Copil de 2 ani si 2 luni respinge parintii

buli spune:

eu propun sa te pui un pic in locul ei. nu sa intelegi ce se petrece in sufletul ei de copil, ci pur si simplu sa-ti imaginezi ca stai cu cineva, apoi (din motive pe care nu le intelegi) nu mai stai, te atasezi de o persoana, apoi esti dus departe de ea etc ... nici tie nu ti-ar fi bine
ai rabdare, multa rabdare si se va rezolva. si arata-i in fiecare zi ce mult o iubesti
pentru un copil stabilitatea este foarte importanta

Anca si Matei (1 ianuarie 2004)
gasca MAO, Mateiutz
know your mind, love your body

trandafir spune:

Dragii mei,
Am venit azi dimineata la serviciu nerabdatoare sa vad daca mi-ati mai dat ceva sugestii. Va multumesc din inima la toti, pentru ca v-ati aplecat pentru cateva minute si asupra problemei mele care ma framanta foarte tare. Sa stiti ca toate sfaturile si toate ideile pe care VOI mi le dati sunt foarte importante pentru mine si ma ajuta sa vad mai clar problema.
Sa stii Mamica Dulce ca si noi ne dorim foarte mult ca Nicole sa doarma cu noi in pat. Cel putin la sfarsit de saptamana. Au fost cateva tentative de genul acesta si a dormit cu noi doar de 2 ori pana acum. Si nu-ti pot spune ce bine ne-am simtit amandoi. Totusi in ultima perioada am incercat mai des. Vine la noi in dormitor, isi bea sticla de laptic, mai sta putin cu noi, se mai zbenguie prin pat, dupa care se da jos si spune: "Aca sau Duda" ceea ce pentru ea inseamna ca vrea sa doarma cu bunica-sa. Acum, dupa ce mi-ai dat ideea cu patutul, ma gandesc foarte serios sa i-l aduc in camera la noi. Nici nu stiu de ce nu m-am gandit eu inainte la asa ceva. Oricum, iti multumesc din suflet pentru sugestie.
Adivio si Cristina, dragele mele, sa stiti ca din momentul in care s-a nascut minunea mea, i-am tot spus ca o iubesc. Cred ca-i spun de sute de ori pe zi. Chiar si cand doarme ii soptesc la ureche cat de mult o iubesc. Nu sunt eu persoana care sa-mi "inabus" semtimentele. Parintii mei nu au fost prea tandri cu mine si eu am suferit foarte mult din cauza asta. In momentul cand mi-am dat seama de puterea cuvantului "Te Iubesc" am inceput sa-l spun destul de des persoanelor apropiate. Iar de pupacit incerc cat de mult s-o pupacesc, s-o musc de fundulet si sa ma joc cu ea. Uneori poate sunt putin mai obosita si mai stressata, dar incerc din toate puterile sa-mi mentin buna dispozitie.
Acum, problema este ca desi are 2 ani si 2 luni nu vorbeste aproape deloc. Vorbeste o groaza in limba ei ca si cum ar canta. Pe mine nu ma ingrijoreaza deloc asta pentru ca intelege absolut tot. dar, cateodata nu inteleg ce vrea sa-mi spuna. De ex. azi noapte s-a trezit din nou la 3 dimineata strigand:"caca, caca, caca" in gura mare. Cred ca mi-a trezit toti vecinii. Noroc ca ei nu inteleg romaneste. Normal ca am fugit in camera ei sa o linistesc. Cand m-a vazut a inceput iarasi sa strige: NUUUUUUUU, NUUUUU. Adica sa plec. I-am spus: "O.K. mami pleaca, dar sa stii ca daca ai nevoie de mine eu sunt aici. Bunica-sa incerca s-o aseze pe olita, ea nu si nu. Nu mai stiam ce sa cred. Am iesit pe hol si am asteptat o perioada acolo sa vad ce se intampla. Ea tipa ca din gura de sarpe. Am intrat inapoi in camera, ea iarasi nu si nu. Dar urland ca nu stiam ce se intampla. Am intrebat-o daca o doare burtica. Ea nu. Am intrebat-o daca vrea sa faca cacuta. Ea nu. I-am explicat ca mami nu intelege ce vrea ea. Pana la urma dupa 2 ore de negocieri si tratative, am reusit sa-i schim pijamaluta, sa-i dau jos pampers-ul si s-o asez pe olita. Bineinteles ca a facut cacuta, dupa care i-am dat recompensa promisa: putin laptic de soia, am asezat-o in patutul ei si am inceput s-o scarpin pe spate (numai asa adoarme). In sfarsit a adormit, eu am plecat in patul meu sa mai dorm putin.
Ce sa va spun? Meseria de mama se invata. Imi este greu acum sa vad cum propriul meu copil ma respinge, dar sper ca in curand cu multa dragoste si daruire si bineinteles cu ajutorul sfaturilor voastre sa reusesc sa mi-o aproprii.
Va multumesc din suflet la toti cei care mi-ati raspuns si daca ma aveti ceva idei nu ezitati sa mi le spuneti.

