dilema vietii mele ... am nevoie de un sfat bun !
Raspunsuri - Pagina 3
Witchie spune:
hai sa zicem pe scurt:
sue the bastard!
ia-i banii. o faci pt copiii tai. sunt doar ai tai nu si ai lui pentru ca a face dragoste cu o femeie nu te face automat tatal copiilor ei. Esti tata cand stai acolo sa schimbi pampersi si continui sa-i schimbi chiar daca borasti si cand renunti la tigarile tale pentru laptele praf si inveti sa-ti tii gura si sa nu mai injuri n fata copilului si vii acasa in fiecare seara la timp sa-i faci baie bebelusului.
Ia-i banii si uita-l. Tatal meu si-a refacut viata la 53 de ani. Dupa 2 casnicii ratate. Sotia lui actuala e minunata, si a trait la randul ei ani de vaduvie si socul de a afla ca e inselata. Cand ii vad pe ei imi dau seama ca exista speranta pentru toti. Daca e scris, ne gasim linistea, daca nu, macar am trait o viata interesanta. Nu?
Nu-ti fie frica, nu esti singura.
Anda, mama Irinei
fotografiile Irinei
Buna baieti, sunt eu, Miruna...
axia spune:
Motanutz, dupa mine, simplul fapt ca ai scris aici, ca te framanti si ca iti pui intrebari in loc sa te opresti la prima clinica sa faci avort, inseamna ca nu vrei sa renunti la el. Instinctul tau de mama te indeamna sa pastrezi copilul. Pastreaza-l. Daca ai atatea indoieli, inseamna ca n-ai sa fii niciodata impacata tu cu tine renuntand la el. Pe cand daca il faci nu te poti supara cand te uiti in ochii lui, iar faptul ca il ai devine in mod evident cea mai logica decizie pe care putei sa o iei (crede-ma vorbesc din experienta, nici nu-mi imaginez cum ar fi fost daca as fi decis altfel decat sa am puiul)
Pentru partea financiara exista legislatie, care il obliga pe el sa plateasca pensie alimentara.
Nu se intelege un lucru din povestirile tale. Nu ati fost casatoriti ? Eu inteleg ca nu,altfel il obliga justitia la divort sa plateasca pensie. Nu tre' ii sa ceri tu lui, il va obliga un tribunal.
iar chestia cu cadourile pe care i le va face cand va sti ca sunt de la el : aiureli. Un TATA nu e procupat daca copilul stie ci daca el are tot ce-i trebuie, incepand de la pampers, pana la destui pupicei si destule imbratisari.
Iubeste-ti copii, caci solutii vei gasi ca sa-i cresti
Succes si curaj
Andreea, mama lu' Tiberiu
http://community.webshots.com/user/axia1
Spiritele mari discuta idei; oamenii normali discuta fapte;
spiritele meschine flecaresc pe seama celorlalti.
motanutz spune:
Va multumesc din tot sufletul pentru cuvintele voastre calde care-mi alina un pic din griji !!
Raspunsurile voastre ma fac sa ma simt mai putin singura īn aceste momente de dilema...
Marturisesc (asa cum o mare parte dintre voi ati ghicit-o deja) ca-mi este cumplit de greu sa decid o despartire de acest micut sufletel. Altfel nu as fi venit aici sa pun īntrebarea mea...
Am īntors problema pe toate partile... la īnceput as putea cere ajutorul parintilor mei sa vina aici sa ma ajute cu bébé si cu hotzoiaca mea cea "mare" (ahhh... nici nu-mi vine s-o numesc "mare" caci este "mica mea"...); hainutze, carucior, cosi si tot ce trebuie pentru un bebelus am de la ea; nu am aruncat nimic si nici nu am apucat īnca sa dau.
Cu siguranta ca īn ipoteza ca pastrez micutzul meu miracol mi-as lua un concediu parental de 1 an (īn Franta pentru moment este de 3 ani dar se pare ca se va schimba legislatura) pentru a ma putea ocupa de ei amīndoi.
Dupa aceea, fetitza ar fi īn vīrsta sa mearga la gradinitza iar botzul cel mic ar merge la bona... Iar eu mi-as relua serviciul ca sa pot sa ne īntretinem pe toti.
Am fost dintotdeauna o fire bataioasa si ambitioasa, cu siguranta ca voi face absolut orice sacrificiu pentru ca ei sa creasca fericiti, sanatosi si sa nu le lipseasca nimic.
