Ce parere aveti de depresia post -partum?
Raspunsuri - Pagina 3
Dorsilia spune:
dar ce parere aveti daca depresia mai revine in valuri pana cand bebe are deja aproape un anisor ? e de rau-rau ?
Sunt obosita, in 11 luni de cand sunt mamica nu am mai facut nimic-nimic pt mine (mofturi de genul mers la cosmeticiana, la coafor, cafea cu cineva etc) si sanatatea me, asta pt ca nu ma ajuta nimeni cu bebele, doar tatal lui cate o ora maxim pe zi cand vine de la firma seara.
ei bine, din timp in timp reusesc sa obosesc atat de tare incat ...dau in depresie insa niciodata nu m-am gandit ca as putea sa-i fac rau puiului sau ca el ar fi de vina ca eu sunt asa extenuata.
blamez orice om care m-ar putea ajuta atat de simplu (rude, parinti, socrii) DAR nu pe puiul meu....
dar mi-am dat seama ca-mi risipesc energia blamand niste oameni care pretind ca il iubesc pe pui nespus de mult dar nu-si misca fundul sa ne de-a o mana de ajutor nici macar cand ma vad la limita puterilor.
, asa ca asta e...si totusi sunt nebuna daca in contextul asta imi doresc un fratior pt puiutul meu, oare ?
lia
MariaG spune:
Dorsilia o sa par moralista forumului, dar eu cred ca ii faci rau puisorului. Nu zic ca il invinuiesti pe el ci ca puisorul iti simte starea si il streseaza. In loc sa se dezvolte intr-un mediu cald si iubitor, creste intr-un mediu incordat fara sa stie daca e sau nu e vina lui.....
Poate acuma nu iti dai seama ce stresat e puiul tau din cauza starii tale de nemultumire da' o sa vezi peste cateva luni mai bine (nu multe vreo 2-3)
Na, sper ca m-am facut inteleasa.
Cat despre fratior nu vad de ce nu ti-ai mai dori unul....
pune piciorul in prag si gaseste cateva ore pe saptamana numa-numa pentru tine, in felul asta ii faci bine puiului.
pupici
Maria (01.08.1978) si Alex(06.05.2004) 
poze iara poze poze din nou
intalneala
danitin spune:
Depresia post partum nu e un lux. Mi se pare absurd sa spui ca nu ai facut-o pentru ca nu ai avut timp. La urma urmei nu cunosc pe nimeni care nu mai putea de plictiseala dupa ce a sosit bebe-ul. Eu am avt-o alaturi de mine pe mama si sotul meu a fost minunat dar ... tot am facut depresie. Trebuie sa recunosc insa ca nici un moment nu am gandit ceva rau despre bebe. Despre mine da, ca nu mai sunt in stare de nimic, ca mi-au luat altii locul la serviciu si nu am sa mai revin niciodata la situatia pe care o aveam, nu aveam chef (si nici timp) sa ma ingrijesc, plangeam mult, nu puteam dormi (nici macar in scurtul timp dintre alaptarile de noapte) ma certam cu mama si imi terorizam sotul. Probabil insa ca nu am avut o forma prea grava pentru ca a trecut de la sine. Adica am respectat si eu indicatia cu cere ajutor specializat dar ... un doctor era prea scump, altul in concediu, altul vorbea prostii (sa las copilul singur in patut si sa-mi reiau serviciul, ca asa a facut si ea), de tratamentul homeopat nu am avut rabdare... Stiti ce a functionat, in schimb: mi-am facut un jurnal in care notam ce a fost rau si ce bine in ziua respectiva. Si asa am constientizat ca existau suficiente momente frumoase in viata mea iar marile mele spaime se rezolvau in timp.
