Depresie postnatala grava

Recent am vorbit cu sora mea si mi-a spus ceva f. grav....ca a vrut sa se omoare. De ce? A nascut acum 4 luni (in Austria), copilul a avut probleme de respiratie, a facut pneumonie, acum e cu un aparat de monitorizat respiratia in timp ce doarme. Imediat ce a iesit din spital cu el, dupa vreo 2 saptamini, a facut infectie la operatie (cezariana)si a stat din nou in spital. Sotul nu o ajuta deloc, nu a schimbat un diaper de cind a nascut, nu se scoala noaptea, ea a ajuns la limita, incepe sa uite, nu mai stie daca i-a dat sau nu de mincare copilului. Copilul nu vrea la taica-su deloc, incepe sa urle, ei ii este mila ca, daca plinge, copilul nu mai primeste aer si e in pericol. Acum 2 saptamini a vrut sa isi taie venele, plinge din orice, e nervoasa, e la capatul puterilor. Nu vrea sa il scoale pe barbat-su ca, cica, el munceste 10 ore pe zi. I-am zis sa se pompeze, sa poate si el sa il hraneasca pe cel mic, sa se poate odihni si ea. A fost la dr, si-a facut EKG, totul cica e OK, dar ea are nevoie de tratament. Nu stiu ce sfaturi sa ii mai dau in asa fel incit sa nu o ranesc si sa o fac sa inteleaga ca e spre binele ei si al copilului si cum sa il faca, asta daca ea vrea :((, pe sotul ei sa inteleaga ca are nevoie de ajutor si tratament si odihna. Mi-a spus ca o sa se duca din nou la dr, dar oareeee????

poze 1,poze 2,poze 3

Sabina spune:

oooof, ce mila mi-e de ea.
Nu poti sa vorbesti tu cu sotul ei? Sa il rogi sa o ajute? Sa il faci sa inteleaga ca ea nu mai poate?
e greu sa fii departe...Doamne ajuta!

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

nic23 spune:

Chiar acum am scris ceva la subiectul "Ajutorul parintilor". E foarte trist cand nu esti sustinuta in asemenea momente. Eu sunt doar racita si n-am bb si tot mi se pare sfarsitul lumii numai la gandul "Ce-as face in situatia asta si cu un bb?" Adica poveste drobului de sare.

Dar la sora ta chiar nu mai e vorba de drob de sare.
Nu poti sa mergi la ea? Sau sa vina cineva din Romania la ea acasa s-o ajute? Nu va cunosc situatia, dar poate ai putea tu sa vorbesti cu sora ta si sa-i angajezi o bona, fie si pt. o luna. Cauta site-ul comunitatii romanilor din Austria, ca poate asa gasesti pe cineva care sa o sprijine cumva pe sora ta, macar si cu un telefon. Zic si eu.

Stiu din experinta ca grija cuiva apropiat ajuta mai mult decat medicamentele( cel putin in cazul meu).

Mult succes si

deliak spune:

Iuliana,imi pare foarte rau pentru ce i se intampla surorii tale.Si eu am trecut prin depresie dupa ce am nascut,insa nu atat de grava,si crede-ma ca stiu senzatiile acelea.Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat sotul meu,macar cu cumparaturile care trebuiau facute.
Poate sotului surorii tale ii este frica sa se apropie de copil,fiind ceva nou(e primul copil?)si este si deranjant,ti se da toata viata peste cap,ti se schimba programul,sincer ,eu cu trezitul noaptea,credeam ca sunt pe alta lume,crede-ma.Este foarte greu sa treci de o depresie din asta.
Sfatul meu ar fi sa o suni cat mai des,sa ii mai oferi sfaturi(fiindca tu te pricepi,ca esti mamica veterana),sa ii oferi suportul tau moral,si daca se poate sa mearga o ruda la ea ,sa o ajute,macar o saptamana. Este aur,sa-ti vina mama la tine in momentele astea. Daca nu poate mama,macar o prietena.
Tinem pumnii pentru sora ta ,si incearca tu sa-i explici ca dupa ce ii va trece durerea de la cezariana, o sa vada lucrurile cu totul altfel(In cazul meu ,durerile mi-au trecut cam in doua saptamani,si sa stii ca depresia este accentuata de durerile alea)Si oricum, incurajeaz-o si spune-i ca atunci cand bebe ii va oferi primul gangurit si primul zambet ,nici nu va mai sti ce este aceea o depresie.
Pupam fetele frumoase

gazzella spune:

Cred ca-i foarte important sa aiba pe cineva care s-o ajute. Sotul lucreaza si el, daca lasa serviciul nu stiu cum au sa faca sa supravietuiasca financiar. Dupa 10 ore de lucru, cu 2 de naveta cat face al meu eu cred ca nu-i tocmai usor sa te ocupi de bb.
Eu am gasit o solutie, si el meu bb are 4 luni, ies zilnic cu el in parc, in timp ne-am imprietenit cu anumite persoane. Copilul ori doarme in carucior ori sta si priveste la ce se intampla in jurul lui. Eu ma odihnesc, stiu ca e vorba de odihna activa, dar e totusi odihna. Cum toti il adora pe bb cand acesta se agita, nu mai vrea in carucior, il iau ei in brate, iar eu imi relaxez muschii de la maini intre timp. Noaptea doarme de la 9 la 7 dimineata, poate si datorita aerului tare de afra, stam cate 3 ore in parc. Se trezeste doar ca sa pape, eu mijesc ochii doar cat sa ma asigur ca a prins bine sanul, dupa care adorm langa el. Practic, sunt foarte odihnita, singura problema e ca n-am timp pentru mine. Ori dorm cu el, ori ma joc cu el. Greu fur o jumatate de ora pentru mine. casa? poate ca o fi mai in dezordine, dar dupa noi potopul! Asta chiar ca i-as transfera sotului daca nu-i convine. fac minimul necesar. daca nu reuseste sa gaseasca solutii de acest fel se impune prezenta unei persoana macar pana cand isi revine altfel cred ca riscati urat de tot. si eu aveam momente cand credeam ca nu mai pot si stiu ca e foarte dificil sa iesi din ele ca sa nu spun ca impulsul de a pune capat suferintei e mare.


