Ce parere aveti de depresia post -partum?

Traim orisicum intr-o lume rea si plina de evenimente socante,dar cel mai mult ma tulbura notitiile despre mame ce-si ucid copiii la citeva luni dupa ce l-au nascut.E intradevar vina acestei boli ,sau sint psihologi cei ce gresesc ,reusind de multe ori sa 'scoata' o mama care si-a ucis copilul ca si bolnava?Cum poti concepe ca si sot ,mama,soacra, cind vezi ca proaspata mama nu se simte bine dupa nastere,sa o lasi singura cu copilul?Sau ma gindesc ca aceste persoane sint deja bolnave de inainte,altfel nu-mi explic ura impotriva unei mogildete fara aparare.Am trecut si eu printr-o perioada urita dupa ce am nascut 4 luni in urma,plingeam din orice,dar era un plins de fericire cind ma uitam la puiul abia nascut,departe gindul de ai face rau sau alte timpenii.Aici in Italia e o' boala' foarte raspindita,isi omoara copii pe capete,si dupa o peeritie psihologica ma intreb unde ajung aceste femei?E adevarat ca nu e usor nastere un copil,dar ar fi ideal sa nii crestem sanatosi si sa ne bucuram de fiecare zi care ne-o lasa D-zeu.
O mama de un puiuc mic de 4 luni si de un altul mai mare de 12 ani.Pupici de la Elena -Stefania si Mircea

panagia gabri

Lavi spune:

traim intr-o lume tare urita si ce e mai grav, e ca nu facem nimic sa o schimbam. Moaretea nu este normala cind survine ca urmare a unei violente si mai ales la o virsta atit de frageta, alea nu sunt mame, ci suflete condamnate, eu ma brustuluiesc si atunci cind o pedepsesc pe Evusorul, dar barem cind ii dau o palmuta la fundulet.
Asta doar ca vreau un om din ea si nu un suflet timorat , caruia ii este frica de lume si de viata.
Aveam si eu sansa sa cad in depresie, am si cazut un pic dar trebuia sa ma ridic, in fond nervii mei, tristeteamea, melancolia, si taote celelalte i le transmiteam si ei.Asa ca am incetat.Conteaza mult cind stii sa incetezi, uneori e diferenta aia subtire dintre bine si rau


Lavi
http://community.webshots.com/user/lavinia295

andora spune:

Si eu am avut o astfel de depresie dar NU directionata catre bebe ci catre cei din jur, musafiri peste musafirim, socri veniti de departe sa stea la noi cateva zile ca sa vada bebele, altii care veneau cand bebe avea 3-4 zile si-l luau in brate fara sa se spele, mancare de facut, musafiri de intretinut, toate astea ma dadeau peste cap si ma faceau sa explodez inauntru..... mi-era ciuda ca nu aveam timpul MEU cu bebele meu in liniste iar agitatia era de nesuportat. Insa NICIODATA nu am inteles de ce unele mame dau vina pe aceasta depresie ca sa-si motiveze gesturile groaznice pe care nici nu le pomenesc... Depresia nu se rasfrange asupra copilului, ci asupra ta insati ca nu stii sa-l ingrijesti, ori asupra celor din jur ca nu te lasa in pace sa inveti sa-l ingrijesti, sau prin gelozia fata de cei care-l iau in brate poate... nu stiu exact, dar la mine a fost urat si recomand pentru evitarea depresiei cat mai mult timp cu sotul si cu bebe si cat mai putin cu ceilalti.....

www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

26-kara spune:

pai...exista. nu am ajuns la doctor, da sunt constienta ca l/a mine s/a infiintat.
eu cred ca sunt pe cale de a comite ceva.
eu am ajuns la limita.
depresia post/partum cred ca s/a transf in psihoza in toata regula.
am momente cand imi vine sa ma urc pe pereti. vreau sa plec de acasa, nu mai suport sa il vad pe pui cand maraie, cand plange, imi vine sa plec...
vreau sa ma duc iar la munca, nu mai suport sa stau acasa.
stau cu ai mei si tatal meu in special m/a facut in toate felurile, m/a invinovatit pot orice planset al puiutului, m/a numit in fel si chip.. asta pentru ca nu sunt casatorita si tatal copilului nu vrea sa auda de noi.
ma bantuie ganduri negre legate de sinucidere. cate odata ma gandesc ca poate ar fi bine sa nu mai existe nici pui, ca daca dispar eu e vai de capul lui (suna a om nebun) si oricum, ai mei tipa ca l/am facut ca sa/l las cu ei... sa il las pe capul lor..
sper sa trec de perioada asta nebuna si sa imi vad de problemele mele. exista perspective pentru mutare, departe de ai mei, de reluat munca, de dat in judecata pramatia de tata iresponsabil, de facut cursuri de inot, de mers la mare..
da acum am ajuns la limita.
imi e frica sa raman acasa cu puiutz.
sunt mereu nervoasa, imi vine sa urlu, nu suport cand plange si imi e frica sa nu fac ceva.. am tendinta sa tip (si la el), sa ma manifest urat, sa trantesc usi.. nu eram asa. am oroare de propria/mi persoana. de cea care am devenit. vreau sa gasesc resurse sa ma schimb. nu eram in halul asta. cu nervii la pamant..

