familii fericite?!?
Raspunsuri - Pagina 2
zepellina spune:
quote:
Originally posted by Rufus
Familie fericita inseamna armonie intre El si Ea. Indiferent de bani, rude, locuri, conditii, Ei stiu ca doar in doi se poate rezolva orice probleme. Cand armonia dintre Ei dispare, familia nu are nici o sansa de existenta, nicidecum de fericire. Asa cum mai spuneam cuiva, pentru fericirea familiei merita sa faci orice sacrificiu, fara contorizare si fara pretentia de a primi ceva in schimb, altceva decat armonie. Eu traiesc fericit intr-o familie fericita, desi au existat si alte vremuri. Si sunt tare atent, pentru ca nu-mi garanteaza nimeni ca va fi asa mereu, pur si simplu, fara efort.
http://community.webshots.com/user/tora97
Cred ca tocmai asta e problema, armonia dintre cei doi(noi). In rest , este totul perfect: copilul, familia lui, a mea ,bani, conditii, prieteni, dar NU este acea armonie. Cred ca merita sa faci sacrificii dar eu am impresia ca le fac de una singura, ma straduiesc sa nu contorizez dar nu am nevoie decat de macar putina armonie, de o vorba buna , iar cand sunt suparata sa nu ma supere mai tare.
Asta imi spunea chiar aseara sotul meu, ca ar vrea sa simta liniste, sa simta caldura de ACASA. Dar i-am spus ca nu poate simti perfectiune daca nu se implica deloc si doar asteapta.Eu ma stradui cat pot dar nu prea vad rezultate.Oare nu mai are familia nici o sansa? Eu ma incapatanez sa cred ca mai are.
zepelina
lulu77 spune:
Si noi suntem o familie fericita. Exista f mult respect ,intelegere si iubire,ceea ce duce automat la armonie ,liniste si pace in familie.
Ne este drag sa stam impreuna cat mai mult timp,ne este drag sa fim acasa ,si ptr noi inseamna f mult"acasa" si familie unita si fericita,si facem orice ca sa fie asa si in continuare.
Ca in orice casa ,familie ,exista si mici discutii ,in contradictoriu sau "ciondaneli", dar nu cu urlete ,tipete ,reprosuri sau vorbe urate.si niciodata cu razbunari .
ALINA "Zambeste-i vietii,si viata iti va zambii!"
ruxandra_sb spune:
Cred ca amandoi partenerii trebuie sa se placa tare mult, sa fie buni prieteni si iubiti patimasi.
Cred ca omul de langa tine trebuie sa fie, in primul rand, cumsecade.
Tu sa-l poti admira. Sa poata sa zica "iarta-ma".
Sa se straduiasca. Sa fie dispus sa faca bucurii celuilalt.
Sa te simti ocrotita langa el. Sa-ti placa sa vorbesti, sa razi si sa te prostesti cu el. Sa fie cel mai indarjit sustinator al tau.
Sa fie constient ca formati o echipa si ca trageti impreuna intr-o directie stabilita de comun acord.
Acestea sunt valabile pentru amandoi partenerii de cuplu.
Sa aveti cat de cat aceleasi idei despre problemele cheie: copii, bani, religie, educatie, relatii cu familia, cu ceilalti, etc.
Ruxandra & Matei (ianuarie 2002) & sotul drag
mihaela_s spune:
quote:
Originally posted by ruxandra_sb
Cred ca amandoi partenerii trebuie sa se placa tare mult, sa fie buni prieteni si iubiti patimasi.
Cred ca omul de langa tine trebuie sa fie, in primul rand, cumsecade.
Tu sa-l poti admira. Sa poata sa zica "iarta-ma".
Sa se straduiasca. Sa fie dispus sa faca bucurii celuilalt.
Sa te simti ocrotita langa el. Sa-ti placa sa vorbesti, sa razi si sa te prostesti cu el. Sa fie cel mai indarjit sustinator al tau.
Sa fie constient ca formati o echipa si ca trageti impreuna intr-o directie stabilita de comun acord.
Acestea sunt valabile pentru amandoi partenerii de cuplu.
Sa aveti cat de cat aceleasi idei despre problemele cheie: copii, bani, religie, educatie, relatii cu familia, cu ceilalti, etc.
Ruxandra & Matei (ianuarie 2002) & sotul drag
NU PUTEAM SA O SPUN MAI BINE!!! Ceea ce am subliniat, mi se par esenta unei familii inchegate...fericirea cred ca e ceva muuult prea mult spus.
Dar mai adaug: sa stie sa te mangaie cand iti e rau(fizic) si sa faca lucruri in locul tau fara ca tu sa i le ceri. Sa va luati de mana pe strada, fara ca unul sau celalalt sa ceara asta. Sa aveti pasiuni, preocupari comune. Sa te gandesti ca-ti va fi bine si la 70-80 de ani alaturi de el, atunci cand veti ramane doar voi doi, ca nu va veti uita unul la altul si nu veti avea ce spune, sau va veti impiedica unul de altul toata ziua.
Acel ACASA de care vorbeati exista si la mine...dupa ani de cautari...dupa ani in care credeam ca nu voi fi ACASA niciodata(roxy, tu stii bine povestea mea).
Iti doresc numaia bine!
Mihaela , Diana(22 nov 1996) si Silvia(10 sept 2003)
bebelusi august-septembrie 2003
dana_ene spune:
Eu sunt sigura ca am o familie fericita.
Dar si la mine a durat pana mi-am gasit fericirea, linistea.
Insa acum o am, e a mea si mi-o doresc pana la sfarsit...
