Pe cine sa sacrific sa fiu fericita..?
Raspunsuri - Pagina 5
bibyrox spune:
Stii cum este sa-ti simti sufletul plangand in fiecare clipa, sa pulseze de durere, sa strige si sa nu-l auda nimeni? Sa minti si sa te minti spunand ca totul va fi bine in timp ce lacrimile iti inunda gandurile? Sa fii captiva "singuratatii in doi", sclava prejudecatilor si a propriilor neputinte? sa-ti doresti cu disperare linistea sufleteasca, stiind ca cel de alaturi nu ti-o poate oferi?
TU stii toate astea! Ai trecut prin ele... de ce sa le retraiesti? te inteleg.. fericirea copilului. Dar gandeste-te cat va dura fericirea fetitei tale; foarte putin! Pentru ca tu nu vei fi fericita si nu o sa te poti ascunde la nesfarsit. Totul se va revarsa asupra fetitei. NU VREI asta! Asculta-ti inima, uita de constiinta!
Iti doresc sa-ti gasesti linistea atat tu cat si fetita ta!
"You only live once, but if you live right, once is enough!"
Roxxy
Daca vreti sa ne cunoastem :)
ruxi spune:
Draga M.,
Lasa gura lumii ( orasul in care stai nu e chiar asa de mic
, si oricum putin ar trebui sa-ti pese de asa zisii "prieteni" ), lasa deoparte si motivele financiarE, trebuie sa gasesti resurse sa te descurci pana iti gasesti serviciu ( cu fetita sa mai stea si soacra si mama prietenului, pensie alimentara de la tata pentru copilul pe care zice ca-l iubeste, imprumuta-te de la prieteni, poate te mai ajuta si ai tai de acolo din strainatate ) si NU TE INTOARCE. Fetita ta se va obisnui sa-l vada mai rar pe taticul ei, ii va fi mai greu la inceput dar apoi va uita. Ii va fi cu siguranta mai bine decat intr-o familie tensionata, cu multe certuri si cu o mama profund nefericita. Acel om care a fost sotul tau si a putut sa-ti vorbeasca atat de urat si sa te trateze atat de josnic, NU TE IUBESTE. Nu te poate face fericita, nici macar linistita sau multumita. Te va rani curand asa cum a facut-o timp de atatia ani, nu are cum sa se schimbe. Doar atat poate el. Si mai ales ca nu-l mai iubesti, ba chiar iti provoaca sila. Cum crezi ca vei putea trai asa? Nu-ti dai seama ca-ti vei face si tie rau dar si fetitei tale? Nu e mai bine pentru ea sa traiasca intr-o familie multumita, linsitita, cu parinti care se iubesc si traiesc in armonie si intr-o atmosfera benefica ei?
Multa putere iti doresc, sa gasesti gandul cel bun si sa faci in asa fel incat sa-ti fie bine si tie si fetitei. Mult noroc!
p.s.: si eu am crescut in acelasi oras, daca reusesc anul acesta sa ma duc pe la parinti, iti voi scrie, poate ne vedem si vorbim face to face.
Ruxi si Clara pisicuta, 19 aug 2002
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=12172 ( Povestea nasterii )
cici spune:
E destul de usor sa-ti vorbim din fotoliul nostru caldut ,din caldura caminului in care ne ducem viata.
Teoretic raspunsul este NU !
Practic ,se vede ca lucrurile sunt mult mai complicate.
Mama ta nu vede ca voi stati in frig?
Sau pe ea o intereseaza doar sufletul ginerelui?
Daca nu are cine sa va ajute sa treceti iarna asta cu bine,daca
esti in stare sa-i mai suporti prezenta in vreo 6 luni ,lasa de la tine si " fa-te frate cu sotul pana treci puntea" ca sa nu spun altfel.Fa-ti in timpul asta un plan de bataie,explica-i frumos lui ca ai nevoie de liniste si ca trebuie sa-ti recastige increderea si dragostea(daca a citit primul tau post pe World el stie ca iubesti pe altcineva ) si ca doar daca nu te va hartui cu intrebari si reprosuri vei putea sa-l iubesti din nou.
Un lucru mizerabil la el, este si fuga asta la mama ta ,atunci cand se considera victima.
O fi mama ta ,te iubeste ,o iubesti,dar trebuie sa-i impui lui sa nu mai apeleze la ea sub nici o forma (cu alte cuvinte rufele vi le spalati doar voi). Daca reusesti asta ai castigat deja in fata lui.
Daca ajungi in primavara lucrurile vor deveni mai roz,poate in timpul asta iti vei gasi si ceva de lucru.
