Pro sau contra concubinaj?
Raspunsuri - Pagina 8
Leditia spune:
Mey aici se vorbeste de doua probleme..Eu credeam ca se vb de concubinajul inainte de casatorie,adica doi oameni se muta impreuna acum si peste cava timp se casatoresc..asta daca nu intervin probleme intre timp.Sunt de acord cu asta.Nu sunt de acord cu concubinajul pe viata,mai ales daca sunt si copii in acea relatie.Pt ca nu-i bine pt copil, spiritual, sa vina pe lume intr=o familie necununata religios.
Deci pt problema cu mutatul impreuna inainte de casatorie sunt pro,pt ca se cunosc mai bine,se acomodeaza unu cu altu mai bine,vad cum e sa convietuiesti cu altcineva,cu persoana iubita,vad pur si simplu daca pot face casa cu celalalt...
Insa cei ce fac asta doar pt ca simt, ori cred ca acea hartie le ingradeste acut libertatea si ca ar avea prea multe responsabilitati si se complac o viata in situatia concubinajului ca asa le este mai bine si la ce sa mai faca si acte si sa se casatoreasca in fata Domnului?..ei..aici nu-s de acord..sunt contra concubinajului pe termen foarte lung/viata.
Eu credeam ca se discuta daca fata sa concubineze o perioada cu iubitul inainte de casatorie..dar vad ca s-a ajuns sa se discute si din punctul de vedere al concubinajului permanent/pe termen lung/viata.
Si acea hartie nu te tine,insa e importanta..sigur ca e.Insa mai importanta e dragostea,iubirea,intelegerea..Asta voiam sa evidentiez!Pt unele femei acea hartie ins. liniste,pt altele legalitate,pt altele nimic,difera de la caz la caz importanta acelei hartii..
Oricum nu trebuie judecati oamenii care au alte convingeri,fie ele pro sau contra acestui concubinaj.
Numai bine.
bidiloi spune:
de acord cu Ledititia!...votez ptr.!...dar nu pe termen f lung 
Rosey spune:
quote:
Originally posted by adda
Incompatibilitatea de acest gen este foarte rara, iren. Cel putin asa am citit eu.
da-mi voie sa te contrazic....eu nu am citit, am patit:D
annablue spune:
Eu zic ca adevarul e undeva la mijloc, asa cum se intampla in mai toate chestiile. Adica si eu cred ca se poate vorbi de diferente de "optiuni" in functie de situatie.
In cazul meu, de ex., noi am locuit vreo 6 luni impreuna dar asta in conditiile in care dupa 2 luni de cand ne-am cunoscut stiam deja ca vroiam sa ne casatorim, imi luase si inelul pe care il am si azi... Si ne-am mutat la inceput la el in camin (ca era in ultimul an la Electronica si statea in Leu) dupa care am ramas insarcinata si ne-am dus in chirie, ca in sarcina nu suportam mirosurile din camin (cine a locuit in camin stie ce vreau a spun).
Si acum avem un baietel de 2 ani minunat si chiar daca ne tot ciondanim, ideea e ca nu renuntam. Si asta cred ca e chestia dupa care se diferentiaza oamnenii: cei care se dau batuti dupa primele dificultati intr-o relatie si cei care raman pe pozitie si incearca sa rezolve lucrurile. Si cred ca asta e motivul pt care se destrama mai usor relatiile in concubinaj, nu pt ca pe ceilalti ii "tine" hartia. Cei care de la inceput vor sa se casatoreasca cred ca pleaca mai hotarati la drum, stiu ce vor, pe termen lung, pe cand ceilalti care doar se muta impreuna si dup aia mai vad, inca nu stiu ce vor, testeaza terenul.
In cazul nostru, pot spune ca nu a schimbat cine stie ce faptul ca am locuit si inainte, pt ca oricum dupa nunta au mai fost multe "asperitati" de rezolvat, unele care nu le-am dat de cap nici pana azi, dupa aproape 4 ani, pt ca amandoi suntem caposi si vrem sa fie ca noi.