andora spune:

KARA, incearca te rog mai mult sa-l ignori pe tatal tau, faptul ca esti necasatorita nu-i da dreptul sa tipe la tine, ai grija la tot ce faci si nu lasa plansetele micutului sa te eenerveze, stiu cum e cand iti vine sa pleci si sa-ti astupi urechile, mie si acum la 8 luni jumate de la nastere imi mai dau lacrimile de nervi cand o vad ca maraie, dar gandeste-te ca puiutul nu stie sa zica ce-l doare, ce vrea...
Nu te lasa infranta si fii tare, PUIUTUL TAU DOAR PE TINE TE ARE, ATAT!!!!!!!! Esti mamica lui si daca tu n-o sa-i suporti miorlaielile si nervii bunicului, atunci cine??? Ai maaaaaare grija ca extrem de usor poti face un gest necontrolat, ai mare grija cu gandurile de sinucidere, cum poti sa spui asa ceva cand Dumnezxeu ti-a incredintat o viata? Ai grija de tine si gandeste-te ca mai e putin si bebe va creste si te va ajuta sa treci peste problemele cu tata... Cand il vei vedea, in 4-5 luni, ca-ti va darui multi pupiic si zambete si mangaieri, vei uita peruoada asta mai grea.....
Aveti grija de voi fetelor fiindca depresia asta e foarte periculoasa, stiu cum se manifesta si persoanele din jur o pot foarte usor agrava pana la limita, nu va lasati infrante fiindca puiutii sunt ai vostri si viata lor e in mainile voaastre!!!!
Multi pupici lui Raducu si sa fie sanatos, sa creasca mare si tristetea de acum si din timpul sarcinii sa fie compensata de o viata plina de soare... ai sa vezi ca Dumnezeu este cu voi !!!....


www.andora.bravehost.com/" target="_blank">Andreea & Gogomaimutica (DN 10.10.2004)

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=51645" target="_blank">Povestea Gogosicii

gabibarta spune:

depresie? Ce lux, fetelor! Eu nu am avut timp de asa cevaMai ales cand am nascut a doua oara, eram intr-o situatie teribila, micuta nu a vrut sa suga,trebuia sa ma mulg, baiatul a facut oreion, eram singura cu ei. Am noroc ca mama sta pe aceeasi scara cu noi, macar i-am putut separa. Intr-un apt. un nou-nascut, in celalalt un bolnav de 5 anisori... si eu faceam naveta intre ei... da frumoasa-i viata, nu-i asa? Numa' o depresie mai lipsea...

Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
http://community.webshots.com/user/gabibarta

Otiliav spune:

Nici eu nu credeam ca o sa plang din orice sau ca voi aveam ganduri "ciudate". Eu sunt o fire vesela, plina de viata dar tot m-au pus hormonii la zid. Poate si datorita faptului ca primele 3 luni am stat singura cu copilul in casa aproape toata ziua. Acum cand are 6 luni, ne jucam toata ziua, radem, chicotim "Alta viata!".
Kara, peste ceva timp puiul tau va incepe sa comunice cu tine mult mai mult. Probabil deja iti zambeste sau chiar iti rade. Si atunci vei fi cea mai fericita mamica, vei fi tu si puiul si lumea voastra. Si eu astept cu mult drag perioadele cu mangaieri, sa spuna mami constienta. Prima data cand a ras, era noaptea la 3 si eu super nervoasa ca ma trezise, ca nu se mai satura odata. O certam, ii spuneam ca este rea ca ea nu se gandeste si la noi. Si-a inceput sa rada, 2 hohote si a fost de ajuns sa ma faca cea mai fericita mamica. Mi-au trecut nervii, supararea, somnul. Am asteptat dimineata sa-i spun sotului ce isprava a facut gaza.
Iti doresc numai astfel de momente, alaturi de puisorul tau!

