persoana de bun simt, si in virtutea faptului ca el aduce in casa de 5 ori mai multi bani decat mine, chiar si acum, si ca munceste fizic : mi-a zis sa nu ma mai astept de la el la nimic (la noi era chestia cu vasele, eu vroiam sa le facem amandoi dupa masa, el prefera sa le faca singur a doua zi); mi-a zis deci sa fac eu, si daca ma va ajuta, voi fi multumita, daca nu, macar nu voi fi dezamagita ... mai, la mine a functionat perfect; ma apucam eu sa fac ceva, si intotdeauna sarea si ma ajuta, rar nu, iar atunci nu ma suparam, ca las cateodata dezastru acasa si cand vin e impecabil de curat; sau invers, se grabeste la serviciu dimineata si lasa masa nestransa (pleca pe la 6 dimineata) - o strang, si zau nu ma supar ...
ei, acum lucrurile s-au schimbat nitel ... si-a dorit copii foarte mult, ar fi facut orice sa treca timpul mai rapid si sa cres eu, sa facem un bebe ... asa ca atunci cand am hotarat ca am 22 de ani, si dupa 7-8 ani de cand ne iubim, e tot ce ne lipseste, a fost cel mai fericit ... nu ma lasa nici sa ma aplec, daca matur, strange el gunoiul in faras, etc. deci e in regula; chestia e ca nici eu nu am stare, si cam intram in conflict - mai fac cate ceva si ma doare burta, si sa vedeti ce ma cearta ...
cea mai frumoasa chestie care mi-a zis-o a fost asa : eu sunt cocheta, si imi place sa ma ingrijesc, si intr-o zi m-a vazut ca imi faceam unghiile si mi-a zis ca el o sa stea cu bebe cand o sa am nevoie sa ma vopsesc, sau sa imi fac unghiile si trebuie sa se usuce ...


dienuta graviduta si bebelushul luca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dori73 spune:

Dienutza esti o fericita.Daca te lasa sa fi cocheta e super!Ai grija insa ca orice medalie...are si un revers.Nu vreau sa te speri...dar poti sa te gindesti la asta.Cred ca face atitea lucruri pt.tine de teama sa nu te piarda.Te iubeste f mult.Succes cu burticica.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisoi3 spune:

Salutare fetele,
DORI, si eu am stari de nervozitate, e normal in sarcina, e de la hormoni si sotul meu ma intelege, de cate ori fac cate o criza de nervi face o fata de caine batut si asteapta sa imi treaca.
In ceea ce priveste treburile in casa, eu nu prea mai fac nimic de cand am ramas insarcinata, spal doar vasele din cand in cand si mai fac mancare. Sotul meu da cu aspiratorul si spala cu mopul prin casa. E drept ca si inainte faceam amandoi, adica facea cine avea mai mult timp, niciodata nu a facut fite cand l-am rugat sa faca ceva. E drept ca si socrul meu face treaba in casa, asa ca banuiesc ca a avut modele in familie. Trebuie sa recunosc ca ma numar printre norocoase, am un sot care nu considera ca numai femeia trebuie sa faca treaba, ma ajuta cat de mult poate desi si el munceste foarte mult, mult mai mult ca mine.
Anda si bebe Mark 18+

toujours optimiste
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/1;20724;122/st/20060107/dt/8/k/0200/preg.png

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bee spune:

Si eu ma numar printre putinele norocoase! Cred ca asta ar trebui sa conshtientizam: cele care avem barbatzi care ne ajuta, suntem cu adevarat norocoase, intr-o tzara ca a noastra in care mentalitatzile se schimba atat de greu!
Prietenul meu face curat, spala pe jos si calca unele haine. Eu fac mancare, spal vase si de multe ori fac cumparaturi (asta numai fiindca nu are el timp!). Ma ajuta enorm! Daca ar avea mai mult timp cred ca le-ar face pe toate mai ales ca acum sunt insarcinata si am tot felul de probleme. UN lucru e sigur, incercam sa facem fiecare cat mai mult si in nici un caz nu ne certam din fleacuri. In fiecare zi ne intrebam ce ne-am face unul fara altul!
Asta va doresc si voua!

Bee

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bic spune:

Dori, problema spinoasa cu care ma confrunt si eu...
Din proprie experienta, pot sa-ti spun ca deprinderile de acasa sint extrem de greu de schimbat. Dar nu este imposibil si nu te astepta la minuni.
Tot ce pot sa-ti spun este sa nu astepti sa vina de la el. Nu-ti cade rangul daca il rogi tu frumos. Dar accepta ca s-ar putea sa nu vrea. S-ar putea sa ai mari surprize placute daca il directionezi in loc sa te infoi toata ca nu a venit de la sine.

Pe mine m-a socat placut al meu ca desi am o sarcina foarte usoara, de cind m-am facur burtoasa e ceva mai atent si ma ajuta, daca e nevoie.

Ce scrie dienutagraviduta cred ca ilustreaza foarte bine cum, daca ai de-a face cu un om normal la cap si cu bun simt, se aranjeaza lucrurile de la sine in functie de situatie si de inteligenta femeii.
Eu nu lucrez prea mult acum si am mult mai mult timp ca el sa fac treaba. Desi trebuie sa recunosc ca ma enervez citeodata.
Si, da, dienuta, si mie mi se pare cam aiurea sa-i pun eu mincarea in farfurie cind vine acasa si avem discutii pe tema asta. Dar apoi ma gindesc ca daca el munceste atit, macar pot sa-l servesc si eu. Cred ca o sa urmez si eu sfatul mamei tale, ca e de maaare folos.






DPN 31.10.05

Mergi la inceput