Cred insa ca in cazul nostru, amandoi am fost de la inceput foarte sinceri, n-am simtit nevoia sa ne ferim cu nimic (stiu destule cupluri care nu-si spun multe chestii, "ca asa e mai bine" si asta si dupa multi ani) si atunci totul a mers constant si inainte si dupa "acte", ceea ce a facut sa nu fie diferente prea mari de optica.
Dar, se pare ca pt unele cupluri ajuta mult sa vezi daca reusesti sa "faci casa" cu partenerul. De la caz la caz...
la toata lumea si numai bine !
Annablue si Adita 1.11.2002
gulshan spune:
salut,
umila mea parere este:sunt contra.
sunt de acord ca trebuie o cunoastere asidua inainte de casatoria legala.dar totusi,daca ne uitam la cate relatii are o fata(femeie)pana se marita pe bune,o intreaga lista ,care nu o avantajeaza in nici un fel.si nu stiu nu pica bine si nici nu-i moral,si cunoasterea asta reciproca oricum vine in timp,asa ca decat sa astepti sa vezi cum so comporta el pe la 30 sau in nu stiu ce situatie si sa tot astepti...sigur este ca daca-i sa mearga -merge-daca nu-i sortit poti sa-l testezi la nesfarsit...
sigur ca este convenabil ptr domni concubinajul,poti capata experienta cat vrei ,de cate ori vrei,te debarasezi mult mai usor de femeia respectiva decat de o sotie pe bune.
asa ca decat sa intri intr-un concubinaj,si dupa aceea sa te intrebi cand si daca te mai ia pe bune,mai bine gandeste-te de doua ori si fa pasul odata.
si chiar consider ca ptr statutul femeii este imp si acea hartie,care iti da o siguranta ,un respect si o incredere de a face pasul urmator(de ex un copil),deci prezinta ceva credibilitate.iar daca esti religios(cat de cat),te inhiba.
si hai fetelor ca la nici uneia nu-i face placere sa fiti prezentate ca:concubina mea,nu?nu stiu,dar mie imi suna tare naspa si deloc ceva de viitor.
sper ca n-am suparat pe nimeni,iar de da-scuze,ok?
numai bine
monicutza3 spune:
Cu privire la studiul american ca cei care au locuit impreuna divorteaza mai des: amuleta si ruxij presupun ca e vorba de cauzalitate ("concubinajul "duce" la divort mai des"), nu de corelare, de doua evenimente separate cauzate de aceiasi factori.
De exemplu, cei 1)foarte religiosi sau 2)traditionali sau 3)carora le pasa de parerea familiei mai in virsta etc. (in nici un caz nu zic ca lucrurile astea sunt rele!!) aleg sa nu locuiasca impreuna. Tot ei aleg sa nu divorteze in ciuda unor factori majori, suferinte, abuzuri etc. *exact* din aceleasi motive din care nu au trait in concubinaj. (1,2 si/sau 3).
Cei care sunt mai rebeli aleg sa traiasca in concubinaj, se casatoresc si, confruntati cu aceleasi conditii aleg divortul pt ca nu cred ca e pacat mare, sau considera ca fericirea lor e mai importanta decit parerea bunicii etc. (nici de ei nu zic ca e rau asta! - sunt doar doua atitudini de viata diferite).
Factorul asta (atitudini diferite fata de viata/societate) determina comportamentul fata de doua decizii: concubinaj si divort. Deci, e normal ca cele doua sa fie corelate, ceea ce NU inseamna ca una a cauzat-o pe cealalta. Interpretarea cu atitudinile etc. e o explicatie data ulterior ca sa explice datele. Daca concluzia ar fi fost invers, interpretarea ar fi fost ca e pt ca se cunosc mai bine etc.
Diferenta dintre cauzalitate si corelare e de multe ori nedetectata de oameni pt ca suntem conditionati sa extragem "lectii". De multe ori e evidenta si o numim "coincidenta"; de multe ori e mai subtila, mai ales cind putem gasi o interpretare care sa o explice.
aschiutza spune:
Sincer, ma indoiesc ca sotul meu s-ar fi casatorit asa de repede cu mine (dupa un an jumatate de relatie) daca NU am fi locuit impreuna 
(5 luni). Asa sunt nemtii mai susceptibili si s-ar fi tot intrebat daca nu ne potrivim de fapt? Daca ma va scoate din tabieturile mele? Daca incepe sa ma macane pt orice fir de noroi in casa? etc.etc. Prima oara cind am vorbit de casatorie nu-si inchipuia ca se va casatorii inainte de a trece 2-3 ani de prietenie.