Cu dragoste pentru voi toti,
Corina

Kehleyr spune:

Am ezitat mult daca sa iti scriu si eu, pentru ca este o problema foarte sensibila si nu as vrea sa dau un sfat rau... Dar crezi ca este bine ca si acum mama ta sta cu voi? Au trecut totusi trei luni (am retinut bine? v-ati intors in SUA in februarie, cu totii?) de atunci, poate e riscul si mai mare ca ea sa se ataseze si mai tare de mama ta, cu cat sta mai mult cu voi. Am inteles ca nu ai vrut sa o supui unui stres suplimentar, dar ai grija sa nu lungesti prea mult situatia asta. Poate pe undeva in subconstient ea te inlocuieste acum cu mama ta, si cu cat persisti mai mult in situatia asta, cu atat va fi mai greu, ea se va atasa si mai tare de bunica. Eu zic sa te gandesti serios sa nu faci din statul mamei tale cu voi o solutie permanenta sau pe termen foarte lung.

Te-ai gandit ca este posibil ca ea sa simta ca acasa = Romania, mama ta si sora ta, si ca faptul ca sta acum cu voi e doar ceva temporar? Si sederea bunicii nu face decat sa accentueze asta. Fata ta e debusolata si e normal, pe viitor nu o mai lasa departe de casa atat de mult, fara voi... (tu si tatal)

Trebuie sa ii dedici fetei tale cat mai mult timp si sa nu te lasi descurajata de lipsa de comunicare (fata mea are aproape 2 ani, stiu si eu cum este sa nu intelegi ce vrea sa spuna, cat de frustrant este). Cu multa rabdare se rezolva totul...

Foarte urat din partea surorii tale ca s-a pus in postura de mama a fetei tale. Asemenea lucruri pot debusola foarte tare un copil...

Mult succes si nu te supara pe mine daca nu iti place sfatul meu .

---

The Answer to the Great Question of Life, the Universe and Everything Is Forty-two.

sinzi_ana spune:

DAvid a avut o perioada pe la 2 ani cand orice ii spuneai sau il intrebai raspundea cu NU!!! Nici acum nu spune Da, spune doar ca "vreau", dar NU este cuvantul lui preferat...
Si nu de multe ori il foloseste fara sa ii dea inseamnatate...adica il intreb daca vrea sa manance si spune "Nu", apoi vine la mine "vrei sa mananci" (adica vreau)...
Cred ca ii place asa de mult sa il spuna pe NU, incat il foloseste de fiecare data cand are ocazia ...
Oare fetita ta nu e prea indragostita de Nu????

