In pat cu bebelusul? pro sau contra?
Raspunsuri - Pagina 5
gazzella spune:
FETELE CARE DORM CU COPIII IN PAT !!!!!!!! VA ASTEPT CU PM PESTE VREO 2 ANI , SAU CAND VI SE INTORC SOTII DE PE UNDE SUNT PLECATI - SA VA DAU SFATURI CUM II DATI JOS DE LANGA VOI DIN PAT !
O SA VINA O VREME CAND O SA VA PESE !
Eu,el(Alex-5ani)si ea(Adela-DPN 11.05.2005)
Nefertari a avut bunavointa sa sara in ajutorul bietelor mamici chinuite de propri copii.
dar de ce ti se pare ca as fi obraznica, chiar doarme catelul cu noi, unde-i problema?
ah! te referi la "iesitul din matca", era o figura de stil, o invitatie
de ce nu esti tocmai curioasa de a vedea ce gandesc si altii si sa afirmi ca psihologi sustin ca nu e sanatos pentru ulterioara dezvoltare a copilului, poate mai sunt si alte studii de caz care demonstreaza exact contrariu
si inca ceva, singura nu esti capabila sa-ti sustii opiniile, ai nevoie de moderator?
gazzella spune:
Narcisa, adevarul e ca eu am picat ca musca-n lapte pe acest subiect, ca dealtfel toti cei care dorm cu bebeii in pat. Intrebarea nu era daca e mai bine sa dormi sau nu bebe in pat ci cum sa o fac pe prietena mea sa o conving ca "orice invat are si dezvat" Cum eu personal nu pot sa-i explic cum sa chinuie copilul nu vad ce fac eu aici. Ma intreb doar daca prietena celei care a deschis topicul mai are inca o alta prietena sau poate alte 2, 3, fiecare cu o alta opinie. Persoana in chestiune, care doarme la un an si in pat cu bebe cum face? Asculta 2 saptamani de o prietena, alte 2 saptamani de o alta prietena si tot asa... Ce competenta are persoana care a deschis topicul de a da asemenea sfaturi, este psiholog, pedagog?
Astea fiind zise va las sa gasiti persoana justa pentru a o invata pe acee mamica cum sa-si "educe" copilul. Ca sa vezi de unde s-a pornit iti postez acest fragment:"Am o buna prietena care are un baietel nascut pe 25 noiembrie 2003. si pt ca are domiciliul intr-o localitate, unde al ei sot e preot iar ea face asigurari intr-o alta localitate l-a obisnuit pe bb sa doarma cu ea in pat.
initial a crezut ca e mai comod, deee cand plange noapte a mai usor sa il ai langa tine si ii dai sa pape decat sa mergi pana la patut...insa acum bb nu mai vrea sub nici o forma sa doarma in patut. numai in pat.
si tot o bat la cap ca orice invat are si dezvat..insa practic e mai greu.
voi v-ati intalnit cu astfel de situatii?
Robertel si mamica Alex
cristinamh spune:
OF OF, BINE RAU....
parca stie cineva? normal ca e important cum se simte copilul mai bine. noi stam intr-o garsoniera, asa ca nu se pune problema unei alte camere deocamdata.
la inceput mi-a fost frica sa dorm cu el in pat... era atat de mic... iar eu eram obsedata de ceva. dormeam in copilarie cu papusa, ziceam cae copilul meu. dimineata o gaseam mereu sub mine. mama radea de fiecare data, ca atunci cand dormim impreuna (eu cu ea) niciodata nu ma gasea dedesubt. ei si de atunci am ramas cu piticul asta pe creier, DACA ma intorc peste copil.
uite, ca sa va mai distrati nitel, intr-o iarna era frig frig, ca pe vremea comunistilor... (va aduceti aminte, nu?). verisoara mea avea hamsteri... i-a pus pe fiecare in sosetute, sa le tina de cald, si i-a luat cu ea in pat. normal, s-a intors peste unul si l-a asfixiat...
asa ca eu m-am trezit acasa cu un bb mic si doi pitici pe creier.
dar plansetele lui, noptile nedormite, incepand e la 2 saptamani, mi-ai dat curaj, l-am luat in pat. dormeam cu el pe piept, apoi, cand a sarit si el de 3,5 kg cu el langa mine. nu nu s-a intamplat niciodata nimic... am dormit impreuna toti 3 pana pe la 3,5 luni, cand l-am mutat la el in patut. mutat la 20cm mai la dreapta, pt ca am lipit patutul de pat si nu ne desparteau decat gratiile. il vedeam noaptea, il inveleam, il tineam de manuta. si ne-am simtit f. bine. pe la 7 luni, cand a avut prima tentativa de a sari peste patut, am scos gratiile dintre noi. asa iese singur si intra cand are chef.
si s-a obisnuit. nu doame decat f. rar cu noi, seara se duce pe portiunea lui de patut. ne mai trezim cu el intre noi, sau in capul nostru (ii place sa daorma pe perna mare, asa, ca un catelus
). dar altfel nu ne deranjeaza. se trezeste, bea apa daca vrea, isi ia suzy si se culca la loc.
acum ne-am gandit ca ar fi timpul sa schimbam aranjamentul in camera. sa nu mai poata trece direct la noi in pat. am incercat o noapte, si nu a parut deloc afectat de schimbare. si am lasat si patutul fara gratii, doar cu o aparatoare sa nu se poata rostogoli, si nici n-a cazut.
