familii fericite?!?
Raspunsuri - Pagina 3
gweno spune:
Cuplul perfect nu este acela in care nu te certi niciodata ci acela care STIE sa se impace!
LORY mamica gemenilor ERIC
SI FILIP -20 August 2004 http://community.webshots.com/user/gweno110
"On ne voit bien qu'avec le coeur...l'essentiel est invisible pour les yeux" Antoine de Saint-Exupery
Liliann spune:
si eu la fel, pot spune ca fac parte dintr-un cuplu fericit.suntem compatibili, el mai linisitit, io mai zapacita, daca cumva "urlu" el ma ia peste picior sau nu se coboara la mintea m,ea, sa ne certam, (ne certam mai rar, dar o facem
, si lui ii trece supararea peste 5 minute, io as sta suparata pe el zile
).
suntem impreuna de 4 ani, cand ne-am cunoscut nu aveam nici de unelea, da le-am facut impreuna pe toate : casa, masina acum peste 6 luni cohilu
am avut si greutati,dar am fost alaturi unu de altu pt ca ne iubim si sper ca fiecare dintre voi sa fie cel putin atat de multumita ca si mine
adda spune:
coral, ai scris tare frumos! 
ankka13 spune:
Interesanta intrebare . Eu am invatat ca fericirea e o stare permanenta de bine , care in cazul meu se manifesta zi de zi prin lucruri marunte si prin linistea sufleteasca pe care nu am avut-o pana nu l-am intalnit pe sotul meu . Ma consider fericita si uneori mi-e teama sa nu se intample ceva sa-mi destrame povestea pe care o traiesc de 3 ani incoace
mama radului spune:
SUBSCRIU SI EU ALATURI DE CELELALTE FERICITE CUPLURI SAU FAMILII...
DA...SUNTEM FERICITI...NE INTELEGEM ...NE COMPLETAM...NE IUBIM...NE RESPECTAM...IAR CERTURILE SUNT ATAT DE ABSURDE...INCAT AM INCEPUT SA CRED CA UNEORI DE PREA MULT BINE SIMTIM NEVOIA SA NE TACHINAM...CA SA FIM SI NOI INTR-UN FEL SAU ALTUL IN RAND CU LUMEA ....
EU SUNT FERM CONVINSA CA FERICIREA POTI SA O FACI SA INTRE IN FAMILIA TA ..DOAR DACA AI SI COLABORAREA PARTII CELEILALTE...ADIK SA-TI RASPUNDA CU ACELEASI SENTIMENTE PE CAR EI LE NUTRESTI TU...TOT TIMPUL TREBUIE SA FIE CEL PUTZIN DOI PENTRU ASTA...
...
Nora spune:
Suntem fericiti impreuna! Dar ne mai certam, ne mai enervam, nu mergem mereu pe un covor de flori. Uneori imi vine sa-i sparg capul ca-i capos si dezordonat, alteori mi-e drag sa ma uit la el cum doarme, etc, etc
Iar copiii sunt minunati, o binecuvantare pentru amandoi
!
Da, suntem o familie fericita, da' uneori tare greu se mai intretine fericirea asta! Sa stii sa taci cateodata, sa lasi de la tine sau, dimpotriva, sa fii ferm si sa mergi impotriva valului atunci cand esti convins ca ai dreptate...
E greu si frumos!
Sarbatori fericite
!
Nora, mamica lui Andrei-Mihai(20aprilie 1999) si a lui Victor-Alexandru(12 iulie 2001)
aici suntem noi
jenii spune:
Exista fericire si armonie cei drept nu de la inceputul casniciei caci cam de acolo se incepe nu de la prietenie dar dupa un timp de acomodare apare si toate sunt mai usoare mai frumoase mai...........Eu in primul an de casnicie am vrut sa ne despartim de cateva ori ptr ca erau toate grele(el,eu,soacra,parinti) dar cu multa vointa si intelegere si comunicare am reusit sa trecem peste toate cele si am reusit.Si stii ce bine este .Este super fain . Am cumparat un apartament ,l-am renovat,l-am mobilat cu tot ce trebuie avem o masina si toate astea numai intrun 1,5 luni si asteptam un bebe si suntem asa increzatori in ziua de maine.Si inca ceva am invatat sa ne respectam si ne iubim mai mult decat la inceput parca punem mai mult pret pe tot ce exista in jurul nostru.
Roxy Trixy spune:
Poate va intrebati de ce am deschis acest topic?
Ei bine, o prietena foarte buna, care aparent are o casnicie fericita, dar pe care o cunosc prea bine si o simt prea bine si stiu ca este tare neimplinita sufleteste, imi repeta mereu ca nu exista familii fericite, cupluri implinite etc.
Ea m-a sustinut foarte tare in impacarea cu fostul meu sot, chiar daca stia foarte bine cat de mizerabil ma facea el sa ma simt, sub pretextul ca orice ar fi, nimeni nu este implinit in acest plan, dragostea oricum se consuma la un moment dat si nu ramane decat convietuirea... atat!