". A man should treat all creatures in the world as he himself would like to be treated.
Janism"


Sinzi si David
Poze de la prima noastra serbare si excursia din Timisoara

trandafir spune:

Da, Sinzi_ana, cred ca ai dreptate. Cred ca fetita mea este indragostita de cuvantul "NU". Cred ca-i place asa de mult, ca dupa ce l-a descoperit nu mai vrea deloc sa renunte la el. Eu, de fiecare data ii spun:"Aoleo, iar a intrat Domnul NU in gurita ta. Scuipa-l repede afara ca sa nu faci carii la dintisori. Ea rade, dar nu stiu cat de mult intelege. Oricum se pare ca este tare indragostita de acest cuvant.
Draga Keyhler, mama mea are viza pe 6 luni. Ea este o femeie foarte "calina" si calda. O iubeste iemns de mult pe NIcole si crede-ma cu toate problemele pe care le am sunt foarte fericita ca este cu noi. Noi aici nu avem pe nimeni. Avem doar cativa prieteni si doar atat. Deocamdata, nu se pune problema sa plece, deoarece nu am avea inca posibilitatea sa o punem pe Nicole in Day-Care. Si crede-ma ca nici nu as vrea. Am lucrat aici la un Day-Care si crede-ma ca nu mi-a placut deloc acolo. In primul rand toti copii sunt pusi sa doarma pe jos, pe niste saltelute subtirele de plastic, in curent. In permanenta sunt raciti, le curge nasul, tusesc. Cand am renuntat sa mai merg la serviciu (Day_Care) a fost pentru ca adusesem un virus acasa pe care i l-am dat si lui Nicole. A fost un virus la stomacel. O saptamana mi-a vomat si nu a mancat nimic, pana la urma am ajuns si la Emergency. In aceeasi perioada foarte multi copii de la acea gradinita au fost dusi la spital pentru rehidratare. Deci, nu cred ca pot sa ma gandesc inca sa o pun intr-un DayCare deoarece inca nu are 3 ani. Este inca fragila. Iar ca sa angajez o Baby Sitter nici atat nu vreau. Am auzit atatea povesti cu aceste Baby Sitter incat ma gandesc cu groaza la varianta asta. Si ea inca nu stie sa vorbeasca ca sa-mi spuna ce se intampla. Oricum, maica-mea mi-a promis ca ma ajuta s-o cresc pana pe la 3 ani. Noi ii vom face o prelungire de viza si va pleca inapoi in Romania in Ianuarie (sper). Crede-ma ca si pentru ea este un sacrificiu sa stea aici. Nu stie limba, nu are pe nimeni toata ziua cu care sa vorbeasca, taica-meau in permanenta ii spune ca lui ii este greu singur acolo... iti dai seama. Si in plus sotul meu se intelege foarte bine cu ea. Ti-am mai spus ca este o femeie tare blanda. deci, deocamdata incerc sa deal-uiesc eu cu problema asta, sa vad ce se poate face, sa ne petrecem mai mult timp eu si sotul meu cu Nicole (eventual s-o trimitem pe maica-mea in cateva excursii prin imprejurimi cu romanii de pe aici).
Oricum, sa stii ca nu ma supar, orice idee ma incanta s-o citesc si imi place s-o analizez si eventual dupa asta s-o discut si cu sotul meu.
Va multumesc inca odata la toti

trandafir spune:

A, si mai voiam sa mai fac o relatare cu privire la sora mea. Nu cred ca este cazul sa aruncam cu rosii in cineva doar pentru faptul ca a facut un lucru care noua la mometul respectiv ni s-a parut gresit. Eu imi iubesc foarte mult sora, dar atunci cand am fost in Romania si am vazut ca NIcole ii spunea intr-una ei mama nu m-am putut abtine si m-am cam certat ea. Totusi am fost wrong, deoarece tot ceea ce a facut ea pentru fetita mea, a fost cu cea mai buna intentie. Vreau sa fac precizarea ca in apartamentul parintilor mei, care un apartament destul de micut cu doar 2 dormitoare si bineinteles sufrageria locuiesc 2 familii: sora mea cu sotul si cu fetita si parintii mei. In aceste consitii ai mei au fost nespusi de bucurosi s-o tina acolo la ei pe Nicole pentru o perioada de timp nedeterminata. ceea ce nu stiam eu a fost ca timp de 9 luni Nicole a mea a plans noapte de noapte de la 3 dimineata la 5 dimineata in conditiile incare sora si cumnatul meu a doua zi lucrau si nepoata mea mergea la scoala. Ma striga in permanenta si ma cauta peste tot. Atunci in disperare de cauza sora mea a inceput sa-i spuna ca "uite Nicole, mama este aici cu tine, nu mai plange, te rog eu frumos. Si credeti-ma ca toti i-au oferit iubire si protectie si ea a simtit dragostea lor. EU nu-i condamn pe ei. As fi cea mai mare ingrata. Chiar si dupa ce m-am certat cu sora mea,-plangea si-mi povestea- mi-a parut enorm de rau. trei zile cat am stat la parintii mei, am vazut si eu ca NIcole se trezea de fiecare data la 3 dimineata si statea treaza pana la 5. Credeti-ma ca nu este usor nici 2 zile, dar 9 luni de zile? Eu cred ca au facut tot ce au putut ei mai bine pentru fetita mea si nu mi-au reprosat niciodata nimic si in plus nici nu mi-au spus pentru ca au vrut sa nu ma ingrijorez si sa-mi fac treaba bine pe aici. Stiau ca dorim sa ne mutam din vechiul apartament si au facut tot ce le-a stat in putinta sa ne ajute. Deci, eu nu pe ei trebuie sa-i judec si sa-i condamn. Eu am subliniat putin mai sus care este problema mea. Eu pe mine sunt suparata cu toate ca am facut si eu tot posibilul ca sa-i ofer un loc mai bun lui Nicole.
Va iubesc pe toti si credeti-ma ca nu ma supar pe nici un comentariu facut de voi. Fiecare are dreptul la o opinie.

rodicaosoian spune:

Buna Trandafir,am stat putin timp si nu stiam ce sa fac,nici eu nu vreau sa-ti dau vreun sfat gresit
Povestea ta mi se pare cam cunoscuta si alte mamici de aici si-au trimis copilul in tara,stiu ca este greu cu un copil aici ca nu ai nici un ajutor din partea nimanui si este adevarat ca si fara el aici este mai greu
eu nuna nu as rezista sa stau nici macar o noapte fara el,dar sa-ti zic si eu cum este la Robert si sa sti ca si el se mai trezeste noapte si este nervos si parca tipa cand il mangai pe spate(asa se linisteste si ronert)dar tot ca si sora ta eu ii zic----shsh mami este aici,mami te iubeste ,arata la mamam ce te doare....etc si se linisteste se intoarce spre mine si doarme(el doarme cu mine,eu sant o mama slaba:))))
poate o doare ceva,cum sta cu dintisori?uite al meu de vreo cateva zile facea ce ti-am zis mai sus si eu lam urmarit in timpul nopti unde duce manuta si a duso parca la ureche de vreo doua ori dar nu eram sigura si lam urmarit asa in fiecare noapte si ma stiut ca are ceva la ureche ,in timpul zile era vesel nu are febra,il apasam in jurul urechi si el radea si ieri totusi eu lam dus la doctor si are infectie la ureche,sa sti ca instinctul mamei este cel mai bun,iate dupa el
si al doile lucru:ei iunesc mai mult sau poate nu pot sa zic IUBESC,se simnt mai confortabil in prezenta celui care il ingrijeste mai mult,ex.nostr:eu am sta cu el acasa 1an si o luna dupa aceea ma-m dus la lucru,am gasit pe cineva care sa stea cu el ,a foast foarte greeu pentru amandoi((((,planheam amndoi ,el cu femeia cu care a ramas, eu dupa el,iti spun cu mana pe inima ca a fost multe dati cand BUNUL DUMNEZEU ma ferit de rele ca nu mai vedeam din cauza lacrimilor sa conduc,dar pana kla urma ne-am obisnuit amandoi cu situatia dar am observat un lucru,copilul meu nu mai era asa de iubaret cu mine cum era inainte si daca se intampla sa nu lunreze tatai doua zile si eu lucram si statea tata cu el atunci era numai dupa tata-su nici nu ma mai baga in seama ba se punea seara cu el in pata sa doarma ,mergea numai cu el afara,cand nu era tati era buna si mami....a.s.m.d.
acum eu nu mai lucrez decat 2 zile pe sapt.asa ca stam tot amandoi acasa si ce crezi,nu vrea sa mai faca nimic si nu merge cu nimeni niciunde decat cu mami(nici lucru acesta nu este bine)ii zic ;dute cu tatai sa faci pipi---zice nuuuuuuu,mamai si vine si ma ia de mana si ma duce la baie,dute cu tatai afara_la fel ma ia de mana sa merem toti si asta este numai decand stam iarasi numai noi,nici la desne nu sta singur sa se uite trebuie sa stau cu el,il cheama tata-su sa mearga cu masina lui sa-l plimbe cai place la nebvunie la Robert ca este mare si el zice :mama si ma ia de mana sa mergem si eu ii zic ca nu vin si nici el nu se duce chiara dacaa tata-su a iesit pe usa si este in masina Robert sta in usa si se uita dupa el si plange si tot nu vrea sa plece fara mine
EU zic ca asa se intampla cu toti copii,eu zic sa o iei si sa plecati toti 3 intro vacanta de cateva zile ,dar fara bunica,stiu ca este greu aici sa-ti ieii vacante sau sa lipsesti de la servici dar trebuie sai recastigi dragostea,sau daca nu puteti amandoi dute numai tu cu EA si ai sa vezi schimbarile,sant convinsa ca te iubeste enorm de multtttttttttt darpoate ca este putin iritata pentru faptul ca nu te-a vazut atata timp.Du-te nu ezita si faceti o vacanta ,mai ales ca acum vine memorial day
Iti doresc mult succes si rabdare si o sa fti cei mai iubiti parinti din lume si cei mai buni pentu Nicole
sa ne ma ti la curent
va pup!

mamica dulce spune:

ma bucur ca ti-a fost de folos sugestia mea..cum va descurcati?
A spus cineva de faza cu NU!..la 2 ani am avut-o si noi,spunea la ORICE nein! dar incontinuu daca ma crezi,la absolut orice(de la pupat,la mancare,la joaca...orice pana cand exasperata de explicatii i-am zis ca nu s-a dus la nani si asa l-a distrat ca la culcare cand facea recapitularea la personajele de desene care se duceau la nani,baga si pe Nein(schrek-nani,momo(nemo)-nani,tom-nani etc..imi pare asa de rau ca nu l-am inregistrat.
In timp a uitat de nein,acum spune la obiect si n-am cum sa.l ac sa se razgandeasca.Cat despre pupatul non-stop de care au zis fetele--si eu il practic cu succes,chiar cand n-are chef.
O sa fie bine,ai sa vezi,fetita e inca micuta si poate putin derutata,dar o sa fie totul ok si nici n-ai sa-ti dai seama cand au disparut problemele!
Sanatate sa fie!

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

liviab spune:

Draga Corina,

Deja fetele ti-au spus cam tot ce era de spus, daca mai scriu si eu este ca sa-ti intaresc convingerea ca nu doar tie ti se intimpla lucrurile astea. Este evident ca Nicole a fost putin suparata pe voi pentru ca ati "parasit-o". Mai ales ce ai spus in ultima postare imi intareste convingerea. La virsta asta atit de mica (1 an), copiii nu inteleg deloc cum e cu trecerea timpului si, daca mama dispare din raza lor vizuala un timp, pentru ei dispare de tot, ei nu inteleg ca ea se va intoarce. Faptul ca a plins noptile timp de 9 luni, cit a fost departe de tine spune multe si in nici un caz ca nu te iubeste destul:-)! In alta ordine de idei, oricit ar fi de mici, ei isi "pedepsesc" parintii in felul lor, si stiu sa o faca foarte bine, atingindu-i acolo unde ii doare mai tare. Dar, iarasi, asta nu e decit o dovada de iubire. Trebuie sa ai foarte multa rabdare.
Sa-ti povestesc ce am patit eu cu prima mea fetita, atunci cind am inceput sa lucrez. Eu stau cu socrii si toti am fost implicati 100% in cresterea ei. Am stat 2 ani cu ea acasa. Timp in care sotul si socrii lucrau, ei plecau dimineata, veneau dupa-amiaza. Timp de doi ani nu ne-am dezlipit una de alta decit pentru doua weekend-uri. A venit momentul in care m-am angajat. Angajare care s-a produs rapid, primul CV trimis a fost si cistigator, incepeam lucrul intr-o saptamina, n-aveam bona, n-aveam nimic. In plus, serviciul presupunea sa plec des in delegatii si nu de una doua zile, ci de luni pina vineri. N-am realizat deloc ce inseamna asta pentru copil, dar am simtit-o mai puternic decit as fi vrut. Am cautat rapid bona, care sa stea cu ea de dimineata pina dupa-amiaza, cind veneau sotul si socrii de la slujbe. Deci raminea in mediul ei, cu persoane cunoscute etc. A inceput. Dintr-un copil vesel, blind, ascultator si sociabil s-a transformat complet. Trista, rebela, urla cind venea bona, ce mai, un cosmar, si nu exagerez deloc cind spun asta. Pe mine, care eram soarele ei, ma respingea total si violent (era felul ei de a ma pedepsi). Seara, atentie!, ea care dormea dusa pina atunci, nu adormea decit in brate, leganata (spunea mereu "adoarme-ma ca pe un bebelush") si nu dormea decit in brate. Adica daca dupa ce adormea era pusa frumusel in patut de trezea instantaneu in urlete. Iti imaginezi sa tii ore intregi in brate un copil de doi ani? Imi amintescu cu groaza cum curgeau apele de pe noi si faceam cu rindul la tinut in brate - noroc ca eram 4 (cind eram si eu acasa, ceea ce s-a intimplat destul de rar in perioada aceea). In mod repetat cerea sa faca lucruri pe care le asocia cu perioada de bebelush. Probabil ca in mintea ei voia sa se intoarca la perioada care pentru ea insemna siguranta si ritualuri bine stabilite. Ne respingea, pe rind, pe toti. Azi eram eu, miine era tatal ei, poimiine bunicii samd. A fost o perioada de groaza si, daca nu se intimpla sa-si revina, o duceam la psiholog, caci, iti repet, schimbarea era uriasa! Imi aduc aminte cind era in faza in care nu mai voia deloc sa stea cu bunicii, eu si sotul meu amplecat un weekend la mare ca sa o lasam singura cu ei, sa se reobisnuiasca, si ca sa cautam gazda pentru cind aveam sa venim impreuna cu ea. Am sunat din ora in ora acasa si ii auzeam plinsul la telefon...nu-ti explic ce weekend a fost ala. Bineinteles ca ne-am intors imediat si n-am sa uit niciodata ce fatzuca avea cind am ajuns in curte: in loc sa alerge la noi, statea incremenita si avea o privire grea, de om batrin, apasat de griji...groaznic. Si-a revenit brusc cind a plecat in vacanta - a fost la mare cu bunicii mai intii, iar dupa o saptamina am venit noi si am preluat-o si am stat si noi o saptamina cu ea. S-a distrat strasnic si cu bunicii si cu noi, dupa care, cind ne-am intors acasa, lucrurile au revenit la normal. Bineinteles ca mai avea toane in unele zile, dar a inceput sa inteleaga ca eu ma intorc, o data am luat-o cu mine in delegatie si i-a prins tare bine (mergeam la Iasi, orasul meu de bastina si am lasat-o acolo cu mama mea cit aveam eu treaba) etc. Bineinteles ca "Domnul NU" si-a facut si el treaba un timp (asa sint toti la virsta asta), a trecut si asta (sau NU?!) si ea este vesela, sociabila asa cum a fost de mica. Acum are cinci ani, e de doi ani la gradinita si, culmea, cind am dus-o la gradi pentru prima data, la 3 ani, n-a zis nici pis! Si, nu trebuie sa-ti mai spun, este un copil foarte iubitor si lipicios! Aici vine partea cealalta a povestii - spui ca Nicolei nu-i place sa fie "iubita". Asa sint unii. Mie mi-a fost dat sa cunosc ambele "variante" de copii, pentru ca, intre timp, Iulia (cea mare) are si o surioara de 1 an si sapte luni, Anastasia. Daca Iulia era pupacioasa, lipicioasa si foarte dependenta de prezenta mea...Anastasia, sa te tii! Iute ca piperul, independenta si se cam enerveaza ca vrem sa o pupam toata ziua! Pur si simplu nu-i genul. Trebuie sa ai in vedere si varianta asta. Unora pur si simplu nu le place sa-i sufoci cu pupaturi. Au momente de tandrete si ei, nu-i vorba, dar nu le plage gidilati toata ziua buna-ziua. Poate ca povestile noastre te-au mai linistit.
E foarte greu sa dai sfaturi, pentru ca nu exista copii identici si situatii identice, tu stii cel mai bine care sint conditiile la tine si, citind ce-ti mai povestim noi, iti poti face o idee , iti mai vin idei noi etc. Un sfat pot totusi sa-ti dau: ai rabdare. Atit. Si nu o forta sa faca nimic, explica-i pina nu mai poti, de 1000 de ori acelasi lucru, cu blindete, nu o priva de prezenta bunicii pe care o iubeste, lasa lucrurile sa-si urmeze drumul incetisor, fara schimbari bruste si o sa vezi ca o sa fie bine. Si nu uitati sa o pregatiti din vreme pentru plecarea bunicii!
Cu mult drag, iti doresc curaj si rabdare.