Hirtia asta de casatorie aduce ceva avantaje materiale in Germania, dar nu suficiente ca sa hotareasca multe cupluri sa se casatoreasca. Depinde de persoanele respective ce simbol are pt ei casatoria.
Pentru mine prin cea de la primariei arat la toata lumea ca mi-am gasit omul linga care vreau sa ramin. Iar prin cea de la biserica ii arat lui Dumnezeu alesul meu si alesului meu cit de important e pentru mine. Asta e simbolul pe care il dau eu casatoriei.
Stiu si eu din multe exemple ca un concubinaj lung , peste 5 ani risca sa se termine in plictiseala. Casatoria schimba intr-adevar multe pentru unii...
. Ii face sa isi vada responsabilitatile altfel. Depinde de educatia si de mentalitatea lor.
Am avut si eu alt prieten cu care am locuit cam 2 luni impreuna. Si mi-a adus foarte multe semne de intrebare, pe care relatia din-ainte nu ma lasase sa le vad.
Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar
Alina spune:
quote:
Originally posted by aschiutza
Sincer, ma indoiesc ca sotul meu s-ar fi casatorit asa de repede cu mine (dupa un an jumatate de relatie) daca NU am fi locuit impreuna
Hirtia asta de casatorie aduce ceva avantaje materiale in Germania, dar nu suficiente ca sa hotareasca multe cupluri sa se casatoreasca. Depinde de persoanele respective ce simbol are pt ei casatoria.
Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar
Aschiutza draga,
Tin sa te contrazic,nu-s nemtii mai susceptibili ci cred ca tine de firea fiecarui om sa fie asa sau nu.
Sotul meu e neamt si noi ne-am casatorit repejor-repejor,fara sa stam impreuna:nici nu se putea(pt mine era problema vizei)si nici nu am vrut.
Mai stiu inca citeva cupluri reusite de german-romanca fara convietuire anterioara.Asa ca bine ai zis ca depinde de fiecare ce simbol are casatoria.
Alina
camy062004 spune:
PRO DUPA PAREREA MEA NU ACEL ACT TE TIN,EU SANT IMPREUNA CU ALESUL INIMII MELE DE 10 ANI SI NE MERGE FOARTE BINE ASA CUM SANTEM.
camy
amuleta spune:
Monicutza, poate ca n-am fost suficient de exacta in exprimare dar nici nu mi s-a parut relevant pentru discutia de fata daca este "cauzalitate" sau "corelare". De ce ? Pentru ca argumentul adus de majoritatea fetelor in favoarea concubinajului a fost cunoasterea mai buna a partenerului in vederea evitarii divortului. Insa, statistica arata exact opusul, deci argumentul lor cu prevenirea divortului nu este unul valid. Daca s-ar fi adus alte argumente de tipul libertate sexuala mai mare, timp pentru sine mai mult, independenta in cariera...nu as fi avut nimic de obiectat.
Nu am vrut sa intru in prea multe detalii cu privire la explicatia fenomenului constatat in studiu (adica la cauza, cum zici tu).
Nu cred ca motivele de divort enumerate de tine sint cele mai importante (si implicit, motivele de "nedivort"). Din ce statistici am putut gasi, principalele motive de "nedivort" nu sint "gura bunicii", religia sau traditia, ci o capacitate de comunicare cu partenerul, o dedicare mai mare (commitment) spre ideea de casatorie, o flexibilitate in a trece peste disensiuni. In fine, cuplurile care aleg sa faca o casnicie imperfecta sa mearga nu inseamna neaparat ca ramin inchise si nefericite in cochilia lor traditionalista, ci ca au puterea de a redeveni satisfacute sub noi coordonate.