Dorsilia spune:
Maria, nimic din ce mi-ai spus nu e nou pt mine, si eu imi tot spun acelasi lucru de mii si mii de ori, problema e ca n-am cui sa pun piciorul in prag pur si simplu. Trebuie sa ma coordonez, echilibrez si sa ma descurc singurica ca deh, bunicutii nostri acum ajunsi la pensie au o lene colosala in oase, nici nu mai vreau sa ma gandesc la ei si la egoismul lor feroce.:(
lia
MariaG spune:
Dorsilia, of ca bine mai stiu prin ce treci. si la noi toata lumea cand ne intalnim: "a, cand ai nevoie sa-l mai lasi cu mine sa-ti faci si tu treburile" - cucu, si intre timp eu imi pierd mintile. weekend-ul trecut l-am arestat pe tati si i-am spus ca nu ma intereseaza ce treaba are la serviciu, cat e de obosit sau ce vrea el sa faca, sambata si duminica are copil. Si asa de o luna se vedeau doar dimineata o juma'de ora si aia in timp ce el isi cauta chilotii si sosetele prin dulap. L-am lasat sa faca el tot ce il privea pe copil, mai putin gatitul. Cum l-a imbracat asa l-a scos afara, cum i-a pus pampersul asa l-am lasat, cum l-a sters la gura asa a fost copilul curat. Sambata seara deja il auzeam pe Mircea: "Aaaaa, ma simt cam obosit" (vine in fiecare seara pe la 10-11 si daca il intrebi daca e obosit:"nu, ma simt bine"). Duminica m-am indurat de ei si ne-am dus cu totii la gradina zoologica, cu inca niste prieteni care au si ei baiat de aceeasi varsta, (in loc sa se duca doar tati cu Alex in parc) dar tati s-a ocupat de tot ce inseamna supraveghere copil, eu eram cu suportul moral si cu hint-urile. Vreau sa spun ca se cunoaste: de luni ma tot trezesc zambitoare si fi'miu nu mai face asa de multe traznai in incercarea de a-mi atrage atentia, adoarme mai usor seara (saptamana trecuta eram asa de nervoasa ca Alex incepea sa urle catre sfarsitul zilei), ba chiar a acceptat din nou sa ii fac baie si nu dus. Deci cu totii suntem mai relaxati.
A, si luni seara dupa ce s-a culcat puiul l-am lasat pe tati acasa si m-am dus cu o amica sa bem o bere pe o terasa. Nu-mi venea sa cred ca pot sa stau pe scaun fara sa ma ridic la fiecare 2 minute ca sa adun copilul de cine stie unde.
Te pup si iti urez sa gasesti o solutie pentru sanatatea familiei tale
Maria (01.08.1978) si Alex(06.05.2004)
poze iara poze poze din nou
intalneala
ocebine spune:
Maria, ma bucur tare mult pentru tine...
Este vremea si tatici sa-si asume responsabilitati. Numai cine nu a stat o zi intreaga in casa cu mincare, curat, bebe mic si miincacios ba chiar si miriit nu stie ce inseamna. Tati iese afara si chiar la servici iti clatesti mintea putin dar cind esti zi de zi in casa....
Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)
People who say they sleep like a baby usually don't have one.
Pozele Noastre
Dorsilia spune:
ce sa zic? mie mi se serveste chestia "daca castigi tu cati bani castig eu, stau io cu copilul" sau "asta e treaba ta, sa te ocupi de copil, io sa aduc bani, cineva trebuie sa si lucreze"....Adevarul e ca in ultimele zile chiar s-a implicat si s-a ocupat de pui ca m-a vazut lovita rau. Nu e om rau insa uneori ma deranjeaza nuantele care le da lucrurilor pe care le afirma. E foarte adevarat ca nu e simplu sa lucrezi din zori pana-n seara, sa alergi si la cumparaturi, insa e la fel de adevarat ca si parinte full time ca mine fara nici un relas din ziua cand s-a nascut puiul nu e simplu.
Iar bunicii ridica din sprancene si zic "pai nu stiai de la inceput ca asa va fi? cine vrei sa ti-l creasca daca nu tu". Exclus sa mai adaug ca deschid gura sa mai explic ceva insa ma multumesc pana la urma sa-mi iert nervii si sa o las balta....altfel ajungem la faze jegoase, dragoste cu forta nu se poate.
si nu, nu ma asteptam sa imi lanseze invitatii false de genul " daca ai nevoie de ajutor sa ne zici", iar cand le zic, imi enumera n la puterea n motive din care chiar nu pot sa ma ajute cu asta micu, dintre cele mai penibile, desigur. Stau si-si sufla-n fund unul altuia in loc sa-si miste fundul sa-si cunoasca nepotul, care rusine lor, se simte stresat in prezenta lor.
de aceea ideea e, sa impacam si capra si varza, adica sa ne descurcam noi doi cu puiul, tati sa poata sa si lucreze si eu sa pot sa imi mai trag sufletul macar uitandu-ma la TV o ora pe zi, in care sa nu stau cu ochii-n 4 dupa asta mic
hai ca m-am racorit, va multumesc ca ma "ascultati"
lia
ocebine spune:
Dorsilia, sincera sa fiu aud mereu argumentele astea si nu am decit osingura expicatie: santaj...Barbatii pur si simplu santajeaza faptul ca ei cistiga bani. Mi se pare tare josnic procedeul si nu stiu eu daca as avea nervii atit de tari ca ai tai sa inghit. Pe cuvint, tu ai mai multa putere decit mine dar ar trebui sa inveti sa canalizezi aceasta forta in avantajul tau.
