dilema vietii mele ... am nevoie de un sfat bun !

Buna ziua tuturor,

Vin aici sa-mi spun si eu pasul caci ma simt singura si ma aflu īntr-o situatie dificila.
O sa īncerc sa scriu rapid fara sa intru īn multe detalii.

Am o fetita īn urma unei iubiri fara margini... Ne-am iubit ani īn sir, ne-am dorit ani de-a rīndul sa avem un copil care se lasa asteptat... Miracolul īnsa s-a produs ! Īn 2003 am ramas īnsarcinata si eram amīndoi nebuni de fericire...
Din pacate, tot ceea ce este prea frumos ... se termina īntr-o buna zi... Ne-am despartit cīnd īnca eram īnsarcinata (7 luni).
Am nascut singura, m-am ocupat singura si fara nici un ajutor din partea lui de aceasta minune care-mi ilumineaza viata !
El vine rareori sa vada fetitza noastra; o iubeste, ce-i drept, dar īn felul lui: este frumusica, īi place s-o vada jucīndu-se sau rīzīnd īn hohote mari... Si atīt. Nu participa deloc la cresterea ei, jucarii sau hainutze nu i-a adus niciodata caci ..."o sa-i aduc cīnd o sa fie mai mare ca sa stie ca sīnt de la mine, pentru moment nu are rost ... "
Vietile noastre s-au separat complet: eu traiesc pentru si prin fetitza noastra; tot restul nu mai conteaza īn viata mea. El... are viata lui, prietene etc. Nu se mai pune problema unei "reīmpacari" pentru ca suferinta mea a fost prea mare iar indiferenta lui de asemenea.
Īn ziua de astazi vine sa o vada cam o data la 2-3 luni si atunci o zi, maximum doua. Se joaca cu fetitza, cu mine este neutru, rece.

Acum o luna si jumatate a fost prima data de la despartirea noastra cīnd s-a purtat mai frumos cu mine, fara raceala pe care am simtit-o neīncetat de cīnd ne-a parasit. Am petrecut īmpreuna o zi minunata, ma simteam retraind īn trecutul nostru frumos, numai ca de mii de ori mai fericita pentru ca de asta data aveam si comoara noastra cu noi. Dar totul a durat numai o zi.

Astazi... sīnt īnsarcinata.
Sa nu ma judecati gresit ; stiu ca daca lucrurile s-au petrecut astfel a fost din vointa amīndorura. Nu stiu daca īl mai iubesc, stiu ca nu ma mai iubeste.
A fost o evadare īn trecut pe care am trait-o la fel de intens amīndoi dar realitatea de astazi ne-a despartit din nou. Nu vom mai fi niciodata īmpreuna, asta o stiu foarte bine caci drumurile noastre sīnt diferite acum.

Iata-ma deci īn fata unei dileme... Dilema vietii mele !!!
Stiu ca daca iau hotarīrea de a pastra acest copilas, voi fi tot atīt de singura ca si acum sa-i cresc pe amīndoi, fara nici un ajutor din partea lui (asta mi-a spus-o foarte clar dupa ce l-am anuntat despre acest eveniment).
Pe de alta parte, daca ma hotarasc sa nu dau viata acestui mic cadou divin... īn primul rīnd nu cred ca mi-as putea vreodata ierta fapta...
Apoi... stiu de asemenea ca nu voi mai putea avea vreodata alt copil caci vīrsta mea atinge un pic limitele celor 40 de ani...
Din totdeauna mi-am dorit sa am doi copii, o familie unita īn dragoste, un camin linistit ; tot ceea ce viseaza orice femeie, īmi imaginez…
Astazi, realitatea este cu totul alta īn viata mea, traiesc si gīndesc numai pentru si prin copilasul meu.
Un al doilea copilas ... īn primul rīnd pentru fetita mea ar fi ... o minune ! Īn ziua īn care voi "pleca", voi sti ca nu ramīne singurica, ci ca vor fi doi sa se iubeasca si sa se ajute.

Mi-e greu sa gīndesc, mi-e greu sa iau o hotarīre de teama sa nu fie cea gresita...
Nu am cu cine sa ma sfatuiesc, parintii mei nu sīnt cu mine iar prietenii mei … pff… greu de spus… Am "sugerat" unei prietene aceasta eventualitate ( īn genul unei "supozitii" : "ce-ai zice tu daca īntr-o zi ti-as spune ca mai astept un copilas de la "X" ?" A rīs cu pofta si mi-a aruncat : "te-as interna la spital !" am renuntat sa mai dezvolt subiectul caci era clar ca ajutorul de care aveam nevoie nu putea veni de la ea.).

Īmi cīstig viata destul de greu, am un salariu care-mi ajunge strict pentru o existenta corecta, fara luxuri sau vacante exotice. Teama mi-e numai despre cum as putea face fata singura la doi copii ... daca voi putea avea mijloacele necesare sa-i cresc īn demnitate si fara sa le lipseasca nimic...

