Ma iubeste, nu ma iubeste
Raspunsuri - Pagina 6
Elise spune:
ayla, ai dreptate, nu-l pot compara cu nimeni - el e familia mea.
Totusi, mai ales pentru acest motiv, m-a surprins ca toata lumea m-a inteles - "colege" de salon, parinti, colegi, voi, pe forum, mai putin EL!!
El a fost singurul care ma privea si ma trata cu ura, de parca m-am operat ca sa-i fac lui in ciuda.
Acum nu mai dramatizez - m-am vindecat si nu mai am de ce.
Relatia noastra a intrat in normal.
Dar mi-a ramas un mare semn de intrebare si incerc sa imi explic ce s-a intimplat - nu ca as fi eu Freud 2, dar cred ca reactia lui a fost cumva corelata cu maica-sa...
Elise
ayla spune:
din ce am inteles de la al meu, detasarea lui era legata de faptul ca s-a simtit neputincios. n-avea cu ce sa ma ajute sa ma simt mai bine. in plus, probabil faptul ca mama era legata de patul meu si la primul "miau" pe care-l scoteam, mama sarea sa vada ce am nevoie sau ce ma doare, cred ca l-a facut sa se simta si mai inutil.
ideea e ca cei doi sunt barbati si, cel putin al meu, nu "citeste printre randuri" sa vada cand as avea eu nevoie de el. de asta poate parea nesimtit uneori. mai tarziu am constatat ca, in schimb, daca ii spun raspicat ce vreau de la el, nu sta 2 sec sa se gandeasca si sare si ma ajuta.
eu ii prefer pe astia carora tre sa le desenezi harta pt a raspunde nevoilor noastre, decat pe cei care aparent sunt cei mai atenti si mai sensibili. o prietena de-a mea avea un barbat din asta, care inainte de a deschide ea gura sa spuna ca vrea un pahar cu apa, o intreba: "iubito, nu-i asa ca vrei un pahar cu apa?". si la nici 6 luni de zile de la nunta lor si-a gasit una mai bogata careia sa-i arate iubire nemarginita si a parasit-o pe prietena mea fara sa se gandeasca de 2 ori.
ayla
Elise spune:
nu stiu ce sa spun.
aseara din nou s-au "inflamat" lucrurile.... imi cam piere si mie rabdarea de a-l lua cu binisorul.
Am venit acasa amindoi la aceeasi ora - adica la 11 noaptea - si a izbucnit, ca e dezordine...bla bla.
Eu eram plecata de la 8 dimineata, el mai trece pe acasa in cursul zilei, eu nu.
I-am explicat ca nu pot sa fiu si la job mai mult de 12 ore pe zi, si acasa sa string dupa el - nu ma pot dedubla.
Exista 2 solutii -
1 - sa stau acasa, daca vrea sa fiu housekeeper, si sa intretine el familia.
2 - sa angajam o femeie, pentru ca nu cred ca banii sint problema.
A sarit in sus: ca el trebuie sa isi faca o cariera, si nu poate acum sa cistige dublu si stiam asta.... (da , stiam). Si ca de ce trebuie sa faca altcineva TREABA MEA in casa (de parca ar fi numai a mea!).
Dupa ce ne-am certat 1 ora pe 3 vase nespalate, am trecut la alt subiect, mai interesant: ca daca vreau copil si vreau sa 
trebuie sa "il incit". Si daca nu "il fac sa vrea", si nu ma port corespunzator cu el (spalatul vaselor intra in pachetul "corespunzator") atunci pa copil...
Ei, eu tocmai m-am op., ca sa fac bb, si cind am vazut cum pune problema am luat foc rau de tot.
I_am spus ca asta sint, alta mama nu mai face - daca nu-i convine, gasesc imediat altul sa-i convina si fara "incitari". M-am imbracat si am vrut sa ies - mi-a ascuns cheile de la casa. A rupt firul de la tel si a luat cartelele de la mobile - ca sa nu sun sa spun ca sint "ostatica".