Otilia si Ana Maria (18.12.2004)

Cristina_C spune:

quote:

---

Initial creeata de gabry
Sau ma gindesc ca aceste persoane sint deja bolnave de inainte,altfel nu-mi explic ura impotriva unei mogildete fara aparare.

---

Normal instinctul matern ar trebui sa te opreasca sa-i faci rau copilului, sa-l omori. O anumita detasare, nepasare in ceea ce priveste copilul as intelege-o, desi eu n-am simtit asa ceva, insa de aici pana la crima e cale lunga. Femeile acelea aveau probleme grave inca inainte de a deveni mame. Doamne fereste!!

Cristina
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14.12.2002

Siminaf spune:

Pentru mine a fost foarte greu, ca eram singura acasa cu bebe Deiu, cu toate cele ale casei, nimeni sa ma ajute. Doar sotul meu cind venea ma mai ajuta la baita, schimbat pampersi, etc, dar in restul zilei faceam totul singura. Cred ca si oboseala conteaza la aparitia asa-zisei depresii. Eu nu ma odihnisem 2 luni iainte de nastere, pt. ca aveam contractii si eram pe tratament.
Si totusi, cind imi venea sa-mi iau cimpii sau cind ma uitam la Deiu cum plinge si ma gindeam... asa, de departe parca, "Doamne, ce-o vrea si puiul asta de la mine, de nu mai tace?", imediat ma gindeam ca e puiul meu cel atit de asteptat si de iubit si-l luam in brate si-l pupam pina nu mai puteam. Deci cred ca orice fel de depresie poate fi controlata de catre sine. Asta in caz ca avem self-control...



Simina & Andrei (Deiutzu)

Home, wherever you are...

Excursie la Lake Arrowhead
Laguna Beach
Beach Cities

malina_mircu spune:

da exista. fiecare femeie o simte pe pielea ei, mia mult sau mai putin pronuntzata in functie de fire. si in functie de mediul familial.

de obicei femeile care recurga la astfel de gesturi criminale provin din familii dezorganiza, fara sot, care la randul lor au fost copii batuti, adolesccente, neaccptate de parintzi cu copil etc. care cred ca copilul este vina si asta este o solutie. sunt sigura ca de obicei nu au sot,mama, soacre care sa le acorde dragostea si sprijinul. Si toate astea + depresia pot sa dea o chestie f naspa dpv psihic. asta nu inseman ca le caut scuze, ca nu exista.

kara este bine ca ai spus ce ai pe suflet. ai prea multe pe cap si nu ai intelegere acasa, descarca-te macar aici,o sa te simti mai bine. Eu si acum cand are 1 an si 3 luni uneori cand il aud plangand ma strang toata. Si inca am stari naspa de nervi, de mi se pare ca sunt insuportabila pt toata lumea (si chair uneori sunt). Ai sa vezi cand o sa-ti mai treaca ca este ce mai frumos lucru pe lume, chestie care acum poate ca nu o vezi si trebuie sa fi puternica si sa-l cresti frumos.

pupici
Malina siDanutz (5 aprilie 2004)

Eliza5 spune:

Kara, dupa parerea mea, solutiile in cazul tau, sunt doua:
1. incearca sa iei legatura cu o alta mamica care sta aproape de tine si cu care sa iesi in fiecare zi la plimbare. Sa stii ca un pic de aer liber si o conversatie cu o persoana care stie sa te asculte fac minuni! Poti sa gasesti chiar aici pe forum o mamica care sta in acelasi cartier.
2. poate ca ar fi cazul sa nu mai petreci chiar 24 de ore cu puiul tau. Ia-ti putin timp pentru tine. Lasa-l o ora-doua cu parintii tai si pleaca singura la plimbare. Cand o sa te intorci o sa-ti iubesti puiul mai mult :-) Sa stii ca nu-i faci nici un rau daca nu stai cu el tot timpul. Atata vreme cat il stii in siguranta cu bunicii lui, poti sa te bucuri de libertate cateva ore pe zi.

Si eu am trecut prin depresia post-natala. Ma trezeam dimineata cu gandul "o, nu, iar trebuie sa ma apuc de schimbat scutece, alaptat la fiecare ora, plansetele copilului". Simteam asa, un fel de sfarseala.. Nu mai mancam, ma simteam sleita si deprimata. Imi dadea sotul meu sa mananc aproape fortat, eu inghiteam si plangeam. M-a tinut vreo 3 saptamani daca-mi aduc bine aminte..

Eliza si Alex (15 nov. 2004)