In patut sau in pat cu mama si tata ?

Rayuela spune:

quote:

---

Originally posted by sinzi_ana

Rayuela, si eu am dormit singurica in patul meu din ziua 1. Dar parintii mei au stiut sa imi insufle siguranta si imi placea la nebunie sa am spatiul meu, camera mea si nu mi-a fost niciodata frica de intuneric, singuratate sau de camera mea...
Ba, cand mergeam la bunici simteam nevoia sa dorm singura si bunica ca sa intre cu mine in pat trebuia sa imi faca masaj, codite, sa imi spuna povesti...si sa nu sforaie!!!
Imi placea ideea ca cineva trebuie sa ceara voie sa intre in spatiul meu, si toata lumea trebuia sa bata la usa, inca de cand aveam 2 ani!
Asa ca dupa experienta mea...eu as spune ca un copil iubit de parinti, care nu duce lipsa de afectiune pe alte planuri este mult prea fericit sa aiba camera lui...
Ce sa mai vorbesc si de parinti!!!

Ps. Si sa nu uitam: o buna relatie intre parinti duce la armonie, calm in casa, priviri tandre, vorbe bune = iar copilul simte toate astea si se simte si mai iubit si mai in siguranta!!! Asa ca concluzia mea pentru un copil relatia parintilor e foarte importanta!!! Are parte de 2*afectiune!!!! (decat sa fie privit ca un intrus in patul conjugal...si sa creeze tensiuni...)

Sinzi si David
Noi toti - poze

---

Poate ca tu ai fost o fetita mai curajoasa de mica,pentru ca nu ma pot plinge sub nici o forma de lipsa de afectiune,sau altele enumerate mai sus!
Nu-mi acuz pårintii ca au procedat asa,Doamne fereste!
Vroiam sa sustin faptul ca metoda asta nu a functionat cu mine.Dimpotriva,a avut rezultate nefaste si consecintele le suport pina in ziua de azi.E un caz particular.Cazul meu!

Elena si Craciunitza Amelie

annablue spune:

Ma minunez sa vad cate pareri pro si contra s-au strans aici din pct de vedre al dormitului copiilor. Si dupa parerea mea, toate au un punct de pornire pertinent si corect. Am remarcat evident unele optiuni care mi s-au parut extraordinare dupa modul in care vad eu lucrurile (genul "acorda-i iubire si atentie non-stop si lasa-l sa doarma singur") dar si varianta cu "il tin cu mine in pat si pana la 16 ani, ce daca ?"
Ceea ce mi se pare interesant este ca toate mamele si-au explicat optiunea prin modul in care percep ELE lumea si nu prin cel Al COPILULUI. Eu am considerat si consider ca cel care primeaza este interesul COPILULUI, pentru el ne zbatem si eu si sotul, lui ii asiguram toate cele necesare mai intai si abia apoi ne gandim la noi, la cuplul pe care il formam.
Dar, odata ce Adi a mai crescut ne-am dat seama ca daca ne preocupam numai pt el, apar mici fisuri in relatia de zi cu zi datorate unor greutati si oboselii zilnice, fisuri care pot duce in timp la adevarate prapastii. Si atunci, am pus punct si ne-am preocupat de noi pt a-i putea asigura lui un climat stabil.
Tin sa spun ca el a crescut in patutul lui cu noi in camera pana la 6 luni, apoi noi ne-am mutat in sufragerie si de atunci adoarme singur in camera lui, fara probleme. Noi am vrut sa-i cream independenta de mic (acum avem probleme ca e prea independent) si in acelasi timp ne-am ghidat dupa acea mentalitate de a-i oferi suportul neconditionat si iubirea si sustinerea de care are nevoie dar nu sa-l subordonam dorintelor, viziunilor noastre despre el.
Mi se pare ca mai mult parintii sunt cei care nu pot sta fara copil decat invers, ei sunt cei care se panicheaza fata de ce i s-ar putea intampla copilului, etc. Eu am o vorba, ca un copil iese ceea ce iese pt ca il modeleaza parintii lui si cei care se afla in imediata lui apropiere cand creste. Si de aceea, incerc sa ma "cenzurez" pe mine de multe ori, sa intervin doar atunci cand este neaparata nevoie (sa nu-l las sa se raneasca, sa se accidenteze, etc.)
Voi nu credeti ca un copil trebuie sa-si urmeze dorintele si gusturile din cea mai frageda varsta ? Ei in general ne simt preferintele si daca ii mai "obligam" si noi sa aleaga ce am ales noi pt ei, unde vor ajunge ?
Eu zic ca treaba asta se aplica la tot, la mancare, la program de somn, la locurile frecventate, etc. Cat sut foarte mici e normal s-o facem noi, dar cat de repede ar trebui sa-i lasam sa preia conducerea. Doar si ei sunt fiinte umane ca si noi, sunt diferiti unul de altul si daca unul va vrea sa doarma cu mama pana la majorat, e alegerea lui. Totul e sa nu le impunem gusturile noastre, ca sa si le poata descoperi pe ale lor. Cine e de acord cu mine ?