Si nu in ultimul rand, roaga-te la Dumnezeu,sa te invete sa alegi ce-i mai bine pentru tine si fetita ta si sa-ti aleaga drumul,pentru ca indiferent ce ti-am spune noi,El e Cel care stie ce e mai bine pentru voi doua.
cici
vikinga spune:
Fetelor multumesc ca ati fost aproape de prietena mea, ea a luat deja o hotarire, sa speram ca nimeni nu va fi sacrificat, de dragul ei si al fetitei. Inca un raspuns de la ea:"Scumpele mele, multumesc din suflet pentru gandurile bune si pentru ca sunteti alaturi de mine... in mometele in care trebuie sa iau o decizie foarte grea.
Am stat zilele astea si am intors problema pe toate partile.... si este tare greu!!!
Sa va spun care e treaba cu banii... pt ca am tot fost intrebata...Ai mei , cei din SUA, de cand am plecat de acolo nu m-au mai ajutat cu nimic, ma suna mereu (tata) si nu ma intreaba decat daca m-am impacat si daca mi-am luat serviciu, dupa care mai vorbim de vreme si salutare! Nu ma intreaba niciodata cum o duc, daca imi e bine sau nu, sufleteste sau dpdv material. Cu celelalte rude (si sunt destule ohoho) nu am asa relatii stranse, ca sa vorbesc in niste termeni eleganti. 
Iar tata este atat de tare lovit in orgoliu incat nu vrea sa ma ajute sa mai ajung acolo, oricum, la faza asta are si el dreptate, ca prea am fost nesimtita!Mama mea m-a ajutat cat de mult a putut ea atunci cand m-am mutat, a facut rata pentru a-mi cumpara frigider, aragaz, televizor, si m-a mai ajutat cu cate ceva, dar in tara asta, va dati si voi seama ca nu poate sa ne intretina efectiv, avand si ea in grija pe mama ei (bunica mea) care este batrana si are si ea nevoie de atatea. Apoi, pensia alimentara este calculata dintr-un salariu minim pe economie, adik vreo 500.000 pe luna, care mie mi se pare o suma rusinos de mica cu care sa cresti un copil! Nu zic, ca tatal fetitei cumpara mereu ce ii spuneam eu ca este nevoie, dar sincer ma dispera milogeala asta, plus ca poate el nu imi aducea cumparaturile exact cand aveam eu nevoie, ci cateva zile mai tarziu... zile in care mie imi e tare greu sa o scot la liman
. Iar eu sunt o fire tare panicoasa, mai ales cand nu am bani, pentru ca sincera sa fiu, parintii mei mi-au oferit intotdeauna macar un minim necesar de care nu am cum sa ma lipsesc acum, nu stiu cum pur si simplu! Acum sa nu va ganditi la masini sau figuri, dar niciodata nu m-am plans ca nu am cu ce sa ma imbrac, sau bani de un tampon bun, sau un parfum bun, ba chiar am avut mai multe decat altii, iar eu sunt invatat sa merg cu capul pe sus pe strada, sa fiu impacata cu mine, iar acum mi se pare ca merg incovoiata de griji si de neajunsuri!
Partea cu prietenia mamei mele cu sotul: cand in sfarsit l-am convins pe el sa nu se mai duca la ea, sa o lase in pace, aflu ca de fapt ea il suna pe el si il cheama la discutii. Pot eu sa ma dau de ceasul mortii ca nu am cum sa o fac pe mama mea sa inteleaga ca trebuie sa isi mai vada si de ale ei... sincer, mereu s-a bagat cu forta in viata mea, cat timp am fost casatorita ea a fost soacra "perfecta"
venea si ma teroriza ca barbata-miu nu face aia, nu face cealalta, tot timpul avea cate ceva de comentat la adresa lui si zicea mereu ca poate imi gasesc si eu un barbat asa cum viseaza ea; Inainte sa bag divort ii spunea sotului meu sa imi ia copilul, sa nu il mai aduca acasa, ca poate ma intorc la el asa fortata de imprejurari; acum imi spune ca sa ma impac cu el pt ca copilul meu va inebuni, ca ea nu poate sa puna seara capul pe perna de teama sa nu inebuneasca copilul meu!!!
Nu stiu, imi pare rau sa spun asta, dar uneori simt ca nu mai am nici un sentiment pentru ea...
