Depresie postnatala grava
Raspunsuri - Pagina 2
brindu spune:
Buna
Imi pare foarte rau de ceea ce i se intimpla sorei tale. Pentru mine sprijinul mamei si al sotului meu a fost nepretuit in perioada aceea. Si eu am facut o depresie postnatala, si m-a ajutat foarte mult sprijinul lor, insa si un tratament homeopat. A fost un tratament in doza unica, care pur si simplu m-a scos din starea in care eram. Ti-as scrie si remediul, dar stiu ca tratamentele sunt personalizate si nu ar Poate are acces la asa ceva si acolo. Ii tin pumnii,
Multi pupici
Brindusa si Mihail
aquariusrpro spune:
quote:
Originally posted by brindu
Buna
Imi pare foarte rau de ceea ce i se intimpla sorei tale. Pentru mine sprijinul mamei si al sotului meu a fost nepretuit in perioada aceea. Si eu am facut o depresie postnatala, si m-a ajutat foarte mult sprijinul lor, insa si un tratament homeopat. A fost un tratament in doza unica, care pur si simplu m-a scos din starea in care eram. Ti-as scrie si remediul, dar stiu ca tratamentele sunt personalizate si nu ar Poate are acces la asa ceva si acolo. Ii tin pumnii,
Multi pupici
Brindusa si Mihail
Brandusa sa nu transmiti remediu pentru ca, asa cum stii,tratamentele sunt personalizate. Ceva ce ti-a facut bine tie poate sa-i faca rau altcuiva.
Iuliana, poate ar fi bine sa iei legatura cu altefete de pe DC care sunt in Austria si ele stiu un medic homeopat.
Roxana&Ruxandra
http://community.webshots.com/user/aquariusrpro
moni25 spune:
Sunt foarte impresionata de situatia surorii tale.Am avut si eu depresie postnatala, la fel, incercam sa-mi menajez sotul caci el avea 2 servicii si era singura sursa de venit, a fost greu, timpul a trecut, copilul a crescut.Lipsa odihnei accentueaza starea ei.O solutie ar fi sa gaseasca o bona, cel putin cateva luni pana isi revine.O femeie care sa o ajute, pe care sa o placa si BB, sa se plimbe, sa mearga in parc, sa fie sustinuta moral de prieteni, sa vorbeasca, sa se descarce sufleteste, si data fiind gravitatea situatiei sa mearga la doctor.
danitin spune:
Am avut si eu ganduri din astea, chiar cand fetita mea avea 4 luni. Sotul meu ma ajuta cat putea - adica atunci cand era acasa - si mama mea a venit sa stea la noi - mare ajutor. Probleme tot erau - mama ma tot certa si acuza ca nu am grija de copil, eu eram foarte obosita si imi era frica sa nu pierd laptele, toata lumea mea de dinainte (si care-mi placea mult) se daramase, am pierdut serviciul, etc si din cauza asta am inceput sa ma gandesc la sinucidere, asta chiar daca imi ador copilul, dar traiam cu impresia ca nu mai sunt buna de nimic si ca nu am nici o iesire din situatia asta. Am aplicat o metoda auzita de la o prietena: mi-am luat un caiet in care scriam ce simteam, temerile, ce-mi doream, ce s-a intamplat bun si ce a fost rau peste zi. Dupa ce s-au adunat mai multe pagini, citeam si imi dadeam seama ca lucrurile de care ma temeam incepeau sa-si gaseasca o rezolvare, ca mai existau si momente placute, ca marile mele dorinte - sa dorm, sa fac un dus bun, sa citesc un ziar - chiar erau realizabile. Problema nu s-a rezolvat de azi pe maine dar chestia cu caietul chiar m-a ajutat si am scapat de gandurile negre fara sa merg la psihiatru si fara nici un fel de tratament.
roxana1974 spune:
Of Doamne, biata fata, Iuliana, nu aveti cum sa mergeti un pic la ea sa o ajutati, tu sau mama ta? Sa se puna un pic pe picioare? Pentru mine e foarte clar, ca fara ajutorul sotului (fie ca lucreaza 24 de ore din 24) nu este posibil. La ce se gandste el, ca poate sa stea la nesfarsit fara sa puna mana pe copil? Asa ceva e de neacceptat. Vorbiti cu el, bagati-i mintile in cap. Fata aia are nevoie de sprijin fizic si moral. Eu am facut o depresie mica, nu am avut ganduri sinucigase insa fara ajutorul familiei nu mi-ar fi trecut atat de repede. Eu as merge la ea un timp...sincer...