Pupici la pici si la mamici !

Annablue si Adita 1.11.2002

energy spune:

Tot o mama denaturata
E firesc ca fiecare face ce vrea cu viata lui si copilul lui. Mie chiar nu mi se pare normal sa-mi arunc sotul la recycle bin doar ca am facut un copil (doi, trei, cinci). Nu seman cu insecta aia care-si mananca consortul dupa ce s-a imperecheat si si-a asigurat urmasii. Dupa cum au afirmat destule mame, copiii s-au obisnuit sa doarma cu ele doar din vina lor (motive de genul: am facut cezariana si mi-era mai usor/ eu nu ma scol din trei in trei ore din pat ca se trezeste des, adica ceea ce a contat pe primul loc a fost comoditatea mamei). Mie nu imi este greu deloc sa ma scol noaptea din pat si sa ma duc la propriul meu copil daca se trezeste, dupa ce am nascut, cu toatele ne-am sensibilizat auzul asa ca nu dureaza decat o secunda sa-i auzim. Iar cu frica de intuneric, nici nu poate fi vorba in cazul nostru pentru ca in ziua de azi exista lampi de veghe in culori si forme variate, stelute fosforescente de pus pe tavan/pereti, leduri de montat pe mobila sau alte locuri s.a.m.d . Si mai este si aspectul igienic: poate tata sforaie, mama sughite a pui cu usturoi sau unul din noi mai scapa un partz, ce facem cu toate astea in nasul copilului??? ca sa nu mai spun ca atunci cand dormi, nu prea stii unde te afli, deci si copiii la fel, ca altfel nu s-ar mai chema dormit, se cheama ca esti in stare de veghe sau de-a dreptul treaz.
Parere personala.


"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
http://community.webshots.com/user/energy1602

Rayuela spune:

pe mine ma depasesc aceste "autoironii" de genul "mama denaturata",pentru ca ,din cite am citit eu la subiectul asta ,sintem 2-3 mamici care dorm cu copii,restul au ales cealalta varianta,si nu am observat in nici o postare vreo urma de acuzare atit de grava.S-ar putea sa fie o gluma,dar repet,ma depaseste.
Consider pe de alta parte ca nu e corect sa fim acuzate ca dormim cu copii din comoditate,ca ne gindim de fapt la noi,nu la bebelusi,cind argumentul forte al celor care dorm in camere separate am observat ca este protejarea vietii intime.Asta nu inseamna ca prioritez de fapt sa-mi fie mie bine ?Nu cumva e invers?
In fine...eu ma retrag din discutia asta.O zi buna!

Elena si Craciunitza Amelie

sinzi_ana spune:

Rayuela, nu te supara...nu a acuzat nimeni pe nimeni...
Fiecare e liber sa isi spuna punctul de vedere si sa il sustina, nu?
Eu am spus clar ca fiecare parinte face ce simte ca e mai bine pentru copilul lui...
si nu am spus ca parintii tai nu ti-au aratat afectiune...am spus doar ca ai mei au stiut cum sa ma "monteze" si sa imi insufle siguranta sa ma pot bucura de o camera A MEA!

Sinzi si David
Noi toti - poze

energy spune:

quote:

---

Originally posted by vrabiuta

citesc raspunsurile voastre si ma minunez... problema nr 1: intimitatea in cuplu, nu siguranta/confortul bebelusului, fiecare se gandeste la ce crede ca e mai important in viata.

sa fiti iubite!


marcela si alexandra lia
album: http://community.webshots.com/user/vrabiuta9
povestea nasterii: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37669

---

prima "acuzatzie" a venit din tabara cealalta: nu suntem doarniste obsedate de sex care cauta numai intimitatea proprie si nici nu-i normal sa ajung dupa cateva postari sa-mi fie rusine ca-mi cresc copilul cum scrie la carte si cum recomanda specialistii (ca n-am scris eu cartzile alea).

"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
http://community.webshots.com/user/energy1602

Rayuela spune:

sinzi-ana,sint departe de a fi suparata.
Imi pare rau daca mesajul meu a sunat "tzifnos",nu am avut intentia asta.
O seara buna!

