Sotiile celor mai ocupati barbati
Raspunsuri - Pagina 4
mina spune:
Frumoasa povestea ta Ellen. Bravo!
Mia, are dreptate Floricica, poate e bine sa ii spui si asta cat mai des.
Pe de alta parte iti pot servi povestea mea: m-am tot rugat de tati sa mearga cu noi la plimbare, el nu si nu. Sa mearga numai el cu bebe nici atat. Avea o obsesie: ce fac daca plange? Ok, eu fiind o persoana f plimbareata nu m-a deranjat f tare. Mi-as fi dorit, evident, ca macar in we sa mergem toti trei, insa in putinele dati cand am incercat ma pricopsisem langa mine cu o "soacra": da' de ce sa o iei pe acolo, nu vezi ca plange copilu, mergi mai incet, mergi mai repede.... adio placerea plimbarii mele.
Asa incat acum nici nu mai solicit asistenta, in we plec singura la plimbare cu copilu si=i las lui tat-su indicatii clare: pune mana si dormi in timpul asta sa fii fresh cand venim. De cele mai multe ori pregateste si masa, de bucurie ca a fost lasat sa fure un somn de dupa amiaza.
Floricika,mi=a placut aia cu "eu nu il mai compatimesc pe el demult" 
Oricum, spre lauda consortului, tre sa va spun ca admir enorm modul in care reuseste sa munceasca non stop si inca sa mai aiba chef de harjoneli cu fiul cand vine seara acasa. Cand vad asta uit de toate, inclusiv de mine.
Va pup,caci deseara vin socrii (chiar asa, cu socrii si parintii cum va impacati?) si trebuie sa gatesc ceva bun. Daca ma lasa bebu.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu
andreea_tx spune:
fetelor eu stau de cinci ani acasa pentru copil ca nu am nici un ajutor din partea nimanui.asa ca totul trebuie sa fie perfect acasa dar am noroc ca nu e un sot cicalitor si pretentios.dar de la o vreme m-am invatat imi iau copilul imi fac bagajele si plecam singuri la plimbare.
andreeat
sinzi_ana spune:
Si noi ne incadram perfect in categoria asta...
Am inceput cu mine, lucram si 16 ore intr-o tura, cu ochii in monitor atenta la fiecare miscare...veneam acasa obosita, nervoasa si vlaguita. Apoi dupa ce am nascut...a fost randul lui tati...
CAre pleaca la serviciu si vine acasa peste 5-6 luni!!!!
Asa ca consider ca tati e fooooooooooarte ocupat...poate dintre cei mai ocupati...ce sa faci, daca meseria lui este de navigator si trebuie sa plece pe mare, nu poate sa vina asa repede acasa...
Ne consolam ca nu va face asta prea mult timp, si ca are apoi concediu tot 5-6 luni si sta cu noi relaxat ca intr-un imens concediu...
Asa ca convorbirea noastra telefonica decurge asa:
La inceput
-Ajungi in luna septembrie acasa???
-Cred ca da...
Mai tarziu
-HAi ca in cel mult 2 luni termin si io serviciu si vin acasa
-Sper sa nu intervina nimic
Si in cele din urma
-Mai e mult??? Cand vii acasa?
-Pai peste 5 zile poti sa ma iei de la aeroport...
Sunt indreptatita sa ma plang nu???
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi 
si David
La Brasov
La marea Neagra
Parada modei
Voineasa
Kehleyr spune:
Am vrut de cateva zile sa scriu pe subiectul asta si nu am avut timp.
Sotzul meu are firma lui la care trage din greu, ii place ceea ce face, dar ii ocupa tot timpul. Nu sta foarte mult la birou (in general la 7 e acasa), dar lucreaza si de acasa. Uneori mi-as dori sa aiba sef, ca macar sa stiu ca atunci cand vine acasa il avem numai pentru noi. Dar asa... cand mi-e lumea mai draga apare o urgenta, telefonul suna si la 11 noaptea, calculatorul merge in permanenta si sotzul meu fuge la birou non stop. Plus ca de fiecare data cand plecam in concediu se intampla cate ceva nasol, nu stiu cum se face, ca ne stricam tot concediul.
Eu nu ma plang ca nu ma ajuta cu treburile pentru ca atunci cand ii cer sa ma ajute, isi face intotdeauna timp. Tot ce fac in casa, pentru casa, fac de placere. Daca nu ma duc la piata dupa fructe si legume o data la doua zile imi lipseste ceva in viata . La plimbare cu fi-mea m-am invatat sa ma duc singura si m-am obisnuit asa.
Dar... imi pare rau pentru el ca este mereu si vesnic obosit si stresat. Chiar ma tem sa nu se imbolnaveasca. Daca ii zic sa o lase mai usor spune ca nu are ce sa faca, este mult de munca. Dar eu refuz sa cred ca nu exista o solutie. Este propriul lui sef si se poate organiza cum vrea, daca e prea multa munca sa mai renunte si gata, ca nu murim daca avem mai putini bani.
Plus ca nu mai are energie pentru nimic in timpul liber. Eu vin de la slujba fresh, pentru mine ziua abia incepe, as fi gata de plimbare, film, excursii in weekend, orice. Iar el nu vrea decat sa stea si sa se odihneasca. Si rateaza asa multe momente cu fi-sa...
