In patut sau in pat cu mama si tata ?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Bebe Beca spune:

Energy,

Cata dreptate ai! Nu inseamna ca nu iti iubesti copilul, sau ca bebe nu se simte iubit, daca nu doarme cu tine in pat. Rebeca a dormit in landou, in camera noastra, pana pe la o luna. Si asta pentru ca imi era mie mai usor sa ii dau sa manance (am facut cezariana). Dupa ce am inceput sa ma misc mai usor, am transferat-o in camera ei. Si am putut sa dorm si eu linistita! Tati doarme dus, dar eu ii auzeam fiecare miscare si eram in picioare in momentul urmator. Asa ca trebuia sa dorm si eu cum trebuie. In plus, mai trebuie sa existe si intimitate in cuplu. Ce faci, incepi sa te ascunzi? Atata timp cat spatiul iti permite, de ce sa nu aiba fiecare camera lui?

Ioana si Rebeca.

http://community.webshots.com/user/bebebeca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:

O intrebare:

Cum poti sa faci dragoste cu adevarat cu barbatul tau cand mai este o persoana (fie si un copil mic) in camera ?

Fara suparare, dar eu nu m-as putea inchipui, sa stau sa pandesc sa adoarma copilul, sa nu se trezeasca intre timp, sa nu fac prea mult zgomot,...

Numai pe fuga prin sufragerie, bucatarie, baie (cunosc un caz)... ??

Intrebarea este numai pt acei care pot alege. Cand stai intr-o garsoniera, asta e.

Ruxandra & Matei (ianuarie 2002) & sotul drag

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vrabiuta spune:

citesc raspunsurile voastre si ma minunez... problema nr 1: intimitatea in cuplu, nu siguranta/confortul bebelusului, care in primele luni de viata nu constientizeaza siguranta decat prin prezenta mamei. fiecare se gandeste la ce crede ca e mai important in viata.

sa fiti iubite!


marcela si alexandra lia
album: http://community.webshots.com/user/vrabiuta9
povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37669

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bebe Beca spune:

Vrabiuta,

Nu asocia confortul si siguranta bebelusului cu prezenta mamei in permanenta langa el. Fetita mea are 7 luni si este un copil vesel si extrem de iubit de parinti. Fiecare si-a expus parerea aici.Si nu judeca parintii care aleg sa nu doarma cu copilul in camera. Asta nu inseamna ca isi iubesc copii mai putin. Si da, intimitatea in cuplu este foarte importanta. Pentru ca numai in doi se formeaza o familie fericita si armonioasa, care sa ii permita copilului sa creasca sanatos. Si intimitatea unui cuplu nu inseamna neaparat facut sex pe rupte. Inseamna imbratisare, tandrete, inseamna planuri facute de parteneri pentru binele si siguranta copilului. Si indiferent de cat de solida este relatia cu pricina, ea nu trebuie neglijata. Pentru ca se poate stinge, totusi. Si ar fi mult mai multe de spus...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rayuela spune:

quote:
Originally posted by Dorsilia

Intradevar depinde de copil foarte mult, depinde si de modelul parintilor, de modul cum au crescut ei, de ceea ce stiu sau nu, de temerile lor, de multe, oricum.

Bebelusul meu doarme bine si la el in patut si la noi in pat si la el in camera si la noi in camera....e obisnuit cu ambele variante. Si asta n-are nici o relevanta si nu-i va afecta lui evolutia in asa masura incat sa merite sa facem un capat de tara din problema dormitului...unde, cu cine, cat, cum, de ce ?.

Am exemplul concret al unei cunostinte al carei copil are 3 ani acum si care e TOTAL NEindependent, nesociabil, nici macar cu alti copii nu socializeaza decat in prezenta mamei, tatalui, bunicilor, mofturos si alintata la maxim, total atasat de mama si practic nu se intelege nimeni cu el cand NU vrea s-o lase pe mama sa plece nici pana dupa colt la cumparaturi sau la cineva in vizita. Si, atentie, copilul a fost pus in camaruta lui, in patutcul lui, separat, cu becul stins si usa inchisa din ziua cand a venit din maternitate.

