Mamici de mai iunie 2005(8)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns crissu spune:

Gusta,
Iti spune un calduros bun venit o viitoare mamica la fel de tanara ca si tine (23 ani). Sa ma tii la curent cu ce faci da? Adica abia astept sa-mi povestesti ce-ai facut la eco! Eu am 11 saptamani.Tu porti fusta...e cald pe la voi inseamna sau.........
Va pup
Criss si

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crissu spune:

Da, da da ma intereseaza si pe mine Cloreta ecografia 4D sau 3D...unde si cat costa? Se recomanda o anumita varsta a fatului la care trebuie facuta? Eu nu mai am rabdare cred ca ma duc sa-mi fac una cat de curand
Criss si

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cornelia spune:

Tocmai ce m-am intors de la directori. S-au purtat f. frumos. Directorul general m-a asigurat ca nu este absolut nici o problema si ca pot sa intru si in concediu in momentul asta daca imi este mai bine asa. M-a asigurat ca atata timp cat este pe scaunul ala nu o sa-mi faca nimeni nici o problema.
Acum o sa-mi anunt si colegele, ca si asa unele intrasera deja la banuieli. Reactia lor o sa fie mai interesanta.

Va pup
Cornelia (15 sapt.) si Maria (2 iulie 2003)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cloreta spune:

La Sanador, e 2,4 milioane. Pe mine acolo m-a trimis doctorita si pentru prima eco, a fost un milion, nu mai calc pe acolo pentru asa ceva. Dar asta 4D mi-a spus sa o fac la ei si musai la un anumit medic si m-a avertizat ca abia in ianuarie voi gasi loc la el.
M-am linistit, o sa ma duc sa fac eco, am auzit ca undeva pe langa maternitatea Giulesti e un centru de planning unde nu e asa scumpa.


Cloreta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pengunica spune:

Totul a inceput in noaptea de revelion al anului 2004 cand in timp ce dansam la ,,sentimento ,,cu pengunica ... imi spune ca dorinta lui de anul nou este sa avem un bebe[pt ca asa i-am explicat ca facem noi romanii, in seara de revelion la 12 noaptea ne punem o dorinta].Am ramas socata pe moment si totusi nu credeam ca este momentul ...el spunandu-mi chiar de la inceputul relatiei noastre ca nu poate avea copii si ca daca vom dori unul v-a trebui sa facem FIV ,ma ingrozea gandul de a merge la spital si de a face injectii sau alte ,,operatiuni,, dureroase avand in vedere ca eu nu am stat o zi din viata mea in spital si totusi uneori nu este asa cum vrem noi ,este asa cum vrea cel de sus.A trecut acel moment si am uitat de dorinte ...viata si-a luat cursul normal cu bucurii si cu probleme cotidiene....in vara am primit un PM de la saory o fata care statea cam in aceeasi zona cu mine.....ne-am sunat ne-am intalnit si de acolo a inceput cumva povestea bebe-ului meu....
Prin intermediul ei am cunoscut o gramada de fete casatorite aici si culmea e ca toate aveau burtici...imi spuneau ca toate s-au molipsit una de la alta pt ca diferenta datei de nastere intre ele era de maxim o luna ... le admiram si ma bucuram pt entuziasmul de care dadeau dovada dar inca mai voiam sa hoinaresc pana la macar 30 de ani...sa dorm pana tarziu,sa lenevesc in fata televizorului.. sau asa imi programasem dar uneori firul vietii i-a o alta introsatura....in august am botezat fetita unei fete din grupul burticilor pe care deabia le cunoscusem.. Naomi Ioana asa se numeste finuta mea frumoasa ....m-am bucurat enorm pt ca in acea perioada au venit si parintii mei la mine si era primul copil pe care il botezam....m-au tot batut ai mei la cap sa le fac nepotel ca ei imbatranesc si ca de Kitty s-au cam saturat[kitty fiind pisicuta mea sau fetita mea cum imi place mie sa o alint]dar le-am spus ca inca nu ma simt pregatita si sa nu ma mai bazaie la cap , planurile mele de viitor sunt cumva aranjate si nu le mai pot strica ordinea...mi-a venit menstruatia cam in aceeasi perioada cu mamica mea in luna lui august dar in septembrie nu mi-a mai venit dar nu am dat importanta pt ca noi in acea perioada aveam deschiderea barului pe care tot il construiam de un an...am tot dat vina pe stres pe oboseala ,mama ma tot stresa ca de ce nu imi mai vine dar nu imi faceam probleme pt ca oricum de cand sunt cu pengunica., adica de doi ani nu s-a intamplat nimik,, nu imi faceam probleme... are ,,operatie,, <bietu> si o sa avem un bebe cand o sa-l programam ....mai trece o luna pleaca ai mei eu tot nu aveam menstruatie desi ma cam durea burtica si tot ii dadeam cu pastilute de ameliorarea durerilor si eram fericita ca e pe vine....s-a facut sfarsitul lunii si eu nu aveam decat dureri usoare si nici urma de sangerari ,e drept ca aveam mici greturi si mai mancam lamaie dar nu atat de mari incat sa banuiesc ceva desi al meu facea glume pe seama mea ca sunt insarcinata....si tot ii raspundeam ca nu pot ramane cu ,,degetelul,,.....lasand gluma la o parte ma hotarasc pe 30 .octombrie intr-o ,,,frumoasa zi de sambata,,[ploua cu galeata] sa merg la control,spus si facut ma urc cu <bietu> in masina ma lasa la spital , trebuia sa schimbe ceva la masina iar service-ul era in apropierea spitalului si cand termin sa-i dau un bip si vine si m-a i-a..intru frumos la receptie imi dau cardul si imi astept randul frumos cu telefonul in mana[aici la spital iti dau telefonul spitalului si te cheama in cabinet]intru increzatoare in cabinetul doctorului si ii explic ca mi-a intarziat menstruatia dar sigur nu sunt insarcinata si sa-mi dea ceva pastilute ca sa-mi vina, ca injectiile nu le suport de nici o culoare [eu mi-s tare fricoasa]imi spune ca o sa-mi dea pastilute dar inainte de asta sa dau o proba de urina pt ori ce siguranta...ok ca doar no-i muri m-am gandit eu ,ma duc la baie imi dau nadragii jos produc <lichidul misterios> i-o inmanez doctorului si asteptam increzatoare pastilutele miraculoase...ma invita in cabinet ma lasa sa ma asez si imi spune cu zambetul pe buze felicitari ...sunteti insarcinata in saptamana 7............pauza am inceput sa ma balbii si sa ma inrosesc in timp ce-i explicam ca greseste pt ca nu am cum sa fiu insarcinata.....ma indruma spre scaunul pe care statusem de atatea ori pana acum sa-mi arate minunea desi in momentul respectiv nu mai vedeam si nu mai auzeam nimic, baiguiam in legea mea sa sotul meu nu poate face copii ca are operatie de vasectromie si ca e o greseala.....imi arata un punct pe ecran si imi tot explica unde este inimioara unde sunt picioarele si ca are 1,4 cm....m-a vazut asa socata si m-a sfatuit sa ma gandesc ce vreau sa fac si sa vin sa-i spun ce am hotarat ....ma imbrac in graba imi tin puloverul gramada in mainile tremurande imi i-au geanta pe umar si ies din cabinet ravasita cu lacrimi si in stare de soc ...cum sa fac copii daca pengu nu poate avea ;acum la cat eram de ravasita ma gandeam daca m-am culcat cu altcineva asa eram de socata...ce nebuna...in fine ii dau bip lui pengu del zapacesc pt ca mie imi parea ca nu mai vine .....vine omu linistit nu-l mai las sa parcheze intru in masina si incep sa plang in hohote ....ma vede saracul se panicheaza si ma tot intreba innebunit de boala ...ce am de sunt in halul ala...la cat eram de agitata i-am spus printre sughituri ca sunt insarcinata in 7 luni si nu in 7 saptamani........pauza se schimba si el l-a fata se panicheza dar peste cateva clipe imi afiseaza zambetul atat de drag mie......vai! vom deveni parinti ce bucurie si rade si mai ca ii dadeau lacrimile.... l-am intrebat cum poate fi posibil daca el tot o tragea cu operatia.....si mi-a explicat ca a facut nu stiu ce boala cu febra mare si a avut gatul umflat...asta pe la 40 de ani ssi ca doctorul i-a spus ca nu mai poate face copii [nu ma intrebati ca nu stiu nici acum de ce boloa este vorba....]ma bucur ca totusi s-a inselat acel doctorul pt ca imi doream ca atunci cand voi avea un copil totul sa se produca natural si nu cu interventii din partea medicilor ...si asa a fost....m-am mai linistit intr-un tarziu dar nu acceptam inca ideea ca eu sunt insarcinata si nu l-am lasat sa spuna la nimeni.....deabia dupa trei saptamni le-am spus alor mei care si acum inchina pahare in cinstea nepotelului...
Noi ne-am obisnuit cu ideea si acum asteptam ca minunea noastra sa creasca mare si sa fie sanatos.... a fost sa vina cand a vrut el....
Asa m-am ,,,inbolnavit,, eu de la suratele mele....de aceea nici nu am habar cand am ramas insarcinata dar sigur s-a intamplat cand l-am ,,,molestat ,,pe pengunica al meu atunci cand ai mei mai plecau pe afara ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns crissu spune:

Cornelia,
Bravoooooo........ai scapat ai vazut...iar colegele vor fi super incantate daca sunt si elel mamici daca nu ..pererile vor fi impartite.Tu si bebe sa fiti sanatosi
Pengunica strasnica poveste ce sa zic...ai grija de bebe mic.
Criss si

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cornelia spune:

Pengunica, am ras cu lacrimi la povestea ta.

Crissu

Cornelia (15 sapt.) si Maria (2 iulie 2003)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simonaeus spune:

Pengunica, pe mine m-a emotionat povestea ta.
Am si acum lacrimi in ochi, dar nu de ras, si de plans...

Hormonii astia.

Sa fiti sanatosi si sa va fie bine , bine acolo in indepartata Japonie.

Apropo, ai invatat limba?

Simona UM 08.08

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cloreta spune:

Simona am citit ce ai scris despre dna Gilorteanu....sper sa fie macar de acum incolo ok.

Cloreta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns at andreea spune:

Pengunica, cred ca e cea mai simpatica poveste citita de mine pe forum.
In ceea ce priveste energia, eu ma pregatesc sa termin primele 4 luni, asa am citit ca trebuie sa am mai multa energie.
Mstroie, ti-am vazut burtica si iti spun ca santem cam la fel, ca marime. Eu sunt poate un pic mai

15 saptamani +

Mergi la inceput