Cum stii?

lily spune:

Care sa fie totusi motivul pentru care voi nu traiti ca sot si sotie?
Nu stie el cum sa procedeze , nu e atras fizic de tine, inconstient il respingi si se sperie?
Mie mi s-a intimplat sa resping pentru ca existau niste temeri ale mele legate de exprimarea sexualitatii, de felul cum arat ,de reactia lui dupa aceea; vedeam totul prea lucid, prea constient-ori partenerul nu mai simtea pasiune, nu se mai simtea dorit. Nici acum nu stiu cum as proceda, uneori ma gindesc- daca gasesc pe cineva si nu avem viata intima, as putea trai cu el asa?

Fizic, nu va consumati dragostea, atunci nici un copil nu puteti avea astfel incit sa existe intre voi un liant -copilul, care sa dea sens vietii.
Iar daca unul din voi pleaca spre altcineva, ar trebui sa ii spuna celuilalt,din respect si pentru a fi sigur ca nu va regreta acest pas.


Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)

hannen spune:

Scarmanus,am simtit fluturi odata cu tine(citind mesajul tau).Mi-a venit sa zimbesc,un zimbet multumit la gindul ca ai o bucurie.
Nu stiu cum sa-ti explic ce am simtit,oricum iti doresc numai numai bine,sa fii fericita ,sa iti poti rezolva problemele si de ce nu poate o noua dragoste(desi veche)
cu drag,sa fii fericita!

Printesele mamii

olim spune:

Draga scarmanus, ai grija , si ti-o spun din proprie experienta.Este foarte periculoasa aceasta relatie.
Cat despre relatia de cuplu fara sex, eu nu prea cred.Nu stiu cum un barbat sau o femeie poate sa stea unul langa celalat si sa nu simta nici o atractie sexuala.Eu la inceput ne iubeam de 3 ori pe zi, timp de 3 ani, parca nu ne mai saturam unul de altul, iar acum odata la 7-8 zile cand ajunge pe acasa.
Dar nu concep ca ar putea sa plece fara o partida buna inainte.Eu cred ca si sexul intr-o relatie face mult.Eu ii zic de multe ori, ca noi numai datorita lui mai suntem impreuna.Ne-am inteles la pat super de la bun inceput, a fost singurul loc unde nu ne-am certat.
Si cred ca sexul in primul rand relaxeaza si uneste si mai mult un cuplu.
Eu cred ca dupa sex, comunicarea intr-o relatie este cel mai important.Trebuie sa discuti cu partenerul tau, sa va cunoasteti mai bine, sa va intelegeti calitatile si defectele celuilat,sa invatati sa convietuiti cu cea ce sunteti nu cu ce v-ar placea sa fiti.
Nu cred ca sunt eu in masura sa dau sfaturi, dar este o apreciere care am vrut sa o fac.Iar un alt lucru important este increderea reciproca.Daca asta nu exista nu poti sa stai cu persoana de langa tine, pentru ca tot timpul o sa gandesti numai prostii si o sa ajungi chiar sa le crezi.Gelozia poate termina o relatie, oricat de mult v-ati iubi.
Multa bafta

bia spune:

Draga mea,spui ca esti pe cale sa faci o nebunie...e o continuare fireasca a ceea ce se intampla in cuplul vostru;chiar ma intrebam cand o sa apara un EL.Esti tanara,frumoasa,tot ceea ce iti doresti este firesc;desi ti-am citit povestea,tot nu prea am inteles cum stau lucrurile intre voi,ai avut foarte multa rabdare cu el,4 ani?Mie imi par foarte multi,o relatie fara aceasta implinire nu stiu cum poate sa reziste in timp,poate ar fi bine sa-i spui si lui(daca nu ai facut-o deja)ca ai nevoie de mai mult si ca nu mai poti continua astfel.Care este parerea lui?Cred ca este extrem de egoist sa te tina langa el,desi stie ca nu esti fericita.Asteptam continuarea...eu sper intr-un final fericit pentru tine.

bia spune:

Nu stiu daca are cineva dreptul sa te judece...asa ca lasa mustrarile de constiinta la o parte si bucura-te de fluturi si viseaza...nu pot sa nu ma intreb,oare sotul tau chiar credea ca-i vei fi mereu alaturi,iubindu-te platonic pana la 80 de ani?

dara spune:

Scarmanus, ti-am urmarit povestea inca de la primele postari, de acum doi ani...

Am asa un feeling ca te inteleg perfect... Chiar ai nevoie de o salvare, de ceva... Sa te salvezi pe tine de el si sa il salvezi pe el de tine ! Sau sa salvezi ce e cu voi!

Nu stiu ce mi-a venit sa-ti scriu asta asa, in miez de noapte, dar ai scris atat de...infiorator parca-aproape am simtit fluturi in stomac.

Stii, cand citesti ceva sau cand ti se spune despre ceva iti faci tu un film in minte despre ceea ce se intampla, iti inchipui...

Eu pe tine te vad frumoasa, sensibila, deosebita, un suflet de copil, parca... Iar pe sotul tau inchis, taciturn, parca ar fugi de ceva, parca s-ar teme. Oare de ce se teme? De fericire?