Va īncredintez voua aceasta confidenta si va rog sa-mi spuneti ce gīnditi vazīnd situatia noastra din exterior ; judecata este des mai limpede cīnd nu sīntem implicati direct...
Va multumesc din suflet pentru ajutor! Stiu ca orice sfat va fi binevenit pentru noi...
O zi buna si plina cu soare īn casele voastre ”

Adela99 spune:

of, ce greu!
nu pot sa-ti dau nici un sfat in legatura cu sarcina.

dar in legatura cu prietenii pot sa-ti spun: incearca sa nu te izolezi. din exemplul dat de tine cu prietena ta, acum tu stii mai bine, dar s-ar putea sa fi raspuns asa pentru ca tu ai prezentat totul ca o ipoteza. poate daca ar fi stiut adevarul altfel ar fi raspuns.
edit: adica vreau sa spun ca probabil ti-ar fi spus si "esti buna de internat" dar pe urma ati fi putut discuta mai multe si poate te-ar fi ajutat si numai prin faptul ca te-ar fi ascultat sau ca ti-ar fi spus: eu raman prietena ta indiferent de ce hotarasti ...

silvia_c spune:

offf..nu stiu, nu pot sa iti dau un sfat. dar daca as fi in locul tau as pastra copilul. va fi greu, va fi extrem de greu, dar eu l-as pastra. cand as naste m-ar ajuta o ruda, o prietena, cineva..as munci ca o nebuna si m-as muta departe de acel om...
dar nu sunt in locul tau si nu stiu exact situatia ta. decizia este numai a ta. stiu numai ca daca ai renunta la copil nu te vei putea ierta vreodata, dar daca l-ai face stiu ca nu te vei invinovati cu nimic, din contra, inca un copil iti va umple viata si iti va aduce fericire imensa...
noi suntem alaturi de tine si vom ramane indiferent ce vei decide.
mult curaj.

casandra spune:

-----------------
Am o fetita īn urma unei iubiri fara margini...
-----------------

Pentru o iubire fara margini trebuie sa lupti.
E clar ca tu poti trece peste ce v-a despartit, din moment ce astepti alt copil, conceput impreuna cu el.
Tu il iubesti. Ai facut copii cu el. Ajuta-l sa inteleaga ca e tata, ca 2 fiinte au aparut pe lume datorita lui si ca este responsabil pentru ele.

Si daca intre voi chiar nu mai poate fi nimic, desi cred ca se mai poate, dar nu stiu... , cel putin financiar tot trebuie sa contribuie la cresterea copiilor. Asta nu e optional. Daca nu vroia copil, trebuia sa se protejeze sau sa evite contactul sexual.

Si tu trebuie sa te bati pentru drepturile copiilor. Pentru ca ei nu au cerut sa fie conceputi sau nascuti. Si au dreptul la contributie financiara si nu numai, din partea tatalui. Nu lasa totul la latitudinea lui. Ca din ce spui tu, el nu prea stie pe ce lume e.

inca o zi spune:

motanuz,bine ai venit, in primul rand!!am citit si eu postarea ta.eu as zice ca, daca tu iti doresti copilul pe care-l porti in tine,daca stii ca vei avea posibilitatea de a-i oferi o viata decenta,daca stii ca vei putea sa-l cresti singura fara probleme,daca simti ca va fi pt tine o binecuvantare si o bucrie....pastreaza-l!! daca nu simti asa.....atunci....gandeste-te bine!!!
ce mi se pare mie ciudat e atitudinea fostului tau sot.cat timp ati fost impreuna,dar nu ati avut copii, ai scris ca dragostea a fost mare,cand ai ramas insarcinata la 7 luni, tipul s-a evaporat din viata ta.acum din nou, ati fost impreuna scurt, a fost frumos,cand din nou ai ramas insarcinata, tipul s-a instrainat de tot.de ce reactioneaza asa? ce are impotriva copiilor vostri?? de obicei unde e dragostea mare, un copil zideste o casnicie,in cazul lui....pe el l-a pus pe fuga.tu ai reusit sa-i ““descifrezi““ atitudinea asta??? ma gandesc ca l-ai intrbat de ce face asa, de ce nu vrea sa isi asume o responsabilitate pt un sufletel ce ii apartine si lui?iti doresc numai bine!!

Siminaf spune:

Bun venit printre noi!

Doamne, cita suferinta in sufletul tau!