I-am spus, np, nu pot sa plec azi, o sa plec maine, legata de pat nu poti sa ma tii. Mai ales ca "nu te incit" si n-ai motive...
In fine. Ditamai scandalul.
In concluzie, mie mi s-a facut sila de modul in care ma trateaza. El considera ca eu nu-l tratez corespunzator. Cred ca e intr-adevar o batalie a egoismelor din noi. Fiecare considera ca merita mai mult.
Cred ca desfasurarea logica a lucrurilor va fi ca intr-adevar o sa gasesc pe altcineva.
Nu l-am inselat niciodata, dar cred ca urmeaza sa o fac.
Si daca o sa ma accepte in conditiile astea, o sa constituie un semnal de alarma pt. el si va vrea sa mai incercam sa salvam casnicia asta...ok.
Daca nu, duca-se invirtindu-se.
Nu e primul, nici ultimul barbat de pe lumea asta.
Elise
iarina spune:
"Nu e primul, nici ultimul barbat de pe lumea asta."
Asta asa este, insa, Elise, nu te inflama nici tu prea rau..crezi ca daca il inseli te razbuni? Stii ce se spune despre razbunare...incercati sa va impacati si sa discutati (stiu, toata lumea spune: "sa discuti")...sa vedeti cate dragoste a mai ramas sau in ce s-a transformat...doar o discutie cu capul limpede ar putea clarifica sentimentele. Opinia mea.
Iar faptul ca face tot posibilul sa te impiedice sa pleci poate demonstra ca tine la tine...sau ca are nevoie de tine. Tu il cunosti mai bine....de ce a facut asta? Depinde de tine? Nu vrea sa te piarda? Raspunde la toate intrebarile-problema pe care le aveti si nu va mai comportati amandoi ca doi pusti: ma supar, imi iau jucariile si plec. Din cate am citit (si chiar ti-am mai raspuns) tu ai dreptate,insa convinge-te pana la capat ca el nu te merita/sau te merita. M-am mai gandit cu cate usurinta iti spunem noi sa-l lasi..poate n-ar trebui sa te asculti decat pe tine. Daca as fi in situatia ta, eu cred ca l-as lasa...si probabil asa ar face si multe altele...in eu nu sunt Elise...si nici celelalte nu sunt. TU iei deciziile si mai intai trebuie sa te convingi ca sunt juste.
Elise spune:
iarina, nu vreau sa ma razbun.
Vreau o viata normala.
Vreau un barbat care sa nu ma trateze in scirba.
Vreau sa fiu si altceva in afara de sponsor si spalator de vase.
Si, mai presus de orice, vreau un copil.
M-am saturat, si am obosit, sa rezolv si problemele mele, si pe ale lui.
Da, probabil ii pasa daca ieseam la 12 noaptea din casa - motivatia lui pt. incuiatul usii a fost ca "n-am chef sa alerg dupa tine in miezul noptii".
In schimb, nu-i pasa ca sint dupa op. si daca ratez lunile astea s-ar putea sa nu mai am copii niciodata.
Elise
light spune:
Elise, eu am mai scris la inceputul subiectului tau si imi mentin parerea. E viatza ta, e una singura, daca asta vrei, el nu se va schimba si decat sa treci printr-un divort dupa ce apare bb, mai bine gaseste barbatul langa care viata ti se va parea frumoasa, barbatul care vrea si stie sa fie tatal copilului tau.mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)
Porumbita spune:
stiu ca e f usor sa spui cuiva "lasa-l"... da al tau mi se pare incurabil... 
Elise spune:
Stiu, Lucia, multumesc pentru sfat.
Problema, insa, e destul de complicata.
Il iubesc, si el sustine ca ma iubeste, avem o casnicie impreuna... avem o istorie de citiva ani, care stiu ca nu se vor intoarce.
Macar daca divortez ar trebui sa stiu de ce.
E absurd sa spui "ne iubim, dar nu ne intelegem".
Atita timp cit amindoi vorbim articulat si aceeasi limba, ar trebui sa procesam ce spune celalalt.
Ei bine, nu.
Nu procesam.
El nici macar nu se straduieste.
