Ajutati-ne, va rugam!!!! Un sfat, orice...
Raspunsuri - Pagina 3
mmag spune:
Si inca ceva, atingetea ta este vitala pentru ea.
Imbratiseaz-o, tine-o de mana, chiar daca nu o saruti sau nu faceti dragoste - nu forta nota acum, mai las-o sa se linisteasca. Dar fii alaturi de ea si pstreaza contactul.
craluca spune:
Sindromul post-avort consta intr-un ansamblu de reactii comportamentale si emotionale care apar la unele femei dupa ce acestea au avut experienta unui avort. Respectivele reactii pot sa apara fie imediat dupa interventie, fie dupa citiva ani.
Sindromul post-avort este cauzat de incapacitatea femeii de a-si exprima propriile sentimente fata de sarcina respectiva si avort. In plus, femeia nu este capabila sa se impace cu pierderea suferita si sa ajunga la o stare de liniste interioara.
Incapacitatea victimelor sindromului post-avort de a-si clarifica gindurile este sustinuta de mai multi factori:
criza declansata de sarcina respectiva
urgenta cu care a trebuit sa ia o decizie
absenta unui sistem viabil pe care sa se bazeze
secretele pe care le-a pastrat
absenta recunoasterii si rezolvarii pierderii suferite.
Nu toate femeile experimenteaza toate simptomele, unele au numai citeva, altele prezinta mai multe manifestari de acest tip.
Simptome specifice sindromului post-avort
Vinovatia – pentru femeia care a ajuns sa creada, dupa avort, ca a consimtit la uciderea copilului ei nenascut. Povara vinovatiei este foarte mare. Multe femei considera ca toate evenimentele nefericite pe care le-au trait dupa avort au fost inevitabile pentru ca "le meritau".
Nelinistea – femeile care au suferit un avort pot avea urmatoarele reactii: incordare (incapacitatea de a se relaxa, irascibilitate etc.), dezechilibre fizice (ameteli, palpitatii, dureri de cap, tulburari stomacale, etc.), ingrijorare cu privire la viitor, dificultati de concentrare si somn agitat. Aceasta neliniste este generata, in mare parte, de conflictul dintre standardele morale ale femeii si decizia ei de a avorta.
Aplatizare afectiva – datorita tendintei de a evita situatiile in care pot fi vulnerabile, in mod inconstient, vor depune eforturi pentru mentinerea emotiilor la acelasi nivel (fara suisuri si fara coborisuri). Acest fapt ajunge sa le afecteze perceptia de sine si comportamentul in raport cu celalti.
Depresia si gindurile de sinucidere – depresia se manifesta prin sentimente de tristete, vinovatie si prin lipsa sperantei. O depresie mai grava si mai indelungata se caracterizeaza printr-un sentiment de inutilitate si incapacitatea de a te bucura de ceva. Aceasta poate duce la ginduri de sinucidere, dar putine femei care au trecut printr-un avort ajung la stadiul de depresie clinica.
Sindromul aniversarii – simptomele sindromului post-avort se inmultesc in preajma "aniversarii" datei avortului si/sau a datei in care ar fi trebuit sa se nasca copilul avortat.
Retrairea avortului – rememorarea unor secvente dureroase ale experientei avortului, fapt ce se produce in situatii care seamana, intr-un fel sau altul, cu avortul (ex: examenul ginecologic de rutina, zgomotul produs de un aspirator, etc.).
Preocuparea pentru a ramine din nou insarcinata – incercarea de a inlocui copilul avortat.
Anxietate in privinta fecunditatii si procreatiei – temerea de a nu mai putea avea alti copii.
Comportament de evitare – apare, in special, in situatiile ce implica prezenta unor femei insarcinate, a nou-nascutilor.
Incapacitatea de relationare adecvata cu proprii copii – fie o diminuare a atasamentului fata de copii, fie o tendinta de exagerare a implicarii personale in viata copiilor.
Vinovatia supravietuirii – "Ori eu, ori bebelusul, si ma aleg pe mine."
Tulburari psihosexuale – actul sexual este resimtit ca fiind dureros si/sau este evitat.
Tulburari de alimentatie – ingrasarea sau scaderea in greutate este o modalitate de auto-protejare impotriva unei eventuale sarcini.
Crize bruste, incontrolabile de plans.
Comportamente autodegradante – provocarea in mod deliberat a suferintei fizice sau emotionale, neglijarea propriei persoane din punct de vedere medical, etc.
Pentru a putea face fata traumei emotiomale care insoteste avortul, femeia isi va dezvolta un set de mecanisme de aparare cu scopul de a-si justifica decizia. Aceste mecanisme sunt:
Rationalizarea – se refera la motivele pe care le invoca o femeie pentru a face un avort, motive care justifica acest act, vazut ca fiind bun, necesar.
Refularea – apare cind o femeie isi sterge din minte orice sentimente negative privind avortul. Uneori, mai pot aparea astfel de sentimente, dar sunt repede anihilate in constiinta. Pentru a evita astfel de ginduri nedorite, femeia nu-si va lasa timp de reflectie asupra gindurilor care apar.
Reprimare – femeia nu este constienta de nici un sentiment negativ pe care l-ar putea avea despre problema avortului. Uneori, o femeie poate sa-si reprime nu numai sentimentele dureroase, dar si detaliile efective ale acelei experiente.
Compensare – apare atunci cind o femeie ramine insarcinata imediat dupa un avort, incercind astfel sa compenseze pierderea primului copil.
Reactia inversa – reprimarea sentimentelor neplacute legate de un avort din trecut prin adoptarea unui comportament corespunzator opusului acelor sentimente (ex: militarea pentru dreptul femeii la avort – "libera alegere").
Negarea – respingerea mai mult sau mai putin constienta a sentimentelor de vina si suferinta, precum si a responsabilitatii fata de avort. Cu cit este mai puternica aceasta negare, cu atit reactiile ei vor fi mai intense. Fundamentul negarii este faptul ca avortul a luat viata copilului ei si ca ea a ingaduit sa se intimple acest lucru.
alex, asta este ceea ce spun cartile!
ti-as mai da o sugestie: nu stiu cat de credinciosi / religiosi sunteti voi (sau mai precis prietena ta) dar ma gandesc ca poate i-ar face bine sa discute cu un duhovnic.
Mama Raluca, baiat Alex si copilita Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100
alexis1980 spune:
Multumesc. Mare parte din simptome le recunosc... dar, totusi... e bine ca i-am scris toate cele de mai sus? vor avea efect? e mai bine sa plec dupa ea?
Alex
Madisor spune:
Draga Alex,
Am citit cele 2 pagini pe 
, in legatura cu problema ta. Doua din intrebarile tale 
erau daca ai facut bine ca i-ai spus tot ce simtzeai pentru ea si daca sa te duci dupa ea. Sigur ca ai facut bine sa ii spui cat de mult tzii la ea si sa incerci sa o faci sa intzeleaga ca itzi pare rau. Daca sa te duci dupa ea?! Du-te... fa ce itzi spune inima... Esti 
sau ce?! Daca asta sitmtzi, du-te si spune-i inca o data 
,
. Merita sa te duci macar doar pentru asta.
Si, pe de alta parte, sunt de acord cu tot ce te-a sfatuit Marius. Mai citeste odata mesajul lui, apoi vorbeste cu tine si cu inima ta si fa ce simtzi. Cred ca asta e cea mai buna cale pentru ca mai tarziu sa nu itzi faci reprosuri si sa nu itzi spui ca "Daca faceam...." sau "Daca ziceam" sau "Daca ma duceam..."
Mult noroc si dragostea sa fie cea care va invinge.
Madalina Leu
http://community.webshots.com/user/madalina160
Simona_B spune:
Da, da, asta zic si io!!!!
De la inceput tot intrebi daca sa faci aia, daca sa zici aialalta... sigur ca sa zici daca inima ta te indeamna, doar nu ti-o fi jena, frica... mai stiu eu ce fata de omul pe care l-ai avut 3 ani langa tine 
... si inca ceva: pai cum sa stai deoparte daca mama o alunga: ia-o cu tine, sau, ma rog, fiind la facultate se pune doar problema week-end-urilor. Daca unchiul isi permite sa o loveasca, tu ce esti, carpa...