Oricum, asta cu mama a fost ca o paranteza.Ideea e ca sunt prea coplesita de partea asta materiala, si Vikinga imi e martora ca nu am fost niciodata o materialista...Pe de alta parte, daca as fi cu prietenul meu, care in februarie spera sa plece pe un vas de croaziera, am trai numai din imprumuturi cu chiu cu vai de azi pe maine... si ma inspaimanta asta! Deja m-am lasat cu toata greutatea pe umerii lui in trecut, si stiu ca nu i-a fost usor... cu toate ca el e gata sa ne sustina din nou cu toate fortele lui. Dar NU, nu vreau asta, nu pot sa fac asta! Intr-o lume perfecta, doamnele mele, poate iubirea castiga in fata problemelor materiale, dar in lumea in care traim, in tara in care traim, este o nebunie sa nu te gandesti si la partea financiara, mai ales atunci cand ai un copilas caruia vrei sa nu ii lipseasca nimic!Vreau sa imi castig si eu independenta materiala, pentru ca o femeie care e la mana unui barbat nu are prea multe de zis in fata lui, poate el sa fie cel mai minunat de pe planeta! O sa ma intorc la fostul meu sot, am sa ii dau seansa asta... si am sa ma concentrez sa ma pun pe picioarele mele pentru ca vreau libertate! Nu vreau sa mai depind de nimeni, nu vreau sa mai stau pe spatele nimanui, iar daca imi e greu vreau sa pot pleca cu fruntea sus si daca vreau un colt de paine sa imi permit oricand sa imi cumpar coltul acela de paine!Asta este, pana la urma, am vazut la fostul meu sot multe schimbari, in bine, si ce ma bucura cel mai tare e ca il vad ca s-a lecuit de prietenii lui "binevoitori", ca si-a dat seama cu cine are de-a face si ca si-a dat seama care ii sunt prioritatile cu adevarat. Nu stiu, eu sincer nu cred ca oamenii se pot schimba, dar sper sa fie bine macar pentru fetita mea pe care o iubesc infinit!
Doamne ajuta!!!Va multumesc enorm pentru mesaje!M."Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003) http://community.webshots.com/user/vikinga109
alina023 spune:
Sa dea Domnul sa-ti fie bine si asta sa fie alegerea cea mai buna pentru tine si fetita ta!
Multi pupici si asteptam sa ne scrii cat sunteti de fericite (sau cel putin ca nu mai aveti probleme).
mandita spune:
iubita,
oamenii se schimba f. greu sau deloc. stii tu zicala "lupul isi schimba parul dar naravul ba".
Poate sotul tau chiar incearca sa se schimbe, sa se controleze, dar la un moment dat tot va rabufni.
Sotul meu a fost intelegator de la inceput, si acum este; nu s-a schimbat o data cu trecerea timpului. eu sunt o sotie intelegatoare si nu m-am schimbat. am defectele mele, poate nu asa de monstruoase, dar cat asi incerca nu pot in totalitate sa le elimin.
Daca sotul tau isi iubeste atat de mult familia si prietenii, sa stii ca nu va renunta la ei, si isi va aminti tot timpul (chiar daca nu e adevarat, ca tu nu ii suporti.
Daca totusi te vei hotara sa ramai cu el (cu toate ca nu e o solutie f buna) incearca sa te integrezi in cercul lui de prieteni, incearca sa dovedesti socrilor tai ca intradevar tii la ei. Cand ei vor simti ca sentimentele tale sunt veritabile vor lasa garda jos. Fii deschisa, si vorbeste-le din suflet si direct. Asa dezarmezi pe oricine. Exemplu: "stiu ca pana acum relatiile noastre au fost incordate, dar hai sa incercam sa ne intelegem, sa fim o familie, macar pentru nepotica voastra. Ce naiba doara nu o fi dracu' asa de negru, fiecare greseste dar haideti totusi sa vedem si partile bune" Daca spui chestia asta direct, cu capul sus, sunt sigura ,f. sigura ca ei nu vor avea ce riposta. Cere-le socrilor tai parerea in lucrurile care le faci, daca iti reproseaza ceva fii tu aia desteapta si raspunde-le "da cam asa este, si mie mi-e greu cu chestia asta, dar ce sa fac, nu puteti sa imi dati o idee". In momentul in care sotul tau va vedea in ce relatii dulci esti cu iubitii lui parinciori, fii sigura ca te va ridica in slavi (proprie experienta).
Cat priveste prietenii, sugereaza sotului tau intr-o zi ca te plictisesti si nu ar fi vreo posibilitate sa va intalniti cu prietenii, sa iesiti putin din monotonie, sa mergeti la o terasa. Daca este mirat cum de vrei sa iesi cu prietenii lui, spune-i si tu cum ca inainte te simteai inlaturata, si ca ai vrea sa ai si tu prieteni, si sa te simti bine, sa vorbesti si tu cu cineva despre diferite subiecte etc etc. Poate prietenii lui au si neveste, nu. Poate aveti probleme comune.
Nu mai scriu ca o iau razna de acuma. Tu faci ce vrei, dar indiferent ce faci, fii fata desteapta, si cred ca intelegi ce vreau sa spun. Fii si tu putin vicleana, ca nu strica. sau poate trebuia sa zic diplomata. In toarce lucrueile in favoarea ta
Versus spune:
Ca barbat (oare de ce sunt singurul?) voi fi scurt si concis:
STAI DEPARTE DE ANIMALUL ALA!!!....si nu sacrifici pe nimeni de fapt!