Iar eu ma straduiesc dar mi se pare ca tot ce spune n-are noima.
Am ajuns amindoi la concluzia ca nu mai merge asa.
Pct. A - Dezordinea: i-am propus 3 solutii: 1 - eu sa stau acasa. O perioada. 2- sa angajam femeie. 3- sa o chemam pe maica-mea.
Le-a refuzat pe toate.
Desi e de acord cu mine ca asa nu mai merge.
N-a oferit nici o a patra solutie in schimb. Doar atit: eu sa plec odata cu el, sa stau la serviciu cite 12 ore in continuare, sa imi vad si de casa (adica sa spal, sa calc, sa fac mincare, sa fac curatenie) si cind venim amindoi acasa sa fie luna. Vi se pare logic?
Pct. B: relatia noastra. Si aiai am stabilit ca nu mai merge asa. Si 1 - putem sa ne separam o perioada, de test, 2 - sa divortam. Evident, n-a fost de acord cu nici una din solutii.
Dar e perfect de acord cu mine ca asa nu mai rezistam.
Ce logica pot sa gasesc?!
Discut cu el..si dupa 2 ore de discutii descopar ca ne-am pierdut timpul. Si nervii.
Eu sint stilul "solution oriented".
Iar el e stilul opus.
I-am repetat de "n" ori sa nu mai spuna "tu intotdeauna..." sau "niciodata nu faci..." - ci sa dea exemple concrete, ca doar cazurile concrete se pot corecta.
Eu, de exemplu, in loc sa-i spun "esti un magar ca intotdeauna" pot sa ma exprim de genul "in discutia cu X poate ar fi fost bine sa fii mai diplomat"
M-am saturat sa ii tin lectii de comunicare, de negociere samd. Pur si simplu sint satula. SI nu mai pot sa am calmul, energia si detasarea necesara sa "destelenesc" fiecare situatie de genul asta care apare zilnic.
Elise
Rosey spune:
separare si/sau consiliere. e tot ce pot sa iti spun.
dupa cum descrii tu situatia, nu aveti sanse sa purtati un dialog "normal". stiu cum e....dar dupa un timp de separare vezi cu alti ochi relatia si persoana si toate conflictele si nemultumirile se sting si devin neimportante. e esential, insa, sa nu o luati de la capat cu reprosurile cand va reintalniti:)
in alta ordine de idei: aspectul cu curatenia si faptul ca tu esti singura responsabila pe mine m-ar umple de draci. nu as putea sta langa un barbat care ma vrea de menajera, da' eu is tare capoasa la faze din astea, asa ca nu se pune:))))
am si o intrebare: da' cine face, dom'le dezordine cand sunteti voi plecati toata ziua? plus ca noaptea presupun ca dormiti, asa ca nici atunci nu prea e rost de facut dezordine....e un mister aici! eu cred ca doua vase spalate la repezeala dupa ce faci de mancare sau mananci si o curatenie mai serioasa sambata sau duminica (gen aspirat, sters praful, frecat gresia, stiu eu mai ce) rezolva 99,99% din problemele de curatenie.
BAFTA!!!!
Elise spune:
Dezorcine probabil facem amindoi cind ne trezim dimineata: ex. ne facem ceva de mincare, cind apucam sa stringem masa bine, cind nu, nu...dush, calcat rufe, plecat. Si mai dace dumnealui cind vine acasa la prinz, sa manince.
De exemplu, sapt. trecuta a venit cu 2 sacose de pamint de flori... pe care le-a lasat timpd e 1 sapt. acolo unde le-a "plantat" cind a intrat in casa: adica in mijlocul livingului.
BIneinteles ca si pe mine ma scoate din sarite mentalitatea asta Si daca tot vrea sa ii fiu menajera, atunci sa-si permita... sa faca el treaba lui de barbat si sa se ocupe de bugetul familiei.
La consilier nu il duc nici cu arcanul. El e destept, stie tot.
Iar sa plece...nu vrea, iar eu n-am unde. Daca unul din noi nu pleaca, cum sa ne separam?
Elise