Elena si Craciunitza Amelie

irina.c. spune:

Eu am incercat ambele variante:in prima luna Ilinca a dormit langa patul nostru in landou si o luam de acolo cand alaptam,apoi o puneam in apoi.Deja dupa 3 luni de fataiala,ia copilu',pune la loc copilu', nu ma mai tineam in picioare de oboseala.Sotzu a dormit din luna a 2a in alta camera,deoarece se culca tarziu si se scoala devreme.Din luna a4a aveam in dormitor 2 paturi duble,pe unul dormea fata si pe celalat eu;ma asezam langa ea numai cand alaptam.Pe la 6 luni am incercat sa o culc in patut,dar inca mai sugea noaptea si daca incercam s-o mut de langa mine se trezea si nu adormea decat tot la san.Acum doarme cu mine,fiindca mai suge dimineata la 6,plus ca ma simt mai linistita avand-o aproape.Cred ca am s-o mut in patutul ei cat de curand,dar in alta camera,inca nu.Cat despre viatza intima...oricum este afectata de copil,chiar daca acesta doarme cu parintii sau doarme in alta camera-nimic nu mai e ca inainte.Depinde cum reuseste fiecare sa se adapteze la schimbare.Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

annablue spune:

Eu cred ca de fapt adevarul este undeva la mijloc, adica e normal ca la inceput, cand de abia aduci copilul acasa sa vrei sa-l ai langa tine ca sa-i auzi fiecare suflare. Dar, dupa un timp, e cazul sa-l lasi sa stea si singur ca sa se obisnuiasca asa, ca altfel va deveni dependent de parinti. Si eu il mutam cand la noi in pat si dupa ce adormea il puneam la el in patut, si daca se trezea iar il aduceam la noi, dar am perseverat si pana la urma s-a onisnuit.
Noi ne-am mutat copilul la el in camera la 6 luni, pt. ca eu ajunsesem sa nu mai pot dormi avand tendinta sa ma trezesc la fiecare rasucire a lui in pat. Si nu era deloc comod, mai ales ca si el se mai trezea partial de la sforaitul lui taica-su' cand era obosit acesta din urma.
Si, pe de alta parte, am observat din proprie experienta ca, daca la inceput eram amandoi absorbiti de copil si de venirea lui pe lume, dupa un timp incepusem sa simtitm nevoia sa mai stam si singuri.
Uneori acuma ne vine sa ca nu-l putem lasa si noi macar 1 data cu cineva sa ne simtim si noi bine, singuri, eventual sa .
Nu mi se par deloc parinti denaturati cei care simt nevoia sa isi aduca aminte de cuplu si de nevoile llui, mai ales ca de acum incolo copilul va exista intotdeauna si ei nu pot trai DOAR prin copil.
Pe noi acuma el vine si ne trezeste dimineata si ii place sa se cuibareasca cu noi in pat un pic, pana ne imbracam sa mergem la cresa.
Si e foarte placut sa le imbini pe amandoua.
Salutari tuturor parintilor "denaturati" si nu numai !

Annablue si Adita 1.11.2002

mav spune:

Oameni buni, de ce atata filozofie? Radu75 vroia exemple de solutii, nu polemici despre cum este sau nu este bine! Clar ca pt el ar fi mai bine ca BB-lu sa doarma singur! Si mie mi se pare f. simplu! Sau poate am eu un copil mai bun si mai cuminte decat al altora?! Noi am dormit cu BB-le in camera pana aseara, fiecare in patul lui (de la inceput). Dar dormeam cu usa deschisa oricum, sa avem suficient aer, asa ca ne-am hotarat sa ne mutam noi in dormitorul nostru si sa lasam in continuare usa intre-deschisa la camera lui. Pe la ora 4am, s-a trezit si-a inceput sa planga. (De obicei doarme toata noaptea, de pe la 3 luni, pana pe la 5,30-6, cand incepe sa caute tzitzi.) S-a dus tati la el: avea o ragaila! Dupa ce l-a luat tati in brate a adormit la loc imediat. S-a mai intamplat chestia asta, dar f. rar (in 10 luni), deci, inca nu incearca sa "profite" de prezenta noastra noaptea. (S-a intamplat si sa planga din cauza dintilor, dar s-a rezolvat cu putin gel.) E adevarat ca ziua doarme mai mult (nu cred ca neaparat si mai bine!) daca sta cineva langa el, dar daca este suficient de obosit, adoarme si singur in patutul lui ...si doarme bustean! Un copil obosit, adoarme si pe scaun !!!! Oricum ar fi, noi tot stam cu el pana a adormit bine, asa ca....eu nu vad unde este problema! Ati vrea sa adoarma sau sa doarma singuri copiii vostri? Si daca se mai trezesc noaptea, ce? E clar ca ceva ii supara... Si daca nu-i rezolva mami si tati acum, cand sunt mici, atunci cine? Vor creste mari si sigur nu vor mai cere ajutorul, vor face cum ii taie pe ei capul...
Eu zic asa, pt Radu: vezi ce-l oboseste pe BB si ce-l linisteste, dar astfel incat sa nu treaca de pragul limita (dupa care parca prinde mai multa energie si este si mai greu sa-l adormi, pt ca pur si simplu nu mai sta!) si repeta figura in fiecare seara! O plimbare afara, baita, alinteala in pat cu voi.... orice va place si voua, astfel incat sa va simtiti toti bine. Oricum tratezi intr-un fel un BB de 9 luni si alt fel un copil de 10 ani! Gresesc?