CONVIETUIRE
La momentul respectiv aveam o relatie extraordinara cu un om extraordinar, cu care ar fi urmat sa ma casatoresc intr-un oarecare viitor... dar treceam printr-o perioada extrem de dificila din punct de vedere material... Iar aceasta prietena, foarte apropiata mie, a dus munca de convingere cu mine sa il las pe omul asta, pentru ca dragostea oricum va trece, nu voi mai ramane cu nimic, iar atunci il voi vedea cu alti ochi, si voi fi la fel de trista cum am fost si cu exul etc... si in concluzie sa ma impac cu fostul pentru ca macal langa el voi obtine confortul material pe care mi-l doresc.
Nu are importanta aici ce am facut sau ce fac acum...
Ideea e ca am auzit foarte multe persoane care sustin ca nu exista fericire conjugala, asa incat am apelat la voi prieteni
Va multumesc pentru raspunsurile voastre sincere care m-au emotionat si m-au facut sa privesc lucrurile sub o alta lumina!
Roxana & Bianca micuta
dabi spune:
Eu cred ca sunt tare norocoasa. Il cunosc pe sotul meu de 15 ani, adica exact cati ani aveam pe vremea aia. Pt. el a fost dragoste la prima vedere si a 'muncit' mult sa ma faca se 'privesc' spre el. E mult de povestit, totul era asa de frumos ca nu-mi venea sa cred, eu avand in familie exemple nu tocmai fericite, imi era chiar frica sa nu se transforme cu anii si totul sa treaca. Asa ca, cu mintea mea de atunci am hotarat sa 'dispar' din viata lui sa ma protejez si sa nu sufar mai tarziu, (si tata a fost minunat la inceput si apoi...)
N-am mai stiut unul de celalalt cam 5 ani, fiecare s-a maturizat, poate am crezut fiecare ca viata va fi langa altcineva, dar uita ca intamplator ne-am regasit si ne-am dat seama ca ne placeam si mai mult, ba chiar ne potriveam la TOT. De multe ori ne trezim spunand acelasi cuvant in acelasi moment, ne gandim la acelasi lucru.(un ex. intr-o seara ma uitam mai nu stiu cum la o reclama la ceva dulce, m-a observat n-a zis nimic si a doua zi mi-a adus...).
Eu ma consider implinita, e drept ca se mai aprind si scantei, asa, sa nu fie monoton(deh, io sunt leoaica), dar ma impaca si e asa dulce momentul cand o face ca m-as mai ratoi o data!
Suntem nedespartiti de 6 ani, iar in decembrie am sarbatorit primul anisor al puiutului nostru Sorin Andrei, si poate mai vine barza!
M-am lungit si sper sa nu va fi plictisit!
crysa spune:
scriu si eu aici, dupa doar 2 luni de la o deceptie mare.
aveam impresia ca suntem fericiti. desi amindoi in sufletul nostru stiam adevarul, il simteam. de fapt ce era casnicia noastra atunci? nimic. in afara de discutiile despre copil eram 2 straini, 2 colegi de apartament. ma gindeam daca=l mai iubesc, ma gindeam ca as vrea sa aibe o aventura sa-mi dau seama ce simt pt. el. nu discutam, nu comunicam. totul era un zero barat.
ce s-a intimplat de fapt? acum dupa, va spun sincer ca ne-am redescoperit. ma doare ca ma gindesc in urma si-mi dau seama ca m=am lasat influentata de mama, ca in timp, am ajuns sa ma intreb "oare mama n-are dreptate?" 1 greseala a mea a fost lipsa de comunicare. am tacut, am suferit in liniste, nu l=am lasat sa se apropie. a venit sa discutam si l=am respins.
acum vorbim de toate. comunicam si ne povestim toate experientele prin care trecem. asa era si inainte de nasterea copilului.
concluzie:
mi=am dat seama ca pt o casatorie solida nu trebuie lasate probleme nerezolvate de azi pe miine, trebuie comunicat absolut totul, nu trebuie sa ne culcam spate in spate suparati.
poate o sa vi se para ciudat, dar acum sunt mai fericita decit inainte. ne=am dat seama ca ne iubim enorm, ca nu vrem sa ne pierdem. nu trebuie mers pe ideea "cine ma iubeste ma iubeste si asa". e o mare timpenie, parerea mea.
pt o casnicie fericita consider eu ca nu trebuie sa uitam ce s=a intimplat ca sa nu se mai intimple. nu nemai gindim la ce va fi peste 10-20 de ani?
acum sotul meu se gindeste (de fapt s=a gindit deja) la ce surpriza sa=mi faca pt 14 februarie, apoi se va gindi la surpriza pt 8 martie, si tot asa. este foarte important sa ne amintim zilele importante si bineinteles ca nici celelalte nu trebuie sa fie fara o mingiiere, tandrete, sprijin, o vorba buna si un te iubesc iubitul/iubita mea.
nu cred ca exista casnicii perfecte. uneori nu sunt bani, alteori suntem obositi, poate copilul e bolnav si suntem stresat, dar nu costa mult o mingiiere.
asta este parerea unei femei care acum 2 luni a suferit enorm.
nu lasati sa se piarda pe "drum" esentialul: comunicarea dupa la extreme.
sa fim fericiti cu totii