Nu am luat īnca nici o hotarīre... Am luat numai un rendez-vous la spital pentru o echografie de datare de sarcina (īl am peste o saptamīna); secretara mi-a si pus "cutitul īn coaste" cu o īntrebare "cheie": "Este pentru o urmarire de sarcina sau pentru un IVG ??" M-a lasat fara replicat pret de cīteva secunde, mi-a fugit pamīntul de sub picioare īn acel moment ... I-am raspuns ca nu stiu... Am realizat atunci ca īn momentul īn care as decide ca acest bebe sa nu existe, o parte din mine ar disparea pentru totdeauna cu el...
Mi-e sufletul fericit si greu īn acelasi timp, realizez ca este decizia vietii mele pe care trebuie s-o iau acum singura si petru totdeauna... Ma rog la Dumnezeu sa-mi lumineze mintea si sa-mi arate drumul cel bun.
Nu am nici o biserica ortodoxa aici unde locuiesc; Dumnezeu este īn casa si īn sufletul meu...
Va multumesc īnca o data pentru lumina pe care mi-o asterneti pe suflet, va multumesc pentru ca sīnteti aici !
alina023 spune:
Draga Motanutz,
Singurul lucru pe care vreau sa ti-l spun este ca tu stii deja ce iti spune Dumnezeu sa faci. Dumnezeu iubeste copiii si El nu te-ar indemna niciodata sa ucizi unul.
Sunt constienta ca iti va fi greu dar roaga-te si vei vedea ca nu vei mai avea indoieli.
Iti doresc multa sanatate si putere sa-ti cresti copilasii iar Dumnezeu sa-ti dea gandul cel bun.
Cu mult drag,
Alina si Luca nazdravanul
Laura _Oprescu spune:
Motanutz,
din mesajul tau reiese clar dorinta de a fi mamica acestui bebelas.Problema ta este daca o sa iti permiti sa o faci...
Ma gandesc ca intre aceste doua dileme,peste una sigur nu vei putea trece linistita ,ca si cum nu s-ar fi intamplat...Iti urez mult noroc si un bebelas sanatos!cum ar fi ca "ta merveille" sa devina "tes merveilles"?
Solana spune:
Mie imi pare ca deja decizia ta este deja luata..spun asta pentru ca am citit cu mare atentie ce ai scris si se pare ca ai luat toate variantele in calcul...cred ca inca ti-e teama sa o spui cu voce tare..dar in curind cred ca o accepti si o sa asumi cu bucurie aceasta noua sarcina.Cred ca in ciuda situatiei in care esti,cind te uiti la fetita ta ,nu regreti nimic....de ce ai regreta un al doilea sufletel caruia i-ai da viata?Sa fii mamica e cel mai important lucru din lume...mai important decit sa fii sotie ...iubita....Admir sincer toate femeile care au avut puterea si curajul sa dea singure crestere puilor lor..sa-i educe si sa le asigure tot confortul maternal...iubirea unei mame nu se poate inlocui cu nimic....chiar daca material, situatia nu e stralucita..
Am inteles ca in cuplu v-ati dorit foarte mult sa deveniti parinti..faptul ca s-a esuat pe o perioada destul de lunga de timp ,nu cred ca a fost usor pentru nici unul dintre voi...e posibil ca el sa perceapa acest lucru ca un escec personal...si a inceput sa se indeparteze usor de tine...dar nu cred ca complet...as spune ca e mai degraba confuz.Cind minunea s-a intimplat ,cred ca sentimentele lui erau deja indreptate deja catre o alta persoana...deja acea uzura emotionala se instalase in cuplu vostru si prezenta unui copil l-a speriat si mai tare....de aici comportamentul rece de care ne vorbesti... faptul ca s-a ajuns la o noua sarcina ,ca ati plonjat in trecut cum spui tu... ca a facut deliberat dragoste cu tine...poate insemna inca ceva sau nimic....
Am inteles ca are in prezent mai multe relatii amoroase ceea ce dovedeste ca nu e nimic serios...Bineinteles ca si-a retras tabara cind a auzit vestea, ca sa te descurajeze...barbatii se cred buricul pamintului..de parca femeile nu si-ar putea creste singura copii.
Se pare ca in ciuda a toate astea tu il iubesti cu disperare...asa ca de ce nu incerci sa il bati cu aceleasi arme?Ce mai ai de pierdut?