DE MENTIONAT ca si tati adora sa dormim toti, si daca ar fi dupa el, am dormi asa mult si bine...
dar nu as vrea ca peste 6 ani, daca il trimit in tabara, sa se duca la insotitoare sa doarma cu ea pt ca el e obisnuit sa doarma cu mami si ii e frica singur... nu, asta in nici un caz, pentru ca stiu cum se distrau copii in tabara cand aparea cate un "plangacios".
apoi, nu stiu de la ce varsta pricep copii ce face mami cu tati
, dar mama mi-a povestit ca aveam doi ani si un pic cand stateam frumos in fundulet si ma uitam (normal, nu si-au dat seama), apoi m-au auzit comentand "mami pupa tati".
asa ca ganditi-va si la asta....
Cristina 
si 
Andrei-Razvan
http://www.andreirazvan.home.ro
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
narcisa spune:
draga gazella,
Am sa incerc sa fiu scurta si la obiect: citind acum citeva minute totul de la inceput, "de unde s-a pornit si la ce s-a ajuns" am realizat ca e o mica neintelegere; eu am citit mesajul tau postat initial ca fiind scris la plural, acum am vazut ca scria "cea, care". Vivien era dea busilea pe linga mine si probabil, din cauza asta cu un ochi in calc. si cu celalalt la ce face(de ochelari inca n-am nevoie). Dar nici gestul tau cu folosirea figurilor de stil(cum le zici tu), nu mi s-a parut OK.
In rest mie mi-e perfect indiferent cum procedeaza fiecare cu copilul lui.
Si noi avem prieteni de familie, unde fetita doarme si acum la 6 ani cu ei in pat, dar asta nu e un motiv de cearta intre noi. Cum am mai scris, fiecare procedeaza cum crede de cuviinta, mie mi-e perfect egal, crede-ma.
Sper sa incheiem aici aceasta neintelegere.
narcisa
bunny spune:
eu una....am ales sa doarma puiul singur in patutul lui - care era linga al nostru-de cind l-am adus de la spital, nu spun ca nu mi-a placut cind l-am luat la noi in pat....Nu am avut lapte, m-a durut sufletul, am plins...
La o luna ne-am mutat si a avut camera lui. Mama mea era cu noi si cind ne-a vazut ca-l punem la el in camera , singur ne-a facut 'parinti fara suflet'. Acum, la 6 luni imi da dreptate ca doarme singurel, in patutul lui .El e in pat la ora 8pm, noi dupa ora asta mincam, una, alta...daca as dormi cu el ar trebui sa ma culc de la 8. Si mie treaba cine mi-o face? Sunt aici fara mama, tata...ajutor, doar eu si sotul. Plus ca as sta cu grija sa nu-mi cada din pat. Si cind noi ne-am baga la culcare,sigur l-am deranja.
Nu stiu ....fiecare stie ce e mai bine ptr familia lui si nu are nimeni dreptul sa judece pe nimeni...pro sau contra.
Mani si Alex
http://community.webshots.com/user/manihall
AC spune:
Bunny.. mi se pare absurd sa judeci... , dar la fel de absurd sa spui ca-i pentru binele copilului sa-l pui in camera lui sa doarma singur. Nu copilul doarme si singur, sau doar singur pentru ca asa am ales noi din varii motive. Asta-i tot.
Nici eu nu am dormit cu ea constant. Cel mai adesea a dormit in patutul ei in camera noastra. Dar nu a fost o regula clara.
In rest sa stii ca un pui adormit si calm doarme profund vreo 4-5 ore. Da profund de tot . Eu stau langa ea ii citesc, cant, adoarme si apoi sunt la treaba pana la unu-doua noaptea. Si casa si job-ul trebuiesc tinute. Si nu dorm cu puii mamele care au ajutor, ci mamele care vor sa o faca. Majoritatea fetelor de afara nu au pe nimeni. Mama mea nici nu m-a vazut gravida si am venit noi in Europa cu fetita, ca ea nu a primit in toata perioada de pana la un an, nici o viza.
Deci hai sa nu ne categorisim voalat au. Fiecare isi doreste o familie cat mai armonioasa si asta implica mici sacrificii din partea tuturor membrilor. Inclusiv a lui bebe. Sa fiti cu toatele fericite.