Din proprie experienta (am stat si acasa cu copiii - Cu Nick 7 luni si cu Alex 3) si si merg la servici, iti pot spune ca este infinit mai usor la servici. Singura scuza posibila este daca munceste fizic nonstop (cara caramizi, da cu tirnacopul, iti faci o idee tu). Atunci pot intelege ca este obosit. In schimb daca faci munca intelectuala, stai si freci un computeras sau discuti cu clienti, atunci cind vii acasa este o pura relaxare sa petreci timp cu propriul copil. Sa te joci, sa il gidili, samd...
Copilul l-ati facut impreuna deci parinti sinteti amindoi. Cind tatal vine acasa TREBUIE sa se ocupe de copil. Cum altfel se cimenteaza lagatura tata-copil? Incearca sa-i explici ca si copilul va suferi dar si el va pierde o legatura cu propriul copil. Explica-i cac vor deveni ca doi straini.
Iar bunicii...pai le spui frumos sa nu se mire ca nu-i cunoaste. Le poti spune frumos: "mama soacra. sa nu ai pretentii mai tirziu de respect si dragoste din partea nepotilor cind nu faci nici cel mai mic efort sa-i cunosti".
Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)
People who say they sleep like a baby usually don't have one.
Pozele Noastre
Dorsilia spune:
Da, asa am pus si eu problema, si am cam si reglematat-o destul de binisor astfel incat nu mai este loc de comentarii in plus cand spun ca trebuie sa ma ajute. Am instituit un fel de regula sa le impletim pe toate cat mai armonios daca vrem sa mai fim o familie in propriul sens. Si, intradevar asa si este...mersul la servici unde stai 9 ore in fata unui computer, oricat de solicitant ar fi proiectul la care lucrezi nu e atat de solicitant ca ingrijirea unui puit mic 23 din 24 de ore, care acum isi incearca de zor piciorusele toata ziua cand nu doarme si vrea sa exploreze desi nu stie sa mearga singurel si in consecinta cere atentie 200 %. Noaptea mai face tumbe prin pat, mai trebuie invelit, eventual schimbat, sau are nopti agitate cand ma trezeste din ora in ora de cand cu dintisorii. Oricum ma rog la D-zu sa fim sanatosi si sa ajung sa-l vad mare. Mi-a prins tare bine sa iau in considerare sfaturile voastre, pe bune. Printre cunostintele mele sunt numai mamici care au in jurul lor armate de bunici, matusi, care contribuie la ingrijirea copiilor asa ca nu ma pot compara ca situatie si poate ca ele nici nu ma inteleg prea bine pt ca nu au cum sa-si dea seama cum e sa faci fata si sa incerci sa faci fata nu oricum ci aproape perfect (asa vreau eu) pe acest plan al cresterii puiutului fara sa ai pe cineva demn de incredere la care sa apelezi fie si numai pt ca intr-o zi simti cum cazi din picioare de oboseala si nervi acumulati. Oricum se pare ca m-am facut cat de cat inteleasa sau probabil ca arat a naibii de extenuata pt ca si sotul m-a ajutat efectiv chiar de cateva zile bune si si fratele meu care e student (acumin vacanta de vara) s-a oferit sa vina sa mai stea ziua sa se joace si sa-l plimbe pe Danut. NORMAL ca am acceptat oferta, aa pot gati, spala si face curatenia linistita fara sa gafai :)
hai ca sper sa ma reincarc si eu ca nu-mi place moleseala asta ce e pe mine, Doamne ajuta sa fie bine!
pupi
lia
ana_b spune:
Depresie postpartum... si eu am trecut prin asta. Pot sa zic ca dupa ce am nascut, o luna am plins incontinu pentru orice, imi era frica de de toti si toate, eram terorizata de singuratate tot timpul trebuia sa fie cineva cu mine. Norocul meu e ca stateam atunci cu ai mei si mama mea m-a ajutat enorm de mult. A fost ingrozitor
Ana