"Fiecare pasare, pe limba ei piere..."
lilach spune:
quote:
Originally posted by lorelei_19
Sora ta sa mearga urgent la medic, nu e de glumit! sa mearga la psiholog si sa vorbeasca cu el, poate va primi medicamente, dar convinge-o sa mearga la medic! Este foarte foarte periculoasa situatia ei. Si daca ar putea cineva din familie, sa mearga o perioada la ea s-o ajuta. Multa sanatate si refacere usoara si sorei tale si copilului. Doamne ajuta!
lorelei
are foarte mare dreptate. Am cunoscut pe cineva care a fost in situatia ei si cu tratament si totusi a ajuns in cele din urma la luarea vietii pentru ca nu a rezistat. Noi am aflat de acest lucru doar cind ni s-a transmis ca s-a sinucis.
Nu e o joaca ...actionati cit se poate de repede...si in primul rind sa nu se simta singura...cum e ea acum.
"Un sfirsit e un inceput..."
ella&com.
iuliana spune:
Din pacate eu nu pot sa merg la ea. Mai am 2 luni si nasc. Mama a fost la ea, dar cred ca lucrurile s-au agravat cu prezenta ei acolo. Are impresia ca e data de toti la o parte:(. Familia sotului ei e acolo, o mai ajuta din cind in cind, dar sotul ei deloc:(. Eu de aici nu pot sa o ajut deloc, poate numai cu sfaturi si atit.
poze 1,poze 2,poze 3
lilach spune:
quote:
Originally posted by iuliana
Din pacate eu nu pot sa merg la ea. Mai am 2 luni si nasc. Mama a fost la ea, dar cred ca lucrurile s-au agravat cu prezenta ei acolo. Are impresia ca e data de toti la o parte:(. Familia sotului ei e acolo, o mai ajuta din cind in cind, dar sotul ei deloc:(. Eu de aici nu pot sa o ajut deloc, poate numai cu sfaturi si atit.
poze 1,poze 2,poze 3
Iuliana,
cred ca ar trebui sa o scoateti din mediul in care este, nu o lasati acolo. Cu cineva tot trebuie sa se inteleaga...incearca sa te gindesti cu cine. Eventual socrii sa o scoata pentru un timp din casa unde sta acum si ea si copilul sa stea la ei pentru un timp. Ea e foarte deprimata nu numai pentru ca a nascut dar si pentru ca sotul ei se arata total dezinteresat de copil.
Va implor sa faceti ceva pina nu va fi prea tirziu...eu cred ca ea trebuie sa schimbe neaparat mediul.
"Un sfirsit e un inceput..."
ella&com.
ocebine spune:
Sint de acord cu Lilach...Trebuie neaparat avut o discutie serioasa si deschisa cu sotul. Trebuie sa se implice in viata bebelusului si trebuie sa isi ajute sotia. La mine nu merge scuza ca lucreaza 10 ore pe zi...atunci cind vine acasa sa se ocupe de copil si sa ii acorde sotiei timp liber si pentru ea...o baie fierbinte, o ora de lectura, un masaj cind puiul mic doarme.
Eu am inceput serviciul cind Alex avea 3 luni (mama statea cu el ziua) dar ma sculam toata noaptea cu alaptatul si schimbatul. Dormeam 2-3 ore maxim pe noapte si adoua zi mergeam la servici. Sotul a ajuta cind veneam acasa sa se ocupe de treburi si de baie la ambii copii. Atunci imi reincarcam bateriile...cind venea sotul si ma lasa in pace sa ma adun.
Si neaparat trebuie sa se duca la un medic...s-a intimplat ca depressile post natale sa duca la psihoze. Nu este ceva de glumit. Ajutati-o cit puteti moral dar cel mai important incercati sa il implicati pe sot. De el are cea mai mare nevoie.
Anamaria mama la Nick (7)& Alex (4)
People who say they sleep like a baby usually don't have one.
ruxandra_sb spune:
quote:
Originally posted by ocebine
...Trebuie neaparat avut o discutie serioasa si deschisa cu sotul. Trebuie sa se implice in viata bebelusului si trebuie sa isi ajute sotia. La mine nu merge scuza ca lucreaza 10 ore pe zi...atunci cind vine acasa sa se ocupe de copil si sa ii acorde sotiei timp liber si pentru ea...o baie fierbinte, o ora de lectura, un masaj cind puiul mic doarme.
Subscriu. Neaparat sotul trebuie sa-si schimbe atitudinea !!
Cum sa nu fi schimbat in 4 luni de zile un scutec ???
Indiferent cat lucreaza, asta n-are nici o scuza.
Este copilul sau si trebuie sa se ocupe de el. E de la sine inteles si de bun simt. Mai ales cand sotia sa este intr-o stare asa delicata, daca nu periculoasa, si cand bebelusul are probleme de sanatate.
Ruxandra & Matei (3 ani) & sotul drag