Asta e. Tot sper sa se mai rezolve ceva si imi impun sa nu il mai bat atata la cap, ca am vazut ca oricum nu rezolv nimic si mai mult rau ii fac. Dar imi este foarte greu, pentru ca in general eu intai vorbesc si dup-aia gandesc si ma si enervez repede...
Luminous beings we are, not this crude matter.
mina spune:
Da, din pacate, cand ai firma ta te cam culci cu ea in pat..... Vrei nu vrei aduci acasa toate problemele..... si nu ai nici sef pe care sa-l injuri
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu
Fiquelle spune:
SANZI, DRAGUT DIALOGUL DINTRE VOI...DAR NU MI L-AS DORI...
Nu stiu cum poti sta singura atata timp...eu nu as rezista...
Ellen, chestia cu sunatul sefului...si mie mi-a trecur prin cap de cateva ori, dar mi-a fost rusine...i-as fi oferit eu solutii, daca lui nu ii treceau prin cap, caci cunosteam situatia foarte bine...dar , repet, mi-a fost jena sa ii explic eu cum este cu managementul...
Mami-Mada si minunea Sofia Maria,12/08/2004
POZE SOFIA, DE LA NASTERE PANA IN PREZENT
mina spune:
quote:
Originally posted by Fiquelle
SANZI, DRAGUT DIALOGUL DINTRE VOI...DAR NU MI L-AS DORI...
Mami-Mada si minunea Sofia Maria,12/08/2004
POZE SOFIA, DE LA NASTERE PANA IN PREZENT
Stii cum se zice, sa nu iti fie dat cat poti duce....
In urma cu vreo 2 ani sotul unei prietene statea numai prin delegatii, o saptamana acasa- 3 luni plecat... Ziceam la fel: vai,nu as suporta...si a venit vara trecuta, cand mai eram si gravida. Atunci a inceput sotul cu plecarile. Culmea a fost ca a plecat si in saptamana urmatoare iesirii mele cu bebu din maternitate. Nu trebuia sa plece, veti zice.... Pai era sfarsitul unui proiect la care muncise cateva luni bune. Normal ca nu am zis (aproape) nimic. Si in vara asta va spusei cum stam... Si nu am mai murit, desi recunosc ca nu e usor de suportat.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
http://community.webshots.com/user/vizigotu
ellen spune:
Fiquelle, ce sa zic, eu aici am avut un avantaj mare, pentru ca era si seful meu direct, iar eu fiind responsabila cu calitatea imi permiteam sa-i mai zic si chestii de management si vorbeam cu el de la egal la egal. Oricum, tre sa recunosc ca am folosit din plin toate avantajele pe care le-am avut, atat eu cat si sotul meu.
Fetelor, nu diperati. O sa fie mai bine, o sa vedeti.
Eu va tin pumnii
Elena & 
Alexandra (25.09.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51010" target="_blank">Povestea Alexutei
Laura10 spune:
Iubi al meu a muncit 2 ani de zile (pana la inceputul anului asta) la el la firma: el era seful, el era si angajatul... in constructii... Si munmcea non stop, cand ti-era lumea mai draga trebuia sa plece la o lucrare, dar ne vedeam mai des decat acum... Acum e mai rau... din cauza unor oameni rai care nu i-au platit lucrarile facute a trebuit sa ne imprumutam de bani ca sa platim muncitorii... se de aici se intelege ... Acum lucreaza la o firma, tot de constructii... dar are un program si mai si... de trei luni de zile lucreaza de noapte, adika de la 7 seara la 8 dimineatza... eu de zi... E tare obosit si imi pare rau ca nu putem sa ne petrecem cei mai frumosi ani impreuna... Acum a trecut pe tura de zi... de la 7,30 dimineatza, pana cand se termina, asta insemnand 11, 12 noaptea... Sunt tare suparata... Dar m-am hotarat sa fac bebe si sa stau acasa si sa pu pe picioare o afacere, eu si cu ... cu mine... Si poate vine si Iubi cand o fi mai stabila situatia... sper sa nu ramana doar un vis...
sinzi_ana spune:
Fiquelle, nu avem de ales...deocamdata asta este meseria lui...
Si nu as putea face fata, daca nu ne-am iubi atat de mult si daca nu am avea increde oarba unul in altul...
Pana la urma asta e tot ceea ce conteaza...degeaba e aproape daca nu te iubeste, nu sta noptile pe acasa, si nu te respecta...
Nu le poti avea mereu pe toate...mai trebuie sa faci si sacrificii ca sa te bucuri de rodul lor...
Si eu nu il simt departe...iar timpul...pai...e relativ...si e ultimul lucru care e important intr-o relatie...mai important e timpul de calitate nu timpul ca cantitate...
Iar cand vine acasa, profitam din plin de 5 luni de stat impreuna de dimineata pana seara fara nimic altceva de facut decat sa ne iubim si sa ne privim cu dragoste copilul si fim alaturi unii de ceilalti...
DAca sufletul tau e in celalalat timpul departe trece ca gandul...
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi si David
La Brasov
La marea Neagra
Parada modei
Voineasa