Andreea
lili_ang spune:
Eu ce sa zic, sunt si pro si contra! Pana acum o luna am dormit cu fetita noastra in pat! Am luat-o la un moment dat cu noi in pat (pt. comoditatea mea!) in perioada dintisorilor si acolo a ramas! La un moment dat mi-am dat seama ca mi-e dor sa-mi simt sotul aproape si plus ca ea incepuse sa se foiasca foarte tare, se misca mult in pat (la un moment dat am gasit-o la picioarele noastre, iar eu de oboseala, habar n-am cand a ajuns acolo). Toate acestea cumulate m-au determinat sa incerc s-o mut inapoi in patutul ei! La inceput a fost mai greu, o adormeam (ea adoarme inca la san, desi are peste cateva zile un an) si apoi vroiam s-o mut in patut. Evident se trezea! Intindea manutele s-o iau de acolo si urla in hohote. Incet incet insa s-a obisnuit si am ajuns la performanta ca o pun in patut in jur de ora 11 noaptea si doarme pana dimineata la 7.30 - 8. Atunci isi ia micul dejun (san!) si restul somnului pana in jur de 10 il face langa mine in pat caci tati oricum pleca la munca la ora aia! Eu sunt multumita de varianta asta! Dormim si noi bine toata noaptea, doarme si ea bine si se trezeste dimineata in bratele mele, cu zambetul pe buze!
oana cretu spune:
Noi, cand eram in spital zilele astea nu adormea decat cu mine in pat, cred ca din cauza ca respira greu. Si tati a zis ca renuntam la patut si gata, el abia asteapta cred sa-l aiba in pat langa noi. Intorsi acasa, vad ca doarme in patut, mai greu e pana adoarme ca lumea, ca nu respira prea bine. Chiar daca e nevoie, il tinem si noi pana la 10 ani in pat cu noi, decat sa stiu ca el nu e bine. Nu ziceam asta zilele trecute, dar amandoi am zis la fel, il iubim prea mult ca sa nu facem asta, si, cum a zis si mamicadulce, o sa vina ziua cand o sa-si ia zborul, si o sa vrem atunci si nu o sa se mai poata. Timpul trece repede, doar o viata avem si nu cred ca ea va fi mai grea daca il avem cu noi in pat, din contra.
Oana si Seb
(10.01.2005)
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu
http://community.webshots.com/user/sebastiengrigore
Ronnie spune:
si eu dorm de cateva zile cu baietelul meu in patul mare, are 6 luni si jumatate si ii ies dintisorii asa ca este foarte plangacios seara. Asa ca decat sa il legan cateva ore si cand il pun la el in pat sa inceapa sa urle prefer sa il pun langa mine si asa adoarme fara plansete si leganat. In plus la el in pat se dezveleste peste noapte si ar trebui sa stau treaaz sa il pazesc. Pana acum l-am culcat in patul lui, dupa o repriza buna de leganat dar vreu sa il dezvat de leganat si incerc sa il las sa adoarma singur. Ziua doarme la el in patut, se intampla chiar, nu prea des, sa adoarma si singur. Stiu ca mai tarziu va trebui sa il dezvat si de culcatul in patul mare ... dat toate la timpul lor.
liviab spune:
Sint total impotriva. Dar...numai in teorie. Inainte de nasterea primului copil, totul era bine stabilit: copilul va dormi nu doar in patutul lui, asta era de la sine inteles, ci chiar in camera lui. Sa fie clar!!! Am facut rost de monitor (in 2000 nu se gaseau atit de usor in provincie), totul era stabilit. S-a nascut. Nu mai era o "fiinta mica in burtica", era deja Iulia. Prima concesie: in patut in camera cu noi, ca e, totusi, prea mica. Ne-am tinut batosi pina la sase luni cind, pentru prima data am plecat in weekend fara ea. Am lipsit doua zile si ne-a fost atit de dor...Asa ca, doar in noaptea asta o s-o luam cu noi in pat. . Cind avea vreun an ne-am facut pe comanda un pat maaaare, lat de 2m (stiti de ce, nu?), ca eram hotariti sa-l avem si pe al doilea. Are patru ani si noua luni intre timp, plus o surioara de 1 an si trei luni (Anastasia). E adevarat ca am incercat sa dormim toti patru, dar cum cea mica se mai trezeste noaptea, nu e prea comod pentru cea mare. Asa ca aminam distractia asta pentru mai tirziu si dormim cind cu una, cind cu cealalta. Stiu ca nu e bine ce facem, dar cind le vedem atit de fericite...La fel de adevarat e ca avem avantajul ca stam cu socrii (in cazul meu e chiar un avantaj!), casa e destul de mare ca sa putem jongla cu dormitul, cind cu noi, cind cu bunica, uneori in camera lor...Si am norocul ca cea mica doarme si singura si in orice pozitie, iar cea mare deja are momente cind are chef sa doarma ca o fetita mare, asa ca probabil nu vor fi dificultati cind le vom muta pe amindoua in dormitorul lor propriu. Asta se va intimpla, probabil, cind Anastasia va face doi ani si se vor intelege mai bine, in sensul ca vor putea comunica mai mult si le va distra sa aiba teritoriul lor pe timpul noptii.
IN concluzie: habar n-am cum e mai bine. Noi am fost hotariti sa facem cum spun unele carti si nu ne-a prea iesit. Intre timp au aparut si alte teorii...Nu stiu. Noua ne e bine asa, in contextul in care traim noi: cu ajutoare, cu posibilitatea sa avem momente de intimitate fara nici o problema si oricind dorim etc. Altora le e mai bine altfel.
Ideea e sa ne fie bine la toti! Sa traim! Si sa-nflorim!