familii fericite?!?

Fetelor dragi si scumpe, permiteti-mi va rog sa fac un sondaj...

Cate dintre voi considera ca se afla in mijlocul unei familii fericite, sau ma rog, armonioase, sau macar linistite si tihnite...
Si daca exista asemenea fericite, vreau si eu o reteta daca se poate...

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu deschid subiectul din rautate sau din vreo curiozitate stupida... chiar vreau sa aflu un raspuns pentru ca sunt pe cale de a-mi pierde orice speranta...

Va pup!

Roxana & Bianca micuta

Teodora D. spune:

Eu am o familie fericita (era mai demult o membra a forumului, Sophie, nu stiu unde si de ce a disparut, care zicea ca familia inseamna Ea,El si copilul, sunt de acord). Nu curge tot timpul lapte si miere ca in filme, ne mai si certam, apar si imixtiuni ale rudelor, dar, in general, traim in armonie. Reteta nu cred ca exista, ne iubim, ne respectam, comunicam, pur si simplu ne potrivim.
Nu stiu prin ce necazuri ai trecut tu, Roxana, dar iti doresc sa gasesti nu doar linistea si tihna de care pomeneai, ci chiar fericirea si armonia de care, cred eu, fiecare om merita sa aiba parte.

Rufus spune:

Familie fericita inseamna armonie intre El si Ea. Indiferent de bani, rude, locuri, conditii, Ei stiu ca doar in doi se poate rezolva orice probleme. Cand armonia dintre Ei dispare, familia nu are nici o sansa de existenta, nicidecum de fericire. Asa cum mai spuneam cuiva, pentru fericirea familiei merita sa faci orice sacrificiu, fara contorizare si fara pretentia de a primi ceva in schimb, altceva decat armonie. Eu traiesc fericit intr-o familie fericita, desi au existat si alte vremuri. Si sunt tare atent, pentru ca nu-mi garanteaza nimeni ca va fi asa mereu, pur si simplu, fara efort.

http://community.webshots.com/user/tora97

floarea_soarelui spune:

...si liniste...si caldura...si sentimentul de acasa...de loc in care esti dintotdeauna...intelegere...cu vorbe..cu priviri...complicitate tandra...si mici certuri...sau mai mari...si niciodata mers la culcare suparat...acel acasa..al tau...al nostru:)
..un el ...o ea...si un boboc din cei doi:)
...si Da mi-am gasit acest acasa...suntem o familie fericita dincolo de grijile lumii in care traim...avem coltul nostru ...lumea noastra...si-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa astept si mi-a dat timpul sa fim pregatiti pentru asta:)..
Roxy..era vorba aceea "speranta nu moare"...crede-ma ca iti vorbesc din experienta...din ani si ani in care totul parea fara iesire..aceleasi zile luni...fara sens parca...si apoi ...fara veste...aproape ca de nicaieri...am ajuns ACASA..si cred cu toata taria ca toti avem un loc al nostru...un suflet al nostru alaturi de care sa ne gasim linistea si fericirea pe asta lume....Numai bine va dorim:)

http://community.webshots.com/user/floarea_soarelui

floarea soarelui

vikinga spune:

Roxana noi incepusem discuita asta cu mult timp in urma, incercasem sa vorbim pe subiectul asta. Ma gindeam acum ca in 2 cuvnte nu as sti cum sa raspund cit mai complet ceea ce simt si cred.Incepusem sa vorbim atunci ca da intr-adevar din exterior privind multe cupluri par perfecte dar de fapt nu sunt deloc sau sunt cu mult mai putin decit afiseaza. Si pe de o parte asa e, uite si noi daca avem discutii sau stari aiurea totusi ramin acasa, cind iesim parem cuplul ideal. Asta nu inseamna ca nu avem micile noastre pase rele dar asta nu inseamna ca suntem nefericti impreuna.Eu una daca as pune in balanta pe alea bune si pe alea rele in mod abslout sigur ar cintari cel mai mult partea pozitiva. Eu simt ca el ma complteaza, simt ca ce pot eu sa ofer el pretuieste si se considera norocs, simt ca el este ceea ce vreau de la un barbat(chiar daca mai sunt chestii unde mi-as dori sa fie asa sau altfel) si facind comparatie nu l-as schimba cu nimeni pe lumea asta.Intr-o relatie mai lunga apare si rutina, apoi un bb care schimba mult perspectivele, nu avem o stare constanta de exaltare dar in mod sigur avem multele noastre momente dulci, uneori oboseala, uneori problemele lui in buisness, uneori PMS-urile mele, seri planificate sau concedii anulate din cauza lui Aldo, dar nu ne resimtim. ne iubim, suntem numai unul pentru altul si la bine si la rau. mergem impreuna alaturi si gasim solutii impreuna. Ne-am construit lumea noastra, "codul" nostru, ne intelegem numai si din priviri, suntem uniti, suntem unul pentru altul. Si cel mai important e ca ne iubim si ne respectam. Ma face fericita si il fac fericit. iar Aldo a venit ca o binecuvintare. Daca privesc in urma la alegerile mele nu am nici un regret! Nu as vrea sa schimb nimic din trecut, ma simt norocoasa. Imi traiesc prezentul cu inima usoara stiind ca nu am gresit si ma gindesc zimbind spre viitor:) Nu-mi pun decit problema: sanatosi sa fim ca le trecem pe toate impreuna.Chiar acum o ora, vorbind de cit este Aldo de frumos si perfect, incercamsa ne imaginam cum va fi surioara sau fratiorul. Si abia asteptam sa mai avem un mic partener pe aici. Fericire? Nu stiu daca e formula de fericire scrisa in carti si in poezii dar pentru mine absolut e fericire, liniste sufleteasca, multumire si speranta ca viitorul va fi cel putin la fel de bun.Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)

iga spune:

Si eu consider ca am o familie fericita ,deoarece la noi in casa domneste linistea si armonia.Pina acuma nu am avut certuri(sa ne auda toti vecinii),ci doar mici discutii ca la orice casa.Eu cred ca ,casatoria are la baza respectul,sinceritatea,comunicarea si nu in ultimul rind incredrea.Aicia,departe de casa nu ne avem decit unul pe celalalt si ,minunea cea mai depret!Cred ca,conteaza sa nu fie cineva care sa se amestece tot timpul in casnicia ta(ex.soacra,cumnata,etc.) Eu iti doresc multa fericire si sanatate! http://community.webshots.com/user/robe

Mia. spune:

Noi am avut certuri sa ne auda vecinii,adica eu tipam,imi pare rau dar asa ma descarcam nervos,am citit undeva ca faci cancer daca tii in tine toate nemultumirile...Acum de cind am ajuns aici,ma abtin,pt ca peretii sint f subtiri si astia cheama politia,asa ca sotul meu e fericit ca nu mai tip.Am auzit ca exista si o terapie prin tipat...adevarul e ca efectiv ma simteam mai bine dupa ce zbieram.
Faptul ca sotul meu imi spunea sa nu mai tip ca aud vecinii ma faceam sa tip mai tare ca oricum aveam niste vecini circotasi si birfitori.
O maodalitate de descarcare nervoasa trebuie gasita,recunosc ca tipatul nu e un lucru de bun simt,dar cum sa faci sa nu-l incarci negativ pe celalalt si tu sa te descarci cumva,ca nu esti pisica...
Noi chiar daca avem certuri avem totusi dese momente de tandrete...Si cuplurile in care se exagereaza cu dovezile publice de iubire(gen pupaturi de n-spe ori in public...mai ales cind nu sint f tineri) cred ca sint un pic "dubioase"..mie asa imi lasa impresia ca ascund ceva.Cind faci ceva ostentativ nu e curat...

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

Nadia1976 spune:

mai fetelor, spuneti drept! Chiar exista asa ceva? Eu pana acum (poate suna cam a... femeie usoara) am avut 3 relatii de lunga durata si se pare ca nu mi-am gasit fericirea nicidecum... n-am gasit acea armonie, acea liniste sufleteasca, acel "ACASA" de care vb. voi... Pur si simplu, am ales tot barbati cu care nu ma potrivesc... oare de ce? Stau si ma intreb oare cu ce gresesc??? Unde gresesc??? Si chiar nu gasesc raspunsul. Dar, azi o iau de la inceput inca o data (aseara am pus punct relatiei) ; de data asta o iau de la inceput singura... voi vedea cum e; poate va fi mai bine... Oare???!!! Cine stie...

Mia. spune:

Stii ce cred? Ca nu era al tau nici unul,si mie mi s-a intimplat la fel,eram f nefericita si pina la urma am gasit un barbat care m-a iubit neconditionat,cred ca mai mult decit eu pe el.Pina atunci eu eram cea care dadeam mai mult si nu credeam ca poate fi altfel.Eu cred ca asta e cheia sa simti ca el da cu f putin mai mult decit tine,ca femeie.Atunci tu nu-ti pierzi capul,iti pastrezi luciditatea si poti sa fii fericita.
Cind o sa il intilnesti o sa-ti dai seama si o sa vii aici sa ne spui...

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

carmenutza spune:

si eu cred ca familia noastra este fericita....de ce cred asta? pai comunicam super bine, vorbim despre absolut orice, ne impartasim toate grijile,temerile, bucuriile...avem un copil superb care ne implineste intr-un fel special...ne gandim sa-l facem pe al doilea...de multe ori am vorbit pe tema asta si ne-am spus ca ne este tare bine impreuna si ca suntem fericiti ca ne-am gasit, inca ne iubim ..desi suntem de 6 ani impreuna, Razvan ar face orice pentru mine si eu pentru el...si amandoi pentru Maya...parintii ne iubesc si ne sprijina in orice facem, ne plimbam de mana, ...nu stiu sunt atatea lucruri car epot fi spuse aici dar nu vreau sa devin patetica....nu stiu daca exista o reteta pentru asta..cred ca depinde numai de cei 2,
aaa..si bineinteles ca ne mai ciondanim si noi...dar nu stam niciodata suparati mai mult de 1 ora.


Carmen si bb Maya Alexia
Poze cu Maya

ponicid spune:

Si eu am o familie fericita, echilibrata. Sa nu-ti inchipui ca nu ne certam, contram si altele dar in final ajungem la o intelegere. Eu cred ca la noi la baza intelegerii sta faptul ca atunci cand ne-am intalnit (acum 18 ani), amandoi am avut sentimentul ca am gasit ceea ce cautam (aveam 26 de ani cand m-am maritat) dupa o lunga perioada cand am crezut ca nu o sa gasesc in veci un barbat care sa ma iubeasca si el si sa-mi placa si el mie. Apoi au urmat ani in sir cand am tot pus cate un lucru la locul lui, bineinteles nu fara scantei. Trebuie neaparat sa-l respecti pe omul de lannga tine pentru cateva lucruri esentiale pentru tine. De exemplu mie imi plac barbatii mai inteligenti decat mine, care stiu sa se faca respectati de catre cei din jur, care nu triseaza, au cuvant si nu mint. Si pentru aceste calitati care sunt esentiale pentru mine, mai trec cu vederea lipsurile lui.
In concluzie trebuie sa iti alegi un barbat pentru care calitatile cantaresc pentru tine mai greu decat defectele.

Daniela, mamica de Ana-Maria