Ce parere aveti de depresia post -partum?

gabry spune:

Kara,printr-o asemanatoare poveste am trecut si eu cu primul copil,cind m-am trezit la 19 ani,singura cu un copil si parinti putin intelegatori.Aveam aceleasi 'simptome'ca si tine,chiar daca aveam 19ani,nervii nu-mi mai functionau bine,o luase-m propriu razna,dar ceea ce m-a tinut in viata a fost,el,copilul ce azi are 12ani si e mindretea vietii mele,impreuna cu surioara lui,care am avut curajul sa o fac, chiar daca a trecut asa mult timp de la prima nastere.Eu zic ca si celelalte mamici,iesi un pic,nu stare inchisa in casa intr-e 4 pereti si vei vedea ca incetul cu incetul reusesti sa depasesti aceste urite momente din viata ta.Sa auzim doar de bine si nu te descuraja.
Fetelor,una a reusit sa-si omoare copilul pe motiv ca dupa nastere a ramas mai grasuta si nu mai putea sa faca 'la velina'(un soi de dansatoare in tv).Si bineinteles ca stiti ce au spus:e vina depresiei post-partum.Pai cum,nu stia dinainte ca vrea sa se faca balerina?A trebuit sa faca un copil,sa-l omoare(cu scenografie,la inecat si dupa aceea a declarat ca au intrat hotii in casa si i-au omorit copilul) si aceasta persoana nu e responsabila de faptele comise?Eu una ,as avea ac de cojocul lor!Sa nu confundam cu femeile intradevar bolnave,care poate D-zeu stie ce le-a impins sa faca un astfel de gest(chiar daca nici asta nu ma convinge 100%).
M-am cam lungit....doresc o zi buna la toti(e)!
Mama lui Mirceasi Elena-Stefania

panagia gabri

Klaus29 spune:

mi se pare ingrozitor ce spui tu aici;
nu am mai auzit pana acum si nici nu imi inchipuiam ca exista asa ceva

Claudia si bebe Andrei (13martie2004)
http://community.webshots.com/user/klaus29100

gabry spune:

quote:

---

Originally posted by Klaus29

mi se pare ingrozitor ce spui tu aici;
nu am mai auzit pana acum si nici nu imi inchipuiam ca exista asa ceva

Claudia si bebe Andrei (13martie2004)
http://community.webshots.com/user/klaus29100

---

Si sa vezi cite mai sint!!!Va povestesc mai tirziu,ca mi s-a trezit ingerasul!
Mama lui Elena-Stefania si Mircea

panagia gabri

ocebine spune:

Din pacate post partum depression este o realitate. Imi pare rau ca multe dintre voi credeti ca doar instinctul matern poate trece peste asta. Nu este un moft, nu este o toana. Nu as vrea sa fiti in pielea unei femei care sufera asa de mult. Post partum depression poate cauza psihoze unei femei si atunci poate fi capabila de actele de care mentionati.

Este o conditie medicala foarte serioasa.

Daca vreti sa cititi: www.postpartum.net/" target="_blank">Despre Post Partum Depression.

70% din noile mamici sufera de baby blues (usoara forma de depresie dupa nastere) dar 15% sufera de depresie clinica...1 din 500 de mame ajung la psihoze (halucinatii, etc).



Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

gabry spune:

Departe gindul de a nu crede ca este o boala,cred in suferinta fiecarei femei,dar nelamuririle mele erau de alta natura.
Cum spuneai, o femeie la 500,ajung sa aiba forma cea mai avansata a acestei boli,nu?Cind incepe sa evolueze aceasta boala si-ti dai seama ca ai ceva,ca nu te simti tu,ca ai halucinatii,ca-ti urasti copilul,nu poti cere ajutorul cuiva?Nu cred ,ca ai nascut si in secunda urmatoare iti vin deja toate aceste idei!Trece o perioada,in care boala se desfasoara si necerind un ajutor ,ajungi in situatia critica cind comiti fapte odioase.Majoritatea cazurilor care le-am auzit eu,sint savirsite cind copilul avea de la 3luni in sus.
In trei luni iti dai seama ca ceva nu merge,nu?
Eu sint in asentiment cu toate femeile,dar nu pot sa cred ca intr-o lume atit de dezvoltata ,nu se poate face nimic pentru aceste sarace femei.Pe vremea bunicii( ca a facut 6 copii),nu se stia de aceasta boala si nici nu-si omorau copiii.Scuzati-mi indolenta,dar e ceea ce nu inteleg eu.
Mamaica luiElena-Stefania si Mircea

panagia gabri

aurelia1278 spune:

Eu am suferit de depresie, agravata si de faptul ca locuim cu socrii cu care nu ma inteleg. Am cautat ajutor de specialitate si, ca... "multumire", la prima neintelegere cu socrii mi-au spus ca ei nu vorbesc cu oamenii bolnavi mintal. Va dati seama ce bine m-am simtit?