E greu sa dai sfaturi de viata altora. Ce stiu este ca eu nu as omori un copil inca nenascut! Cu atit mai mult cu cit despre al tau se vede ca este tot din acea mare dragoste, chiar daca acum cu multa durere in ea! Stiu ca este greu si va fi, poate, si mai greu. Dar Dumnezeu e Mare! Poate totusi gasesti prieteni sa te ajute, rude... Poate ceva gen ajutor social, nu stiu, mi-e greu sa zic, nici nu cunosc cum se desfasoara astfel de lucruri in Franta.
Dar nu te lasa, e un sufletel si e al tau! Chiar daca lui nu-i pasa. Totusi, pe viitor, ai mai mare grija cu cine... stii tu... ca se vede treaba ca el nu merita si nu te merita!

Nu stiu cum te-as putea ajuta, macar cu sfaturi si o vorba buna, ca sintem pe aici tot timpul.



Simina & Andrei (Deiutzu) & bb2 din burtica

Home, wherever you are...

Excursie la Lake Arrowhead
Laguna Beach
Beach Cities

mist spune:

Draga motanutz, daca eu mi-as dori copilul cu adevarat, nu as renunta la el doar din motive economice. Daca poti sa cresti unul, poate ca nu e chiar asa de greu sa il cresti si pe al doilea. Gandeste-te numai ce bucurie iti va aduce in suflet atat tie, cat si fetitzei tale (sunt sigura ca mai tarziu iti va multumi pt un frate sau o sora, mai ales ca singurul om pe care se poate baza in viata cu adevarat esti doar tu). Apoi, sa nu te temi ca un al doilea copil va alunga pe altcineva de langa tine. Atunci cand vei gasi persoana care sa te iubeasca si sa te aprecieze cu adevarat, ea va sta alaturi de tine, indiferent ca ai un copil sau doi.
In privinta lui nu inteleg un lucru: acolo in Franta nu exista o lege care sa il oblige sa plateasca pensie alimentara copiilor? Eu asa stiam, ca daca se dovedeste prin teste ADN sau altfel ca e tatal copiilor, trebuie sa participe financiar la cresterea lor. Dar poate ca in FR nu e asa sau poate sunt eu prea optimista??
Oricum ar fi, iti urez mult succes in a lua hotararea cea mai inteleapta atat pentru tine, cat si pentru copilasii tai.


-- just my two cents

motanutz spune:

Va multumesc de nenumarate ori pentru gestul frumos de suflet pe care l-ati facut pentru mine, raspunzīndu-mi īn aceste momente nu usoare din viata mea !
Daca m-am hotarīt sa ma adresez voua, este pentru ca citind paginile acestui forum am vazut ca solidaritatea umana exista īnca ... Chiar si daca numai prin intermediul unei legaturi virtuale ...
Īnca o data va multumesc pentru ca sīnteti alaturi de noi !!

Cu plecare de la raspunsurile voastre, va datorez cīteva explicatii suplimentare... Cīnd am postat astazi dimineata, eram grabita sa scriu, grabita sa spun si eu cuiva pasul meu si sa cer ajutor... Nu aveam rabdare sa scriu o mare poveste sau lunga, asa cum a fost povestea noastra...

Ne-am iubit cu acea "iubire" despre care visam toate īnca din adolescenta... Nu eram adolescenti cīnd ne-am īntīlnit dar am fost ani īn sir fericiti īmpreuna. Singura noastra umbra si tristete era ca nu reuseam sa avem un copil... Am pierdut 5 sarcini, am trecut prin procedurile de FIV (fecundatie in vitro) -am facut 2 fara succčs- si īntr-o buna zi... fara nici un medicament, cīnd nu mai speram nimic decīt sanatate ... am ramas īnsarcinata...
Cīnd vorbesc despre fetitza noastra, nu o numesc decīt foarte rar... īi spun "ma merveille", adica "minunea mea" ...caci este si va ramīne minunea vietii mele !!!!

Am avut o sarcina dificila, cu probleme grele, eram sa-mi pierd minunea la 6 luni...
Nu stiu daca stress-ul acestui fapt a justificat schimbarea de comportament a jumatatii mele ... Nu-mi mai dadea telefon, cīnd vorbeam, era rece cu mine si-mi spunea: "asculta, acum am o problema de rezolvat, suna-ma mai tīrziu..." Iar mai tīrziu era repondeur-ul..
El lucreaza pentru o firma romāno-franceza, sta cam 1/2 din timp īn Romānia, 1/2 īn Franta; dupa nasterea fetitei urma sa vina sa se stabileasca definitif aici, o schimbare de statut fiind deja prevazuta de mult timp.

...Cīnd s-a nascut fetitza... nu a venit...A vazut-o de abia dupa o luna de la nasterea ei. Īntre timp, am aflat ca pe timpul spitalizarii mele... avea o alta femeie īn viata lui.
Nu l-am bruscat, nu aveam aceasta forta, eram distrusa de durere... Am crezut ca este vorba despre o relatie pasagera si ca acea "dragoste" unica dintre noi va reusi sa depaseasca aceasta ratacire.
Din pacate ... NU.

