Pe cine sa sacrific sa fiu fericita..?
Raspunsuri - Pagina 6
florica spune:
Draga mea,n-ai facut nimic intorcandu-te la sotul tau.Tu chiar crezi ca fetita ta va putea fii fericita daca nu esti tu? Daca ai fii avut rabdare pana cand te puteai duce in Bucuresti unde cu siguranta ti-ai fii gasit de lucru,ai fii reusit,dar prea te-ai grabit,l-ai lasat sa invinga pe sotul tau.Faptul ca ai spus ca s-a suparat cand a vazut discutiile tale de pe un anumit forum ,nu-mi zice decat ca tu nu-l lasi sa vada ceea ce se intampla in sufletul tau si nu ai curajul sa-i spui.Pana cand crezi ca te vei mai putea trai o asa de mare minciuna? Lupta pentru fericirea ta mai ales ca-l ai alaturi pe iubitul tau,care este un om minunat,ceea ce a facut el pentru voi conteaza de mii de ori mai mult decat confortul oferit de sotul tau.Cu respect,Dana mulders
danamulders
vikinga spune:
Mesaj de la prietena mea:"Hey Dana... long time no see!Bine ai venit aici pe forum! Vad ca ai recunoscut personajul..... adica pe mine, minunata fermecata...
Din pacate aici s-a ajuns dupa toata povestea de atunci, din vara.ai spus: "Faptul ca ai spus ca s-a suparat cand a vazut discutiile tale de pe un anumit forum ,nu-mi zice decat ca tu nu-l lasi sa vada ceea ce se intampla in sufletul tau si nu ai curajul sa-i spui." nu era vorba de alt forum, era vorba de prima mea postare la acest topic, pe care el mi-a gasit-o pe calculator... si pe care mi-a recitat-o efectiv sambata trecuta cand a venit acasa rupt de beat la 1 noaptea (fusese la o bere ca nascuse prietena celui mai bun prieten al lui)...Ai dreptate, nu am curaj sa ii spun ce gandesc si ce simt pentru ca mi-ar face viata un iad, m-ar teroriza mai tare decat o face deja. Insa simte prea bine totul, si daca treaz nu indrazneste sa faca afirmatii, beat nu ezita sa ma sacaie si sa ma zgandareasca, cum a fost sambata de exemplu.Apoi cu Bucurestiul.... lucrurile s-au complicat de atunci, pentru ca noi, eu si prietenul meu aveam niste bani pusi de-o parte special pentru plecarea aceasta, insa i-am plasat prost intr-o afacere si i-am pierdut pe toti, asa incat ajunsesem in stadiul sa trebuiasca sa vand casa... si nu am avut curajul sa fac asa ceva, si nici acum nu cred ca as fi in stare, cand stie toata lumea cat e de greu sa ai o casa a ta in tara asta, sa ai o stabilitate....Acum pot spune ca am capitulat , aparent, insa sunt hotarata sa imi revin financiar cat de repede, prietenul meu va pleca din tara o perioada ca sa poata strange niste bani, si am decis totusi sa luptam pentru ceea ce avem noi, orice s-ar intampla, si poate timpul si ce ne va fi dat sa traim perioada asta, ne va dovedi daca suntem facuti unul pentru celalalt si daca intr-adevar vom fi impreuna.Fireste ca ne este greu, este groaznic de greu, sa nu ne putem vedea, sa vorbim doar la telefon sau pe net, sa ne ascundem chiar daca vrem sa ne vedem pentru 5 minute.... sa il stiu in alta parte sau sa ma stie langa alt barbat... as vrea sa fac orice sa se termine mai repede perioada asta!!! Ideea e ca daca eu ma angajez si daca voi castiga o suma cat de cat sa imi acopere cheltuielile, nu mai stau aici, ca numai rezist! Dar momentan, sunt legata de maini si de picioare, nu am de ales!Chiar nu am de ales! Asa simt eu in momentul acesta si stiu ca asa este.Dar cand imi voi obtine independenta, voi face exact asa cum vreau EU si numai eu, si jur sa nu mai las niciodata pe altii sa se mai amestece in viata mea, sa hotarasca pentru mine, pentru ca tare am mai fost slaba si m-am lasat influentata de-aiurea!Apoi mai am o teama in mine, stiu ca daca voi fi cu prietenul meu, daca vom pleca in alt oras, in Bucuresti spre exemplu, va fi foarte greu pentru fetita mea, va fi o situatie similara cu cea a Mihaelei_s, a carei poveste m-a impresionat foarte tare.Mihaela_s, as vrea sa te intreb cate ceva pentru ca vad ca avem cateva experiente in comun, daca citesti aici... as vrea sa imi spui cum a fost pana ce te-ai despartit de fostul sot, cum a decurs atunci relatia cu actualul tau sot, cum ai reusit sa pleci sa te rupi? Poate daca aflu si eu mai multe despre femeile care au trecut prin aceleasi incercari ca si mine, voi sti cum sa ma port pe viitor...va multumesc si va sarut, M"Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003) 
poze cu noi
adivio spune:
Si tu esti o fiinta care are dreptul la fericire ,copilulu va creste oricum si va avea fericirea lui .Fi un pic mai egoista cu tine.