Dupa cum s-a purtat, nu bag mana in foc ca nu v-a rabufni vreodata si in preajma sau (Doamne fereste!) asupra copilului!...Oricum nu-i soi un tata care are asa limbaj fata de un om!....nu mai spun ca omul ala era propria sotie!...
Deci: Go away, Baby!....si nu te uita in urma spre binele copilului si al tau!
NinaB spune:
vezi-ti de viata ta lady! daca vei continua sa traiesti cu imaturul ala o sa-ti distrugi copilul, nu doar pe tine. peste ani copilul iti va reprosa viata plina de scandaluri si poate...multe altele!
cea mai buna prietena a mea e intr-o situatie similara (atat de similara incat mi se ridica parul in cap) si nu vrei sa stii ce iad traieste!
vikinga spune:
Inca un mesaj de la prietena mea pentru voi cei care i-ati citit povestea si i-ati fost aproape:"Dragele mele, cand am deschis acest subiect numindu-l “pe cine sa sacrific ca sa fiu fericita?” m-am referit la mine sau la copilul meu, nicidecum la cei doi barbati din viata mea.In zilele acelea o prietena buna de-a mea mi-a zis: “intotdeuna cineva trebuie sacrificat, nu se poate sa impaci pe toata lumea…” si se referea ca ori sunt eu fericita cu barbatul de langa mine, iar fetita mea are de suferit pentru ca are si taticul natural alaturi, ori este ea fericita ca isi are ambii parinti langa ea iar eu sunt neimplinita deoarece stau langa un om pe care nu il doresc.Stiti bine ca am decis sa ma intorc la fostul sot… ne-am mutat la el acasa cu catel si purcel, cu tot calabalacul… si nu ma pot plange ca se poarta rau, ba chiar vad ca se straduieste sa fie bine totul, iar fetita mea este foarte incantata. In ziua in care ne-am mutat, am plans in hohote, una doua, ce faceam cum ma invarteam, ma busea un plans nebun, ca am plecat din casuta mea, ca m-am intors exact de unde am plecat, ca oricat de cald si bine ar fi la el, acolo e casa in care am jurat sa nu mai revin, din care mi-am dorit din tot sufletul sa plec cat mai repede, atunci, cand a fost divortul…Fiecare colt al ei ma rascoleste si ma reintoarce in trecut, tensiunile care erau atunci traiesc inca in mine, si amintirea ma doare ca o rana. Adevarul? Nu l-am iertat, nu-l pot ierta, si uneori ma trezesc ca imi doresc ca el sa isi revina la “normal” sa faca iar pe nebunul ca eu sa am motiv sa pot pleca curand si mai usor! Sau ma trezesc visand sa se intample ceva cu el ca eu sa pot fi libera sa imi refac viata, sa nu se mai bage nimeni peste mine… Doamne fereste! Si imi alung repede gandurile negre…. Apoi mai e the other guy, iubirea mea, sufletul meu, barbatul vietii mele… Nu pot sa-l uit, nu vreau sa-l uit, nu stiu! Ma doare lipsa lui, ma arde sufletul, fetita ma intreaba mereu de el, cand ma vede intrand pe usa primul lucru care il face e sa ma intrebe de el, chiar si de fata cu tatal ei… s-a obisnuit cu el foarte tare.Caut de 2 luni de lucru si nimic, sper ca dupa sarbatori sa mearga altfel angajarile, vreau sa ma vad pe picoarele mele, vreau sa ma vad libera sa iau o decizie privind viata mea, orice decizie, fara teama!So… nimic nou sub soare, tristetea mea este aceeasi, poate mai mare putin, dar sper ca timpul sa le rezolve pe toate.Va multumesc din suflet ca mi-ati fost alaturi, va multumesc din suflet pentru sfaturile pe care le-as fi urmat fara preget daca ar fi fost alta situatia mea financiara… dar promit sa ma pun pe picioare! Cat de curand.Va imbratisez!"Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003) 
poze cu noi
Lara9204 spune:
Daca fetita ta il iubeste pe barbatul pe care tu-l iubesti de ce totusi n-ai ramas cu el?
Doar pentru ca este tatal biologic al fetitei si are o situatie materiala mai buna te-ai intors la sotul tau?
Nu este o solutie.
Eu nu prea cred in schimbarile astea.
Pana la urma cred ca sotul tau isi va arata din nou adevarata fata.
Iarta-ma te rog ca-ti spun astea, dar eu asta cred.
De ce trebuie neaparat sa te sacrifici?
Eu zic ca era intr-adevar o problema daca fetita ta nu-l iubea pe iubitul tau.
Dar asa?
Viata este atat de scurta, de ce sa nu iubim si sa fim iubite?
"Daca dragoste nu e, nimic nu e."