Asa ca deaia zic ca faza cu dormitul e putin depasita. Cand copilasul va atinge stadiul in care va manifesta autonomia, atunci e important sa i se asigure spatiul lui propriu, adica o camera a lui fata de care isi va forma un simt al ordinii si proprietatii, unde va prefera sa doarma sau sa se joace singur sau cu fratii, cu alti copii, unde isi va tine jucarelele....ceea ce nu exclude ca el sa mai prefera si camera parintilor pt dormit uneori.

Faza nasoala survine atunci cand copilasul isi doreste un spatiu al lui si nu i se ofera, ci este tinut in pat cu parintii sau numai cu unul din parinti. Asta da, ii va afecta evolutia si formarea personalitatii in mod negativ. Insa la aceasta etapa copilul e deja de varsta gradinitei.



Bun exemplu!
Eu sint alt caz concret:dormit in patutz propriu,de cind am venit de la maternitate.
La 3 ani eram terorizata de ideea ca voi ramine singura in camera(primele mele amintiri sint cele legata de FRICA).Am fost crescuta exact dupa teoria "patutz propriu".
Rezultatul:si acum la anii pe care ii am(muuulti),mi-e frica sa dorm singura noaptea!
Este motivul pentru care voi dormi alaturi de fetita mea atita timp cit ea imi va arata ca are nevoie de mine.

Elena si Craciunitza Amelie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Emi si mami spune:

Buna !
Suntem noi, parintii denaturati
Intrebare: cand credeti ca o sa-si "ceara" copilul spatiul sau personal?
Raspuns - practic, subliniez, nu imaginar: fetitele in jur de 12 ani, baietii in jur de 8-9 ani.
Daca nu ma credeti, incercati...
Eu nu condamn pe nimeni, fiecare are parerea lui si experientele lui, desi multi tindem sa le proiectam asupra copiilor, uitand ca ei nu sunt tot una cu noi, oricat ne-am dori asta.

Pentru mine si sotul meu, ca niste parinti denaturati ce ne aflam , relatia de cuplu este foarte importanta.
Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea...), Emi este un bebelus vesel si foarte sociabil, pupa toti copilasii si s-ar juca cu ei non-stop
Va pupam,

Emi si mami

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rodicaosoian spune:

si al nostru doarme cu noi,mi-e mia fost mult mai usor sa-l alaptez si sa -l tin in pat cu mine pentruca am avut c-section si ma ridicam foarte greu si nici nu am avut pe nimeni sa ma ajute si asa ca la-m pus in pat
dar sincer nu imi parew rau imi place foarte mult cand doarme cu noi ne uitam la el ca la un soare si acum ca este marisor eu ma uit noaptea la el daca respira
eu cred ca sant doua categorii de mame:slabe si tarieu sant slabade cand la-m adus de la spital la-m pandit sa vad daca respira imi era teama sa nu se intample ceva si eu sa nul aud sau ca vomita si se ineaca in somn sau multe alte riscuri
dar totusi sa va povestesc ceva :cand a avut 1 an si o luna am mers la cineva in vizita de SF MARIA Robert numai bine a facut un virus la stomacel (dar nu ne-am dat seama numai dupa cateva ore)am crezut ca poate ii de al mancare, era foarte obosit si la-m pus in pat la cine am fost sa doarma,dupa ce a adormit ma pregateam sa plec de langa el dar ceva mi-a spus sa raman poate D-ZEU MI-A DAT IN GAND si nu am plecat am luat o carte si am inceput sa citesc ,la un momendat aud niste sunete ciudate la robert ,intor capul ,el voma si cum era pe spate nu iesea voma si se inecha cu ea (desi este mare atunci nu a intors caputul intr-o parte) la-m ridicat repede in fundulet si am strigat la el sa se trezeasza
asa ca eu mai bine cu el pana este putin mai mare
numai bine
RUXANDRA nu cred ca exista vreun parinte si sa faca dragoste cu copilul alaturi de ei,doar mai sant alte locuri cum ar fi living room camera de musafiri sau chiar camera lor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaelabebe spune:

Radu75,trebuia sa ne intrebi daca suntem pro sau contra dormitului bb-ului cu parintii.Iarta-ne si daca nu ai gasit inca o solutie,uite cum a mers treaba la noi:Aidan,baietelul meu,a inceput sa se trezeasca noaptea(in jurul 3 a.m.) pe la 10 luni si am facut greseala sa fug repede la el de la primul scancet si sa-l iau cu mine in pat.In 2 luni, 3 a.m. s-a transformat in 15 min. dupa ce il puneam in patut,asa ca am adus tarcul la noi in dormitor si am inceput sa il punem la somnic acolo.In prima noapte s-a trezit de 3 ori,plangand,m-am dus langa el,l-am mangaiat,i-am vorbit,dar nu l-am luat in brate si a adormit(minune mare:) ).In a doua noapte s-a trezit de 2 ori,la fel si in urmatoarea.In 2 saptamani,a ajuns sa doarma toata noaptea cu mici exceptii,iar daca se trezea o facea doar sa verifice daca suntem acolo.Urmatorul pas a fost sa desfintam patutul si sa mutam tarcul in dormitorul lui(dupa aproape o luna) fara nici o problema.Acum are 1 an si 5 luni si doarme in tarc la el in camera.Are nopti cand se mai trezeste plangand,ma duc la el,dar nu il iau din tarc,ci stau atat cat este nevoie, pana cand adoarme la loc si nopti cand doarme bustean(sau cand dorm eu bustean:) ).In timpul zilei,la somnul de dupa-amiaza,doarme la noi in dormitor pe o plapuma asezata jos.
Iti doresc bafta si nopti linistite!Pupici bb-ului!

mihaelaH

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Rayuela, si eu am dormit singurica in patul meu din ziua 1. Dar parintii mei au stiut sa imi insufle siguranta si imi placea la nebunie sa am spatiul meu, camera mea si nu mi-a fost niciodata frica de intuneric, singuratate sau de camera mea...
Ba, cand mergeam la bunici simteam nevoia sa dorm singura si bunica ca sa intre cu mine in pat trebuia sa imi faca masaj, codite, sa imi spuna povesti...si sa nu sforaie!!!
Imi placea ideea ca cineva trebuie sa ceara voie sa intre in spatiul meu, si toata lumea trebuia sa bata la usa, inca de cand aveam 2 ani!
Asa ca dupa experienta mea...eu as spune ca un copil iubit de parinti, care nu duce lipsa de afectiune pe alte planuri este mult prea fericit sa aiba camera lui...
Ce sa mai vorbesc si de parinti!!!

Ps. Si sa nu uitam: o buna relatie intre parinti duce la armonie, calm in casa, priviri tandre, vorbe bune = iar copilul simte toate astea si se simte si mai iubit si mai in siguranta!!! Asa ca concluzia mea pentru un copil relatia parintilor e foarte importanta!!! Are parte de 2*afectiune!!!! (decat sa fie privit ca un intrus in patul conjugal...si sa creeze tensiuni...)

Sinzi si David
Noi toti - poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxandra_sb spune:

pt Rodica

Din pacate, cunosc cel putin 2 cupluri care fac dragoste langa copilul adormit. Si nu locuiesc intr-o singura camera.
Si nu nou-nascut, ci copii de 2-3-4 ani.
Pe covor, prin pat, pe unde pot.

Nu stiu, dar mi se pare si putin .. pervers.


Si nu e vorba doar de sex, ci de tandrete si cuvinte dulci in doi, de intimitate.
Asta nu inseamna ca nu exista tandrete si cuvinte dulci si in trei.
(ne place ca sambata si duminica dimineata sa ne cuibarim toti trei si sa lenevim).




Ruxandra & Matei (ianuarie 2002) & sotul drag

Mergi la inceput