Aura

gabry spune:

Scuza-ma ca-ti spun,dar cred ca in cazul asta,aveau ei nevoie de ajutor specializat si nu numai!!!
Mama luiElena-Stefania si Mircea

panagia gabri

ocebine spune:

quote:

---

Originally posted by gabry

Departe gindul de a nu crede ca este o boala,cred in suferinta fiecarei femei,dar nelamuririle mele erau de alta natura.
Cum spuneai, o femeie la 500,ajung sa aiba forma cea mai avansata a acestei boli,nu?Cind incepe sa evolueze aceasta boala si-ti dai seama ca ai ceva,ca nu te simti tu,ca ai halucinatii,ca-ti urasti copilul,nu poti cere ajutorul cuiva?Nu cred ,ca ai nascut si in secunda urmatoare iti vin deja toate aceste idei!Trece o perioada,in care boala se desfasoara si necerind un ajutor ,ajungi in situatia critica cind comiti fapte odioase.Majoritatea cazurilor care le-am auzit eu,sint savirsite cind copilul avea de la 3luni in sus.
In trei luni iti dai seama ca ceva nu merge,nu?
Eu sint in asentiment cu toate femeile,dar nu pot sa cred ca intr-o lume atit de dezvoltata ,nu se poate face nimic pentru aceste sarace femei.Pe vremea bunicii( ca a facut 6 copii),nu se stia de aceasta boala si nici nu-si omorau copiii.Scuzati-mi indolenta,dar e ceea ce nu inteleg eu.
Mamaica luiElena-Stefania si Mircea

panagia gabri

---

Boala se declanseaza de la fluctuatia nivelelor de hormoni la care se adauga oboseala, necunostinta, poate dezinteresul partenerului.
Nu ma mir ca multe femei sint intimpinate cu declaratii de genul socrilor Aureliei, in Romania toleranta pentru cei care sufera de afectiuni nervoase esta aproape nula si la asta se adauga mitul mamei, cum ca o mama nu este capabila de asa ceva, o mama trebuie sa fie intotdeauna surizatoare, instinctul matern...

Se face multa campanie si aici despre aceasta boala, in special cu pediatrii. Eu de exemplu cind mi-am luat fisele copiilor de la pediatru (s-a pensionat si am cautat altul) am observat in notitele lui si comentarii la adresa mea: "mama este mindra de copiii ei, nu arata afectata negativ, copiii sint bine ingrijiti, imbracati, curati etc". Abia atunci mi-a dat seama ca de cite ori ma duceam la control, el se concentra si asupra mea, nu doar a nou-nascutului. Este important ca un pediatru sa fie atent si la mama nu doar la copil, uneori mama neaga ca ar avea asa sentimente tocmai pentru ca ii este frica de reactiile celor din jur.."Ce-o sa zica de mine? Nu sint o mama buna?"



Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)

People who say they sleep like a baby usually don't have one.

Pozele Noastre

gabry spune:

Credema ca eu am aflat de chestia asta in Italia,nu ca as fi vreo ignoranta,dar pur si simplu nu auzisem in Ro.Si aici e la fel cu pediatrii si eu m-am mirat prima data.
E adevarat ca-n Ro au alte conceptii si mult mai multe griji,nervii sint intinsi la maxim si hormonii,bata-i vina,sint 'multi!
Dupa ce am nascut,am avut o legera depresie,dar cum spuneam,imi venea sa-mi maninc puiul,singurul lucru era ca daca-mi arata-i degetul ma apuca plinsul.Slava Domnului a trecut!!!

Mama luiElena Stefania si Mircea

panagia gabri

MariaG spune:

quote:

---

Originally posted by gabry

Departe gindul de a nu crede ca este o boala,cred in suferinta fiecarei femei,dar nelamuririle mele erau de alta natura.
Cum spuneai, o femeie la 500,ajung sa aiba forma cea mai avansata a acestei boli,nu?Cind incepe sa evolueze aceasta boala si-ti dai seama ca ai ceva,ca nu te simti tu,ca ai halucinatii,ca-ti urasti copilul,nu poti cere ajutorul cuiva?Nu cred ,ca ai nascut si in secunda urmatoare iti vin deja toate aceste idei!Trece o perioada,in care boala se desfasoara si necerind un ajutor ,ajungi in situatia critica cind comiti fapte odioase.Majoritatea cazurilor care le-am auzit eu,sint savirsite cind copilul avea de la 3luni in sus.
In trei luni iti dai seama ca ceva nu merge,nu?
Eu sint in asentiment cu toate femeile,dar nu pot sa cred ca intr-o lume atit de dezvoltata ,nu se poate face nimic pentru aceste sarace femei.Pe vremea bunicii( ca a facut 6 copii),nu se stia de aceasta boala si nici nu-si omorau copiii.Scuzati-mi indolenta,dar e ceea ce nu inteleg eu.
Mamaica luiElena-Stefania si Mircea

panagia gabri

---

NU, nu iti dai seama cat e de grav, de aceea toate mesajele referitoare la depresia post-partum sunt insotite de "la primele semne apelati la ajutor de specialitate!!!!" La noi in tara (nu stiu in altele) nu se da nici o atentie mamei dupa ce a nascut, toata lumea se invarte in jurul copilului ceea ce este foarte gresit, vorbes dpdv medical.Nu vine nimeni sa vada cum te simti tu psihic.
As face ceva in sensul asta dar nu stiu ce
Pe vremea bunicii familia era mult mai unita si femeia de obicei era cunoscuta de intreaga comunitate si grija copilului nu cadea pe umerii ei exclusiv, ceea ce nu se mai intampla azi. Pe vremea bunicii altele erau standardele si altfel crestea mica fetita si ajungea mama
Nu va aruncati sa judecati.
Iar depresia nu e niciodata un lux, e un blestem. Si din cate stiu eu e mai usor sa faci depresie la primul copil si nu la al doilea, faptul ca mai ai un copil in grija e de obicei de mare ajutor, in afara de faptul ca stii deja prin ce treci. Iar mama statea langa tine!

Maria (01.08.1978) si Alex(06.05.2004)
poze iara poze poze din nou
intalneala