Adivio&Ioana-nazdravana
Rufus spune:
Este aproape incredibil, privit din afara, cum oamenii isi pot da cu stangu'-n dreptu', fara sa gandeasca. Daca privim dintr-un anumit p. de vedere, poate ca asta este soarta omului, caruia nu i se poate impotrivi, sa plateasca pacate care nici macar nu sunt ale lui. Altfel, este ciudat cum prietena noastra fuge de fericire, alegand chinul si jalea. Nu este singura, desigur, dar oricine se simte mai trist ascultand astfel de povesti. Nu mai adaug si eu un "ghiont" la cele primite deja, dar totusi, nu s-ar putea sa-i vina mintea la cap? Please?
mihaela_s spune:
Draga mea M, desigur ca citesc subiectul acesta.
Am inteles si eu acum ca trebuie sa te sacrifici o perioada pentru ca nu ai incotro. Te admir pentru asta. Probabil ca asa as fi facut si eu daca ma aflam in situatia ta. Insa cu mine viata a fost mai generoasa. Eu am gasit foarte repede o slujba in orasul unde locuiesc acum fara interventii si fara pile. Am avut noroc, foarte mare noroc. Eu aveam si un serviciu stabil in orasul in care am locuit, desi fostul meu sot ma ameninta ca ma "rezolva" el, lucram la firma unde fosta mea cumnata este director comercial. Numai ca seful cel mare, un om de milioane, m-a asigurat ca nu va proceda asa cum ii cerea acea scorpie si ca voi fi angajata acolo atata timp cat el va fi director. Am avut si casa, locuiam cu ai mei (de 6 luni) si am ramas acolo. El a plecat sa locuiasca in casa care era in constructie si cerandu-mi apoi mie insistent sa merg cu fetita acolo. Iar eu nu am mai facut acest pas. Si am inaintat divortul.Au fost si ai mei de partea mea, vazusera deja multe din comportamentul lui, pentru ca nu stiau, eu nu ma plangeam niciodata. A fost dorinta mea sa ma casatoresc cu el si nu puteam sa ma plang, lor nu le placusera de el de la inceput.
Si el venea noaptea acasa, uneori dupa ora 2-3, baut bine pentru ca statuse cu prietenii la "afaceri" iar eu trebuia sa fiu cu masa pusa, sa accept sa ma culc cu el pentru ca eram sotia lui. Si atunci avea cel mai mare chef da hartza, atunci imi reprosa cate si mai cate, iar daca taceam imi spunea ca nu-mi pasa de el, ca nu il ascult ce spune.
Il cunosteam deja pe actualul meu sot, doar ca fostul nu stia nimic. Eram foarte buni prieteni, intre noi nu fusese nicidata vreo aluzie la o relatie. Cand ne-am intalnit (ne cunosteam de un an, pe internet), fostul meu sot se mutase deja. Nici macar nu stiam ce va fi, era o intalnire intre 2 prieteni, nici unul nu ne gandeam la mai mult...doar ca viata a vrut altceva. Ne consideram oameni seriosi, eram amandoi casatoriti(doar ca el nu avea copii) dar prinsi in casnicii care nu mai "spuneau" nimic.
Cand ma uit inapoi, imi dau seama ca la mine a fost o conjunctura foarte fericita, nu stiu daca in alte conditii, daca nu l-as fi intalnit pe actualul meu sot atunci, poate ca m-as fi mutat si eu in casa...nu stiu...poate ca nu, pentru ca imi era de ajuns toata injosirea la care eram supusa...e greu sa spun cum as fi procedat...