In momentul in care esti impacata cu tine...in ceea ce priveste noua sarcina..telefoneaza-i sau invita-l la o discutie in care il anunti calm rece si detasat ca ai decis sa pastrezi copilul in ciuda situatiei dintre voi....ca ai inteles ca nu te mai iubeste ca nu mai poate fi nimic intre voi...ca tu o sa-ti cauti implinirea in copii tai si de nu ,mai tirziu alaturi de un alt barbat....Ca atare ,desi nu doreste sa-si asume responsabilitatea paternala ,o sa soliciti pesie alimentara, pentru ca ,este datoria ta morala sa recurgi la acest lucru pentru bunastarea copiilor vostri.Reusind sa ai apoi un comportament rece fata de el si facindu-l sa inteleaga ca te-a pierdut...s-ar putea sa nu-i convina deloc...pina acum nu ai facut decit sa-i arati ca-l iubesti....incearca si reversul.
E posibil sa gresesc....poate ca e fals tot ce am scris aici in ceea ce te priveste...dar daca am reusit sa te ajut macar un pic ,sint multumita.Si inca un lucru...nu te indeparta de prieteni...anunta-i cu fermitate decizia ta..daca-ti sint cu adevarat prieteni vor fi linga tine..
Iti doresc mult curaj si tine-ne la curent cu decizia ta!!!
Witchie spune:
Motanutz, Solana are dreptate. N-ai nevoie de biserica ortodoxa pentru a te ruga lui Dumnezeu sau pentru a-l intreba ce drum sa apuci. Nu-s in pantofii tai. Ma intreb ce as face eu? E foarte greu sa cresti un copil de una singura, doi e si mai greu... Dar poate si tu ai sa observi ceva ce eu am constatat cu ochii mari: cand vine un copil pe lume, ca un facut, incep sa se rezolve o multime de lucruri, ti se deschid usi si ti se da ocazia sa faci bani atunci cand ai nevoie. Tu esti acum intr-o comunitate, nu esti singura. Daca vreodata ai avea nevoie de orice: de la hainutze pana la lapte, sunt sigura ca s-ar gasi in cele din urma solutii. Una din mamicile din aceeasi generatie cu mine are probleme financiare, e departe de casa, si tot am gasit o cale sa-i trimitem lapte praf, sa o ajutam sa depaseasca o clipa de groaza. Dar tu, draga mea, deja ai solutiile in minte, semn ca ti-ai primit raspunsul la toate intrebarile.
Cat despre barbatul acela, da, il iubesti dar ti-a sfasiat inima si te-a parasit. Pastreaza-ti clipele frumoase cu el, solicita-i ajutorul dar obisnuieste-te cu gandul ca el a ales alt drum. Cand va vedea ca a pierdut o femeie puternica, dispusa sa isi asume cresterea a doi copii de una singura, daca nu va aprecia forta ta, calitatea ta umana, inseamna ca nu te merita.
Draga mea, cred cu tarie ca nimic nu e intamplator, pe toate ni le da Dumnezeu stiind ca le putem duce. Cine stie cine va fi acest al doilea copil al tau daca a aparut el asa, cand sansele erau minime? Cine stie unde, cine stie cand, vei intalni poate barbatul care merita sa iti stea alaturi. Stim bine cu toatele... Femeia e stalpul casei. Iar tu imi pari un stalp solid. Crezi in tine si nu uita ca doar razand de ce ti se intampla poti merge mai usor mai departe. Cu Dumnezeu inainte!
Anda, mama Irinei
fotografiile Irinei
Buna baieti, sunt eu, Miruna...
Arhistefy spune:
Draga mea, si eu te sfatuiesc acelasi lucru.Cere pensie alimentara pentru ambii copii. Este complet aiurea ca acel domn sa o duca bine mersi, cheltuindu-si banii cu alte doua femei in loc sa-si cresca copii. A fi parinte este o mare responsabilitate si este momentul sa si-o asume. Nici macar nu am inteles de ce nu ai cerut pana acum pensie alimentara, din moment ce legislatia ti-o permite.
La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.