Am trecut candva printr-o situatie ciudata-in urma cu multi ani: eram asa de innebunita dupa cineva, simteam ceva atat de ciudat si nedefinit parca, incat eram convinsa ca el n-ar putea sa simta asa ceva pentru mine niciodata-il vedeam atat de de neatins, de sigur pe el si in lumea lui, incat am decis sa ne despartim, sa nu continuam o relatie inceputa deja (dar nefinalizata atunci, asa ca a ta). M-am macinat atat de mult-cand i-am spus ca nu mai vreau sa continuam mi-a spus doar ca el ma iubeste dar nu vrea sa stea in calea fericirii mele... Dar nu, eu am tinut-o pe a mea. Cred ca am plans luni intregi dupa aceea. M-am consumat in mine ingrozitor.

Imi era teama ca as putea fi fericita si n-as putea sa suport atata fericire... Imi era teama ca o sa-mi pierd capul daca continu... Ca o sa ma pierd pe mine. Il visasem atat de mult, imi dorisem atat de mult sa fim impreuna, sa... Incat am renuntat la el... Dupa ani de zile am aflat ca ma iubea intr-adevar, ca ma vedea si el pe mine jumatatea lui-sufletul lui pereche, ca nu putuse avea nici o relatie adevarata pentru ca le compara pe toate cu mine...Ca a fost ceva dupa care parca a lergat mereu fara si cand a reusit sa atinga cu varfurile degetelor i-a scapat. Pana am reusit noi sa vorbim cu adevarat, pana am ajuns sa putem sa comunicam intr-adevar a fost prea tarziu. O apucasem pe alte drumuri - cum se spune "Chiar si cele mai puternice pasiuni sunt inlantuite de circumstante". M-a sunat la o saptamana dupa ce m-am casatorit...dupa o foarte lunga pauza in care n-am stiut de el... Era tarziu-urcasem in alt tren, care ma duce intr-o directie care imi place!

Am ramas totusi cu o amintire unica-a fost primul meu barbat (la ceva vreme dupa ce ne-am despartit-asa am hotarat eu, sa fie el primul...)

Nu stiu de unde pana unde simt la sotul tau o teama de ceva. De prea multa fericire, sau de ce?

Iar nebunia ta... Poate fi pana la urma fericirea ta... Cine stie?

Te pup si scuze daca te-am plictisit...

Dara si Darisor http://photos.yahoo.com/dana_birtas

"Oamenii mari nu inteleg nimic, niciodata si este obositor pentru copii sa le tot explice"

Antoine de Saint Exupery - "Micul Print"

Laura T spune:

Chiar vroiam sa-ti spun ca, in conditiile date, o sa renunti la sotul tau in momentul in care o sa intalnesti o dragoste pasionala (cu fluturi prin stomac, cum zici tu), in care relatia fizica o sa fie la inaltime...Si acum vad ca norocul iti surade...persoana e pe-aproape...fluturii sunt prezenti...deci...succes! Meriti o viata mai buna! Esti tanara, e pacat sa-ti irosesti timpul asa...
Succes! Sa ne tii la curent cu noutatile!

Laura si bebitele: Bianca (6 ani si 2 luni) si Ramona (3 ani si o luna)
poze_cu_fetele_mele

preda_vicky spune:

Scarmanus, ti-am urmarit povestea, de cand ai postat prima oara si imi pare tare rau ca situatia nu s-a ameliorat macar, daca nu s-a imbunatatit. Eu zic sa te bucuri din plin de fluturasii din stomac, sa faci o nebunie daca asa vei dori, pt. ca viata e scurta si daca tu nu te gandesti la tine, la fericirea ta, la implinirea ta ca femeie, el sigur nu o va face. Si gandeste-te si la viitor, poate vei dori sa devii mama. Cum o sa procedati? O luati pe urmele lui Michael Jackson, prin inseminare artificiala? Nu ca nu ar fii o solutie... dar daca se poate natural, de ce sa nu va distrati incercand?. Poate ma aleg cu rosii, dar lasa ratiunea si traieste clipa! Esti o fata minunata si sensibila, poate ai o sansa la fericire! multio un si sa te vedem

Vicky

ana_maria222 spune:

nu se stie ca nu va fi de durata. traieste la intensitate maxima aceasta perioada. te invidiez sa stii...abia astept sa mai am si eu fluturi in stomac si sa simt ca plutesc. sa nu iti para rau ca simti asta sau ca traiesti asta. multa fericire si multa iubire iti doresc.

be happy!!!!!
http://community.webshots.com/user/ana_maria222

Kehleyr spune:

Scarmanus, s-ar putea ca aceasta evadare sa fie exact ce ai nevoie, indiferent cat de departe veti merge sau cat de mult va dura. Dar, nu te supara ca te intreb, cum te simti fata de sotzul tau?... Pe el o sa il doara foarte mult daca isi da seama... Chiar daca relatia ta cu celalalt nu va fi de durata, o sa afecteze iremediabil si relatia cu sotzul tau. Sa te gandesti bine ce vrei sa faci. Bine, eu dau sfaturi, dar imi aduc aminte cum era cu fluturasi in stomac si stiu ca atunci vezi lumea cu totul altfel si lucrurile capata cu totul alta perspectiva si importanta.

Sa fii fericita . Ai primit oricum o sansa de la viata sa vezi cum este si "altfel".

---

The Answer to the Great Question of Life, the Universe and Everything Is Forty-two.