Tot īncerc sa-mi gasesc vina: ce-am facut eu rau ??? L-am iubit si l-am iubit si l-am iubit...Nimic altceva. Probabil ca acolo a fost problema.

Cīnd ne-am īntīlnit acum o luna si jumatate... nu-mi puteam imagina ca lucrurile se vor petrece altfel decīt asa cum s-au petrecut de cīnd ne-a parasit; daca cineva mi-ar fi spus cu o zi īnainte "Atentie, va veti regasi asa cum erati odinioara..." as fi rīs cu amaraciune raspunzīnd ca nici nu mai poate fi vorba...
Anticonceptionale nu am mai luat de peste 10 ani (de cīnd am īnceput sa dorim amīndoi un copil); īn viata mea nu este nimeni īn afara de fetitza mea, nici un alt barbat de cīnd ne-am despartit...
A posteriori stiu ca ar fi trebuit sa ma protejez dar... n-am facut-o. Pe moment m-am gīndit o fractiune de secunda "si DACA ??...", i-am spus-o si lui ... Raspunsul ??... "Daca chiar se īntīmpla, chiar ca este o minune !"...

Si iata ca Minunea este aici, cu mine, īn mine.

Ziua pe care am petrecut-o īmpreuna nu a fost planificata sa se desfasoare astfel; cum am mai spus, m-am lasat coplesita de caldura celui pe care l-am divinizat ani de-a rīndul, mi-am golit pret de cīteva ore inima si creierul de tot ceea ce m-a ranit de cīnd ne-a parasit...
A doua zi, totul a plecat de unde ramasesem cu o zi īnainte; s-a reīntors la viata lui, la prietenele lui (are doua, una aici si alta īn Romānia).

Īn ceea ce priveste aspectul financiar, sīnt o persoana care detesta sa ceara... Nu am īnceput nici o procedura legislativa pentru a beneficia de o pensie alimentara; poate ca ar trebui s-o fac (nu "poate", ci "sigur") dar pentru moment nu am facut-o.

Tot ceea ce stiu este ca ajutorul acordat īn Franta unei mame singure si care lucreaza nu este tocmai semnificativ; nu acopera decīt 1/3 din pretul unei bone pentru doi copii...(spun asta luīnd ca reper situatia mea). As putea eventual sa ma īntorc īn Romānia la parintii mei pe o perioada limitata īn care as putea cere un concediu parental; nu stiu... īn mintea mea o mie si una de variante se intersecteaza fara oprire de cīnd ... de cīnd stiu ca am o vietzisoara pretioasa care a īncoltit īn trupul meu. Dar dupa aceea ???

Nu stiu, sīnt coplesita de aceasta minune si īn acelasi timp de o mare īngrijorare ...

Va īmbratisez pe toate, prietenele mele de pretutindeni !!!!!!
Si va multumesc din suflet pentru ca sīnteti aici, aproape de mine.

adrienne12 spune:

Motanutzule sint de parerea lui Mist. De asemeni nu te izola de prieteni. Si eu zic ca e o nebunie ce ai facut (adica sa te mai culci cu el dupa ce te-a parasit) dar asta e. AI curaj si spunele-o. Oricum esti de admirat pt. curajul tau de a creste doi copii singura intr-o tara straina. Si da-l in judecata pt. pensie alimentara.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

soledad spune:

motanutz, esti minunata ! Mi-au dat lacrimile de emotie citind postarea ta.
Tu deja stii adanc in sufletul tau ca o sa pastrezi copilul si o sa fii fericita cu el si cu surioara sa mai mare ! Eu cred ca tu ai nevoie de incurajari, de fapt. Ai incredere in Dumnezeu si alunga-ti ingrijorarile.
Cum pot eu sa te incurajez ? Pai si eu am ramas mama singura a doi copii mici, in Romania ! Si fara locuinta. Si am incredere ca ma voi descurca, Dumnezeu nu ne incearca peste puterile noastre ! Si nici un moment n-am regretat ca am facut si cel de-al doilea copil, desi stiam de atunci ca pe sotul meu (fost, acum) nu ma pot baza sa ma ajute.
Multa incredere, te vei descurca !

flafi spune:

Nu sunt in situatia de a da un sfat, dar m-a impresionat f mult povestea ta, vroiam doar sa iti urez multa putere pt tine si minunea ta si ma gandesc ca pana la urma Dumnezeu ti-a dat copii la un anume momnet, ci nu cand ai vrut tu, nu stiu ce inseamna asta...

Multa sanatate, putere si curaj!

"So if you tried to understand me
Would you crucify or damn me
Or stand by me
Like smoke around the flame" Vaya con Dios
http://community.webshots.com/user/flafi1
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/3;0;131;1;0/c/0/t/-4/k/bd7e/weight.png