Cu drag,
Mihaela
nicoki spune:
Draga motanik, te admir mult, esti o emeie puternica, corecta si o mama minunata. Ai spus insa ca e ultima sansa de a-i mai darui fetitei tale un fratior sau o surioara, pentru ca te apropii de limita celor 40 de ani. Oricand ai avea posibilitatea (teoretic) sa-i daruiesti fetitei tale un fratior apeland chiar la o banca de sperma, dar ca acesta pe care-l porti acum in burtica - NICIODATA. Pentru ca cei doi copii ar avea aceeasi parinti biologici. Chiar daca in cazul de fata numai mama este "parinte", cu tot ceea ce implica asta. Eu cred ca totusi acest fapt are importanta. Gandeste-te putin: spui ca daca ti-ar fi spus cineva ca vei petrece o zi frumoasa, ca-n trecut,cu "ex"-ul, ai fi zambit cu amaraciune. Deci erau cu atat mai putine sanse ca voi sa mai aveti un copil impreuna. Aproape imposibil. Si totusi.....Poate ca nu e o intamplare, ci e o sansa unica, o minune. O sansa unica pentru fetita ta de a avea un fratior de acelasi sange cu ea. Incearca sa nu i-o refuzi. Si mai gandeste-te la ceva: dandu-i viata acestui pui pe care deja il iubesti te vei chinui cativa ani, dar vei fi impacata tot restul vietii. Altminteri, iti vei reprosa toata viata si te vei chinui astfel toata viata. Sunt doua chinuri diferite, dar unul e mai scurt si plin de recompense si de impliniri, celalalt insa e vesnic si e groaznic. Poate nu intamplator nu ai apucat sa instrainezi lucrurile fetitei tale ;) Stiu ca e usor sa vorbesti cand nu esti tu in cauza, dar iti spun ce as gandi eu daca as fi in locul tau. Doar ai cerut un sfat sincer din exterior, adica la rece. Si fetele au dreptate: este obligatia lui fata de copii, nu fata de tine, sa plateasca pensie alimentara. Nu tu esti cea care cere, ci copiii. In alta ordine de idei, si eu am observat, ca si Witchie, si m-am minunat, cum dupa ce s-a nascut Cristina ni s-au deschis o gramada de usi, de oportunitati, au crescut veniturile, am realizat mai multe in primul ei an de viata, decat in toata casnicia de pana atunci. Spes sa ti se intample si tie la fel. Stiu cat e de greu de crescut un copil, eu nu sunt singura si tot mi se pare destul de greu, dar doi! Dar cred ca vei reusi, pentru ca iti doresti asta si esti puternica. Te pup, iti doresc sanatate, putere, curaj si un bebe voinicel si sanatos de care sa fii mandra peste 20 de ani!!! :)
P.S.: Nu te mai framanta atat: nu-i face bine lui bebe ;)
vikinga spune:
Pai ai de ales intre avort si a cere pensie alimentara pt fetita si urmatorul. Daca tu iti doresti copilul dar ai face avort doar pt ca nu ai bani deajuns sa ii intretii, adica ai avea puterea sa faci un avort dar nu gasesti putere sa "ceri" un drept cuvenit?Din cite am citit esti o femeie deosebita, un suflet mare de mama, ai zis ca esti o luptatoare. Asa ca draga mea: CURAJ! Iti va trebui forta si putere, dar vei trece peste toate greutatile! Cind ai doua sufletele linga tine ai sa vezi ca a meritat efortul.Asa ca lasa deoparte temerile ca nu fac bine la burtica si acum cit esti insarcinata si mai ai ceva timp liber organizeza-te, pune-ti gindurile in ordine si fugi imediat sa faci actele pt pensie alimentara pt fetita.Imi permit sa intreb ceva, sper sa nu te superi. Tu eviti sa ceri pensia alimentara pt fetita pt ca acolo in adincul sufletului tau inca mai e o speranta ca veti mai fi impreuna? Si poate crezi ca fiind asa cum vrea el, jucind dupa regulile lui, poate o sa vada ca esti buna si meriti iubirea lui? Te rog fii mai egoista si gindeste-te la tine si la fetita ta, la banii aia care ar putea sa-i foloseasca ei(e dreptul ei!), la banii aia care poate ar atirna un pic in balanta si pt decizia in legatura cu sarcina ta. Ca e clar ca oricit ai dovedi tu ca esti buna si demna, el nu apreciaza si nu cred ca va intelege vreodata pe ce lume e. Asa ca ia -i tu banii pe care el ii cheltuieste cu domnisoarele frantuzoaice si romance si cumpara-i ceva frumos si necesar fetitei tale. Si pregateste-te in liniste pt urmatorul sufletel. Cu 2 pensii alimentare, cu ajutorul primit de la statul francez, poate primul an va fi mai greu, dar apoi va fi mai bine. vei reusi! Stii cum se zice, copii nu au nevoie de mari luxuri doar de ce e necsar si multa multa dragoste! Si tu ai destula si pt o mama si pt un tata!Si mi-a placut ce ai zis ca fetita ta va fi atit de fericita cu un fratior sau surioara. Asa este! departe de rude, in alta tara, ei ii va fi bine sa mai aiba un suflet pe care se poate baza. Nu mai zic de fericirea si implinirea ta!CURAJ SI MULTA PUTERE!Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)"Love like you've never been hurt and dance like you do when nobody's watching."