trandafir spune:

Dragele mele,
Inca odata tin sa va multumesc ca v-ati aplecat inca odata si asupra problemei mele si mi-ati m-ai dat cateva exemple pe care le-ati trait voi personal si sfaturi.
Intr-adevar aveti mare dreptate toate si imi dau perfect de bine seama ca de fapt ea incearca sa ma pedepseasca. Imi dau seama de asta atunci cand dau telefon de la serviciu si de-abia asteapta sa vorbeasca cu mine la telefon, dar atunci cand vorbesc cu ea si-ii spun:"uite, mami vine curand acasa", ea imi spune "NU". Si daca o intreb:"vrei ca mami sa nu mai vina acasa?", ea raspunde "Da". Adica sa nu ma mai duc acasa. Dar imi dau seama ca totusi asta este o perioada care va trece. Asa cum spunea si Marius,"Va trebui sa astepti atata timp, si sa traiesti cu acest copil atata timp, pana cand cifrele din dreapta vor fi mai mari decat cele din stanga." Ai mare dreptate.
Multumesc liviab si tie rodicaosoian pentru ca mi-ati povestit din experienta voastra si ca m-ati incurajat. Ma simt mult mai bine acum si am mai mare incredere in ceea ce v-a urma. Cu toate ca credeti-ma imi lipseste tare mult puiutul meu atata timp cat sunt la serviciu. Nu am alta posibilitate si ceea ce fac este pentru ca sa-i pot oferi un viitor mai bun.
Va iubesc pe toti si va doresc tot binele din lume.