Scuza-mi indrazneala, insa poate e mai firava si are nevoie de barbatul din tine sa o apere. Personal am preferat si prefer sa imi rezolv singura 
numai pt ca ... ma tzine...
Deci, dupa mine: nu te mai lamenta, du-te la ea, vorbeste-i, consoleaz-o, plangi daca iti vine (barbatii puternici sunt cei ce isi permit sa planga)... fa ceva, orice, adica ce iti zice sufletul si crezi tu ca ar face-o fericita!
Lasa-l pe cel ce te-a sfatuit sa te retragi, daca tu simti ca nu asta e calea. Poate ca el se tanguie ca n-a stiut cum sa fie alaturi. Mai bine sa regreti ca ai facut un lucru decat ca nu l-ai facut!
Parerea mea!
alexis1980 spune:
Credeam ca nu va mai zice nimeni nimic... Multumesc ca existati... Azi am vb cu ea la telefon... nu a citit inca mesajele, dar a promis ca o sa le citeasca... si culmea, chiar am putut sa vorbim fara sa ne certam... nu ma asteptam, dupa zilele trecute... deci chiar cred ca mai e o sansa pentru noi.. Cel tirziu miine am plecat la ea, chiar daca ea nu vrea, din anumite puncte de vedere... "Stiu ca vrei sa ma aburesti iar... sint sigura"... deci de asta se teme... E tare greu... dar sper sa fie bine, cu ajutorul vostru... E foarte suparata pe colegele ei, care imi/ne tin partea... pentru ca mi-au spus tot ce simte si ce face... le considera turnatoare... uff... mai astept pareri de la voi... legat de ce simte ea...
Madisor spune:
Du-te si spune-ne si noua ce si cum... Itzi tzinem pumnii! Si nu ii mai da senzatzia ca o "aburesti"... O simtzi ea ceva... Nu cred ca spune astfel de lucruri degeaba, intr-o asemenea situatzie. Poate ar fi cazul sa nu mai fii tu 
si sa simta si ea aceasta schimbare.
Mult noroc si multa minte
Madalina Leu
http://community.webshots.com/user/madalina160
Cricor spune:
una Alex,
Am zis sa nu ma bag, sa-i la pe altii mai intelepti, da' vad ca te tot framanti. Eu zic sa te duci la Iasi sa vorbesti cu ea. Mai ales ca vine weekend-ul si lumea se imputineaza prin camine. Mie, decat sa mi se spuna de 10 ori la telefon "te iubesc" mai bine imi arata ca ma iubeste si sta cu mine in momentele in care nici eu n-as sta cu mine daca s-ar putea.
Corina
Sabina spune:
Draga Alex, eu te sfatuiesc sa te duci la ea cu propuneri concrete.
Poate asa te accepta inapoi.Poate vrea de la tine sa fii mai hotarat.casatoriti-va, mutati-va impreuna, propune-i ceva care sa faceti doar voi 2 impreuna, sa simta ca se cladeste ceva numai al vostru,o afacere, o excursie, orice.Bb era asa ceva...si acum nu mai e.
Poate vrea mai multa fermitate, sa-ti asumi mai multe responsabilitati.
succes si n-o lasa sa te piarda!
Sabina si
Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi
Cele mai frumoase fete
alexis1980 spune:
Nu mai are nici un rost sa merg la Iasi. Citez din ea, azi: "Tu ai innebunit de-a binelea. Nu are nici o treaba despartirea cu avortul, ci doar cu faptul ca nu mai vreau sa fiu cu tine si nici sa te mai vad vreodata. Din partea mea, poti sa si mori. Nu ma intereseaza. Tu esti nebun, iar colegele mele sint niste birfitoare care infloresc tot. Nu am nimic, ma simt foarte bine, lasa-ma in pace". Asta e... multumesc tuturor.