Noi ne intelegem foarte bine, comunicam enorm, avem aceleasi dorinte, aceleasi sperante...
Eu abia astept sa ajung acasa dupa serviciu, sa ne intalnim! Si el este la fel !
Avem acum si-o mica minune, care ne umple sufletul de bucurie, de implinire.
Si noi ne certam, dar niciodata nu s-a intamplat sa tinem supararea, noaptea nu vine niciodata fara sa aduca impacarea.
Multumesc Domnului ca l-am gasit !
Daniela si puiul Oana Maria (nascuta pe 2 septembrie 2003)
http://community.webshots.com/user/oana_maria100
http://community.webshots.com/user/oana_maria200 POZE NOI !!!!!!
Karina spune:
Si eu consider ca am o familie fericita. La inceputul casniciei, nu prea ne-am inteles noi prea bine, am avut si momente de panica, dar in timp a aparut o problema: nu puteam sa avem copii. Timp de 9 ani ne-am luptat si aceasta problema ne-a unit, ne-a legat si mai mult. Acum sintem fericitii parinti ai lui Bogdan si desi uneori am impresia ca sotul meu s-a mai schimbat, eu sint f. fericita cu familia mea si doresc tuturor sa aiba cel putin fericirea noastra.
Karina 
+ Bogdanel 
Nu traim ca sa mincam, ci mincam ca sa traim
gegea spune:
Mai demult pe cand mai aveam preocupari filozofice, am citit ca nu exista fericire asa cum nu exista nici perfectiune, nici absolut. Din cate vad si la mine si in jurul meu, nu exista nicaieri cuplu care sa nu intampine si dificultati. Asa e viata...mai cazi, te mai ridici, iar te mai poticnesti, nu se poate sa fie totul numai roz. Pareerea mea....
Geani&pui de om
Eleni spune:
De obicei ezit sa povestesc din casa la subiecte de genul acesta. Dar de data asta nu vreau sa las subiectul sa treaca fara sa raspund.
Am avut atatea de infruntat impreuna: iadul timp de 3 ani in casa socrilor, nasterea cu probleme a Mariei, contradictiile iscate datorita diferentelor de comportament dintre noi... uneori credeam ca gata, acolo se opreste totul.
Dar acum pot sa privesc senin inapoi si sa zic ca suntem o familie implinita si ca toate greutatile nu au facut decat sa solidifice relatia noastra. Atunci cand nu exista discutii si contradictii, cred ca unul dintre cei doi fie se preface, fie e dezinteresat.
Imi place ca intre noi inca exista pasiunea si tandreturile marunte, de la inceputul relatiei. Imi place ca nu uita lucrurile care imi plac si ca imi face mereu surprize (aici recunosc ca eu sunt cea deficitara care mereu uita de el si de ceea ce ii place).
Sigur ca are si el fixurile si imperfectiunile lui, si eu pe ale mele inca si mai multe.
Dar ce conteaza... atata vreme cat ne e bine impreuna acasa, si ca acasa este unde suntem toti trei impreuna.
Va transmit telepatic toata dragostea si linistea mea!
coral spune:
Daca ar sta in puterea mea as darui cata fercire cuprinde.
Ieri a implinit 36 de ani prietena mea. La multi ani draga mea si un car de noroc sa se rastoarne in viata ta! Tin pumnii sa ti se indeplineasca dorinta dintre ani!
As spune ca noi avem o casnicie fericita datorita armoniei care exista intre noi.
Am pornit de la 0 de 2 ori si ne merge bine.
Fericirea mea este compusa din mici fericiri zilnice. De cite ori avem ceva care nu ne convine ne asezam si stam la un pahar de vorba cu o cafea si o ciocolata alaturi, e timpul nostru. Ridem in hohote de un banc, mai bucuram si pe altcineva. Suntem pereche in viata si in pat.
Daca ne deranjeaza ceva, cineva i-a facut avansuri sotului sau mie, ne-a suparat ceva ne spunem, suntem prieteni, ne ocrotim.
Cu bani multi sau putini ne-am dus intr-un parc de distractii, la un restaurant, am vazut alte locuri. Ne bucuram de fiecare moment impreuna, de certat ne-am certat de 2 ori si cum el nu ar face un pas de impacare, m-am intors si ne-am impacat.
Daca unul invata ceva, avem amindoi timp sa tragem cu privirea la ce e nou. Am invatat modelare si proiectare mecanica fara sa-mi dau seama, stind pe scaun in spetele lui sau citindu-i manualele.
La capitolul bani nu am avem probleme, cind e ceva de cumparat se cumpara, chiar daca sunt ultimii bani, am tinjit destul dupa diverse chestii.
Am credinta ca atit timp cit o sa ridicam privirea amindoi la un curcubeu, dupa un avion, o pictura, o boaba de roua, un copac pudrat cu gheata, o carte buna, un tablou frumos, dimineata te scoli lalaind afon o melodie o sa ne fie bine.
There is a difference between knowing the path and walking the path.
emanuella spune:
Eu zic ca sunt cea mai fericita. Am un sot care ma iubeste si care ma respecta, mai presus de orice. Muncim in acelasi birou, asa ca suntem 24 de ore pe zi impreuna. prietenii ne spun 'Inseparabilii'.In zilele cand isi ia liber sufar cumplit deoarece de cate ori se deschide usa astept sa intre. Suntem impreuna de 15 ani, dar nu ne-am certat niciodata. avem o fetita frumoasa, inteligenta, cuminte. Ce ne mai putem dori?