A fost chestia ca nu-l mai iubeam, stiam ca exista si altfel de barbati in lumea asta, care nu striga mereu si nu te fac sa te simti o carpa, care nu te obliga sa te culci cu el numai pentru ca esti nevasta, care nu asteapta sa fie totul pe tava cand ajung ei acasa pentru ca sotia e si ea un om, care poate avea si zile bune si zile rele...ca o familie e un tot, ca nu exista un sef iar ceilalti supusi, iar daca imi cerea parerea o facea numai ca sa poata sa spuna ca nu e buna, ca spun numai prostii...
Nu stiu daca am fost destul de concisa, dar acum cand ma uit inapoi, imi pare rau ca am rezistat atata vreme langa el, dar stiu...nu am gasit momentul prielnic sa ma rup pana atunci cand am facut-o. Si mai ales sa-l infrunt. De asta imi era cel mai frica.
Daca mai ai intrebari, nu ezita sa le pui. Iti raspund din toata inima. Si sunt sigura ca va veni soare si pe strada ta. Mult curaj!
SARBATORI FERICITE!!!!
Mihaela,
Diana(22 nov 1996) si
Silvia(10 sept 2003)
poze1 ; poze2 ; poze3 proaspete cu Silvia
bebelusi august-septembrie 2003
mihaela_s spune:
Vikinga, ce mai face prietena noastra? Mai ai vesti de la ea?
Mihaela , Diana(22 nov 1996) si Silvia(10 sept 2003)
bebelusi august-septembrie 2003
geanica spune:
Draga mea....stii ca e o vorba...."viata loveste numai oamenii puternici...", asa ca eu m-as gandi ca decat copilul meu sa vada o mama nefericita si terminata, mai bine ar vedea o mama linistita si optimista...
eu nu cred in oamenii care promit ca o sa se schimbe...cunosc atatea exemple ca as umple pagini intregi...oameni care, ca si sotul tau, au promis, de atatea ori si nu au realizat nimic.un om care are peste 20 de ani e foarte greu de schimbat...si mai e si educatia, familia, baza pe care a primit-o....
eu am fost maritata cu un betivan notoriu, care pana ne-am casatorit nu a baut o bere in fata mea...si dupa...
ne-am desparit dupa un an, cu toate ca promitea in fiecare zi ca nu mai bea si nu a reusit sa faca nimic...
si acum, dupa 6 ani de cand nu mai suntem impreuna...e la fel...si singur....nimeni nu a mai vrut sa imparta viata cu el...
deci....tu tragi concluziile...nu stiu cum e sotul tau...poate se va schimba, dar eu, personal, nu cred asta....
pupici si nu-ti face probleme cu copilul...
si al meu plange cand iese sotul din casa ca zici ca cine stie ce...si dupa... a uitat.....
florica spune:
Maria,am tot asteptat sa-mi scri cum mai esti! Ce face fetita ta? Cum a fost de sarbatori? Unde se afla prietenul tau acum? Adresa mea este ;danamulders@hotmail.com
danamulders
jenii spune:
Daca tot ai hotarat sa te muti inapoi la sotul tau atunci poate ar fi bine sa ii acorzi o sansa casniciei voastre nu?si nu confortului tau si al fetitei voastre.Incearca sa te implici in ceea ce face el , chiar sa vina de la tine ideea unui concediu petrecut impreuna undeva departe si incearca sa invingi greata,si sa te impui in fata lui a prietenilor lui,a socrilor etc ca o doamna ce esti .Nu te supara pe mine ptr ceea ce iti spun dar ia-ti inima in dinti si mai acorda o sansa casniciei voastre si viitorului vostru impreuna inainte de a lua o decizie finala si irevocabila asupra unui viitor incert dat totusi posibil.Bafta multa
lily spune:
Rational vrei sa ai o stare materiala suficient de buna pentru a-ti asigura un nivel de trai satisfacator. Dar starea sufleteasca nu iti permite intotdeauna sa te multumesti cu ceea ce ai. Ramine o portiune -in forma de inima - pe care oricit te-ai gindi, te-ai framinta e imposibil sa a o 'acoperi'. Educatia, morala si atitea exemple din jur iti demonstreaza ca daca lasi de la tine, e mai rau (pentru tine ca femeie). Daca devii ferma pe pozitii, risti sa pierzi atitea.
De multe ori m-am intrebat: de ce in anumite imprejurari am procedat asa si nu altfel? Zicala: "Da-i Doamne romanului mintea de pe urma" nu e departe de realitate. Ca sa nu regrete hotaririle luate, sa nu-i para rau de drumul urmat.
Iti doresc sa iti gasesti linistea. Pina acum te-ai sacrificat pe tine si te-ai gindit la toti:sot, copil, mama, dar la fericirea ta prea putin.