http://pg.photos.yahoo.com/ph/boudoux/album?.dir=/8b75&urlhint=actn,del%3as,3%3af,0

http://pg.photos.yahoo.com/ph/boudoux/album?.dir=/9ac2

lorelei_19 spune:

Sora ta sa mearga urgent la medic, nu e de glumit! sa mearga la psiholog si sa vorbeasca cu el, poate va primi medicamente, dar convinge-o sa mearga la medic! Este foarte foarte periculoasa situatia ei. Si daca ar putea cineva din familie, sa mearga o perioada la ea s-o ajuta. Multa sanatate si refacere usoara si sorei tale si copilului. Doamne ajuta!

iuliana spune:

Sora mea are prieteni, a fost si mama acolo acum 2 saptamini, insa nu vad altfel solutia decit sa mearga la dr. De copilul ei e f. apropiat, il iubeste enorm, are grija de el cum orice mama are si numai gindul la el a oprit-o sa faca minunea:(. I-am spus ca trebuie sa mearga la dr. pentru ca nu e o rusine. Aici in SUA, cel putin, e f. comuna depresia asta si ti se da si concediu medical si tratament. Pai, cind a fost mama la ea, a trimis-o la dr, insa dr. i-a zis ca e normal. E normal sa zicem max 1 luna, insa 4 luni e de acum exagerat. I-am zis sa consulte si alt dr. Ajutor are, o ajuta si soacra cu mincarea, mai vine de vreo 2 ori pe saptamina la ei, insa copilul a avut colici si nu dormea deloc, ea a fost traumatizata de ce i s-a intimplat ei si lui dupa nastere si a fost stresata ca daca nu e atenta si nu urmareste aparatul, copilul se sufoca. Cu (,) cumnatul meu nu sint in relatii deloc bune si, oricum, nici cind a fost mama acolo nu s-a aratat f. interesat sa aiba grija de ala mic. Daca ea i-l da in brate, bine, daca nu, e ocupat cu televizorul. Eu nu pot sa merg la ei in nici un caz.

poze 1,poze 2,poze 3

aquariusrpro spune:

Subscriu la recomandarea Lorelei_19 cu precizarea ca trebuie sa ajunga sa fie vazuta de un psihiatru. Poate fi un episod trecator dar daca nu se trateaza se poate agrava. Din ce spui problema este trecuta de capitolul depresie , a ajuns in zona de psihoza postpartum. Spune-i ca daca problema de agraveaza sotul poate cere divort si cere copilul si nu-l mai vede! E chiar grav DACA NU SE TRATEAZA. 1-2 la 1000 femei ajung sa aiba psihoze post partum. E o conditie deosebita de babyblues sau depresie. E un pic mai grav dar poate sa ramana doar o trista amintire daca se trateaza.

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

cipcipcip spune:

Mie nu mi se pare ca sora ta are nevoie de psihiatru ci de odihna si ajutorul cuiva apropiat. Trebuie neaparat sa-l faca pe sotul ei sa se implice, chiar daca lucreaza. Cred ca oricine poate ajunge in situatia asta avind un copil mic cu probleme si ajutor din partea nimanui :( Ea are nevoie de sprijin si de repaos zic eu.

Cipcipcip si bebe in burta 20 sapt

andy.p spune:

si eu am trecut prin aceasta depresie dupa ce am nascut ,dar norocul meu a fost ca am avut-o pe mama langa mine.este fff importanta prezenta cuiva langa tine in aceasta perioada ,cineva care sa te ajute la treburile din casa ,cu copilul. vorbeste cu ea cat mai des si sigur-o ca nu este singura si ca mai sunt o gramada de femei care au trecut prin aceasta faza si ca este doar o faza.trimite-i mesajele noastre daca crezi ca o ajuta.ii va fi mult mai usor sa stie ca nu este singurs careia i se intampla asa ceva.
eu cred totusi ca ar avea nevoie si de un pic de timp numai ptr ea :sa vada un film,sa mearga la cumparaturi sa-si cumpere ceva ce isi doreste ff mult,sau sa faca activitati pe care le facea inainte si care o relaxau.dar repet e fff important sa-i mai ia cineva copilul din cand in cand.
are prieteni acolo?ar fi bine asa ar mai avea cui sa-i povesteasca si sa mai primeasca un sfat ,o vorba buna,s-ar mai vizita .nu stiu orice care sa o scoata din starea asta.
daca chiar nu poate ar trebui intr-adevar sa mearga la un medic care sa o trimita la un specilist.
trebuie sa fie puternica ptr.ea si ptr copilul ei!


laura si andy(7.04.2002)

aquariusrpro spune:

Ideea de suicid nu apare, din cate stiu, la depresii. Tendinta de suicid e un mare semnal de alarma. e mai bine sa iei masuri si sa urmezi un tratament medical corelat cu ajutorul celor din jur decat sa stai pe ideea ca trece. Ideea de suicid ii spune ceva unui psihiatru, evident intr-un context. Insistasem pe ideea de psihiatru pentru ca numai un psihiatru poate aprecia corect ce anume se intampla avand in vedere ideea de suicid.

Poate sunt eu mai insistenta pe tema asta, poate este influenta experientei mai vechi si recente.

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro