Femeia casnica
Raspunsuri - Pagina 4
crism spune:
quote:
Crism, poti scrie te rog de cati ani CONSECUTIVI stai acasa? Esti foarte categorica dar cred ca este bine sa stim de pe ce pozitie discutam,nu?
Cu mare placere!
Sunt casatorita de 5 ani(in Ianuarie de fapt) si am un baietel care tocmai a facut 4 ani in Octombrie si o fetita care face 2 ani in Martie. Am lucrat cand am fost insarcinata cu baietelul, dar a trebuit sa ne mutam in alt stat, asa ca nu am lucrat prea mult. Insa am avut 2 joburi stabile inainte sa ma casatoresc.
Asta este pozitia din care discut. Anul viitor in Aprilie fac 5 ani de cand sunt casnica, se pune?
SOLA SCRIPTURA! SOLI DEO GLORIA! SOLO CRISTO! SOLA GRATIA! SOLA FIDE!
Donia spune:
Dar de a face CARIERA ca MAMA voi ce parere aveti?
Eu pot sa spun ca am avut o adevarata cariera (in acceptiunea Sabinei, adica). Am crezut in ceea ce am facut, am lucrat mult, munceam la servici si imi luam de lucru si acasa, am avut satisfactii, recunoastere, salariu... tot ce se putea.
Pana cand am nascut si mi-am dat seama ca de fapt viata mea de abia de atunci a inceput. Gravidia si nasterea m-au facut sa fiu mai relaxata, mai fericita, mai implinita ca niciodata.
Am ales sa stau doi ani acasa si am uitat tot ce inseamna servici. M-am apucat din nou sa citesc si sa invat, pentru a deveni o mama buna.
Spunea cineva mai sus ca muncesti mult si rezultatele nu sunt vizibile. Ba da, rezultatele se vad, dar poate nu intr-o zi, doua, ci in cateva luni sau in cativa ani. Educatia copilului e cea mai de pret investitie. Imi lipsesc cuvintele sa va spun cat de tare cred in acest lucru. Cresterea copilului meu e cel mai important proiect pe care l-am avut.
Sa educi un copil in zilele noastre cere multa imaginatie, mult discernamant si educarea parintelui, in primul rand. Sunt atatea informatii intre care trebuie sa alegem, atat de mult de invatat. Trecerea de la scutec la olita vi se pare ceva banal? Exista studii si materiale care ne arata ca putem s-o facem corect sau gresit. La fel cu diversificarea hranei, luatul in brate, suptul... le stiti si voi.
Eu ma bucur ca am avut doi ani pentru a sta acasa cu fetita mea. Tuturor mamelor care vor asta le doresc sa aiba posibilitatea. Ca mama iti poti folosi suficient creierul. Daca pui suflet si interes, este cea mai frumoasa meserie din lume. Nu mi se pare deloc o limitare, ci o provocare continua.
P.S. Sa raspund totusi si la intrebarea lui Catan: mie nu mi s-a parut atat de obositor sa stau acasa, pentru ca am invatat sa fiu un adevarat lider si am delegat bine sarcinile 
. Si mi-am stabilit clar prioritati: timpul petrecut cu copilul era cel mai important, apoi timp pentru odihna si relaxarea mea si la sfarsit necesitatile casnice, pe care le imparteam oarecum egal cu sotul meu.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
conchita spune:
fetele, eu nu sunt inca mamica, dar ma intreb legat de ce spun unele mamici, de ce exclud tatal din ecuatie totusi? inteleg parerea potrivit careia un copil e preferabil sa fie crescut acasa, nu de un strain (bona), dar de ce intra asta numai la satisfactiile de tip feminin? copilul are si tata doar! nu cred ca este strict misiunea mamei sa stea acasa si sa satisfaca atat nevoile copilului, cat si ale tatalui, ca doar nu d'aia ne-a lasat dumnezeu pe pamant cu minte, inima si tenacitate, sa le oferim strict ca ofranda celor din jur. inteleg si subscriu ca maternitatea si rolul de sotie sunt ipostaze initiatice, dar este la fel de valabil si pentru barbat. eu nu l-as descondidera atata, dimpotriva, cred ca este perfect capabil sa asigure fericirea sotiei si a copiiilor, ba poate chiar in egala masura, desi diferit, consimt.
eu raman la parerea mea ca statul acasa e dupa temperament, nu se potriveste oricui si nu poti sa faci reguli generale ca o femeie este menita sa stea acasa sau sa mearga la job, sau si una, si alta. eu cand am stat acasa, fortata de imprejurari, mai aveam nitel si imi puneam latul de gat, mi se pare timp pierdut absolut in zadar. nu vedeam nici o scama sau pata, nu curatam casa luna ca n-aveam chef, voiam sa fiu afara, in colectivitate, intre oameni. acum casa mea arata mult mai bine, desi muncesc si merg la scoala, ambele full time, plus ca avem si un catel acum, plus ca stam la casa noastra, adica e de muncit si prin curte :)) va spun asta ca sa nu mai judecati nici femeile care se simt incuiate in casa ca intr-o inchisoare, asa le e felul. de exemplu, eu functionez normal cand am mai multe lucruri de rezolvat in acelasi timp. daca n-am nimic de facut, pai si cat sa stau frate pe internet, cat sa dau cu aspiratorul, cat sa citesc, scriu, ma plimb, pictez de una singura? n-as rezista. si nu sunt genul care se plictiseste cu propria persoana, dimpotriva.
cat despre cresterea copilului la day care, cred ca este o mare prejudecata. sigur, nimeni nu educa mai bine ca parintii (amandoi deci!), dar pentru ce sunt educati totusi copiii? sa stea acasa legati de parinti, sau sa fie fiinte sociale? la day care intalneste alti copii, straini etc, invata sa imparta, sa respecte, sa protejeze - pe viu. sigur, nu am copii inca, si mi s-a mai spus ca nu am dreptul sa ma pronunt in problemele astea. una la mana, ca sa anticipez reprosul, raspund ca voi avea, deci sunt pregatita teoretic pentru eveniment, adica stiu deja cum as vrea sa ne crestem copiii, eu si sotul meu- care a declarat oficial ca, daca eu castig mai bine ca el, se ofera sa stea el acasa, poftim. a doua la mana, am experienta de lucru cu copiii strazii, de toate varstele, a treia, experienta didactica (in Ro), plus altele de care nu mai vorbesc. deci stiu care sunt trebuintele unui copil, de multe ori le exageram noi si ii educam dependenti de parinti din prea mare dragoste. deviza mea, bazata pe experienta care este si pe sperantele despre ce va fi, este: daca iubesti, predai lectia zborului, nu a tinutului in lesa.
personal, cred ca exista solutii multiple pentru mama care alege sa stea acasa in primii ani de viata ai copilului (parerea mea e ca primii 3 sunt suficienti), daca mama respectiva este o fiinta activa si se simte implinita atunci cand mai are ceva de facut si in afara gospodariei. nu ma refer la mamicile din Ro, ca poate nu e aceeasi oportunitate dezvoltata acolo inca. dar peste hotare, exista sansa de a lucra de acasa, fie pastrand serviciul de dinainte ca si colaborator, part time sau ce-o fi, fie dezvoltand o afacere acasa. in fine, solutii exista pentru orice situatie, numai sa vrei sa le gasesti. iar solutiile sunt, desigur, individuale, dependente de principiile si personalitatea fiecarei femei. nimeni nu merita sa fie invinuit sau pus la colt pentru ceea ce este si pentru ceea ce gandeste in privinta statului acasa/plecatului la munca.
-----------------------
este suficient sa judeci bine spre a proceda bine. (descartes)
madelaine spune:
Osolita ,ma bucur ca iti expui parerea frumos. Scuzele sint acceptate. Eu am fost casnica 8 ani. Am fost ocupata cu copiii, si nu imi pare rau. Dar dupa ce au intrat la scoala mi-am dat seama ca trebuie sa fac si eu ceva, sa contribui la starea materiala a familiei si in acelasi timp sa ocup timpul liber in mod util. Nu spun ca nu sint obosita, dar nici nu regret, poate si pentru faptul ca sint foarte aproape de casa, am munca alturi de sotul meu si de copii. Asa ca pot sa fiu prezenta cind copiii au nevoie de mine si pot sa lucrez. Locuim in aceiasi cladire . Jos avem cabinetele. Bineinteles ca mamele sint demne de tot respectul pentru ca practic se daruiesc familiei mai mult decit oricare alt membru al familiei. Si sa stiti ca sint formidabile clipele petrecute alaturi de puiutii nostri. Cind vor creste o sa regretam ca nu am trait la maxim copilaria lor. Parerea mea. Deja imi este dor de timpul cind erau bebei si putin mai mari pina pe la 4 ani.
Madelaine si cei trei muschetari
Maria2 spune:
quote:
Originally posted by crismquote:
Crism, poti scrie te rog de cati ani CONSECUTIVI stai acasa? Esti foarte categorica dar cred ca este bine sa stim de pe ce pozitie discutam,nu?
Cu mare placere!
Sunt casatorita de 5 ani(in Ianuarie de fapt) si am un baietel care tocmai a facut 4 ani in Octombrie si o fetita care face 2 ani in Martie. Am lucrat cand am fost insarcinata cu baietelul, dar a trebuit sa ne mutam in alt stat, asa ca nu am lucrat prea mult. Insa am avut 2 joburi stabile inainte sa ma casatoresc.
Asta este pozitia din care discut. Anul viitor in Aprilie fac 5 ani de cand sunt casnica, se pune?
Da, se pune. Oricum esti prima care se apropie de 5 ani de stat acasa.Si eu ma apropii de 5 ani. Am luat un an fara plata sa vin la sotul meu in Grecia(el plecase de cateva luni). Intre timp am ramas insarcinata cu a doua fetita deci inca 2 ani si imediat dupa aceea am ramas cu Alex deci am prelungit concediul de la fetita cu inca 2 ani pentru Alexandru.
De vreo jumatate de an insa cred ca ma cam gandesc daca este bine sa stau la infinit acasa, mai ales ca imi placea ce faceam la birou si toata lumea ma aprecia.
Bineinteles ca d.p.d.v. al copiilor diferenta este clara. Cel putin la Anastasia, primul nostru copil care avea aproape 4 ani de plimbari intre gradi, mami si buni atunci cand am renuntat la serviciu, schimbarea in bine a fost enorma di toate punctele de vedere.
mp
Donia spune:
Conchita, sunt de acord cu tine. Tatal este la fel de important, numai ca eu nu as fi vrut nici o clipa sa merg la servici si sa nu-mi aduc contributia din plin la crestera fetitei. Asa ca eu aveam mai mult timp sa citesc despre cresterea copilului, iar seara fie ii tineam cate o lectie, fie ii dadeam sa citeasca un "rezumat", pentru ca atitudinile noastre sa fie unitare. Plus ca si acum, in fiecare dupa amiaza el petrece cel putin doua ore cu fetita, o scoate la plimbare, iar eu am timp fie sa ma ocup de mine, fie sa fac cate ceva prin casa, eu aleg.
Iar mersul la day-care eu il consider la fel de important, dar dupa ce se pun bazele bine acasa, daca e posibil. Eu am dat fetita la 3 ani si patru luni si vad cum infloreste. Tin constant legatura cu educatoarea (si ea incurajeaza acest lucru), in asa fel incat sa fiu sigura ca eu pot continua acasa ceea ce ea a inceput acolo. De la day-care primim mereu materiale despre dezvoltarea, psihologia si educatia copilului, ei ne spun cum lucreaza cu copiii si ne invata si pe noi ce putem face acasa. Dar eu stiu ca sunt o norocoasa, pentru ca imi las copilul cu toata increderea acolo, insa stiu ca nu peste tot sunt educatoare ca ale fetitei mele.
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)
conchita spune:
Donia, cum ai procedat tu si sotul tau este cam ce planuim si noi. mie asta mi se pare idealul: acasa cu bebe primii 3 ani. problema e la mine, dar vom trai si vom vedea. recunosc ca una e sa ai grija de copiii altora, alta de ai tai, deci poate ma mai linistesc si eu la creier si n-o sa ma mai sperii atata de statul acasa cu anii. ideea mea era ca suntem diferite si trebuie sa ne respectam reciproc asa cum suntem; ce e potrivit pentru o femeie, poate ca e cosmar pentru alta, no, asta e viata, nu e nimeni de vina si nimeni nu trebuie dispretuit pe chestia asta. 
-----------------------
este suficient sa judeci bine spre a proceda bine. (descartes)
arboria spune:
quote:
Originally posted by Donia
Dar de a face CARIERA ca MAMA voi ce parere aveti?
Eu pot sa spun ca am avut o adevarata cariera (in acceptiunea Sabinei, adica). Am crezut in ceea ce am facut, am lucrat mult, munceam la servici si imi luam de lucru si acasa, am avut satisfactii, recunoastere, salariu... tot ce se putea.
Pana cand am nascut si mi-am dat seama ca de fapt viata mea de abia de atunci a inceput. Gravidia si nasterea m-a facut sa fiu mai relaxata, mai fericita, mai implinita ca niciodata.
Am ales sa stau doi ani acasa si am uitat tot ce inseamna servici. M-am apucat din nou sa citesc si sa invat, pentru a deveni o mama buna.
Spunea cineva mai sus ca muncesti mult si rezultatele nu sunt vizibile. Ba da, rezultatele se vad, dar poate nu intr-o zi, doua, ci in cateva luni sau in cativa ani. Educatia copilului e cea mai de pret investitie. Imi lipsesc cuvintele sa va spun cat de tare cred in acest lucru. Cresterea copilului meu e cel mai important proiect pe care l-am avut.
Sa educi un copil in zilele noastre cere multa imaginatie, mult discernamant si educarea parintelui, in primul rand. Sunt atatea informatii intre care trebuie sa alegem, atat de mult de invatat. Trecerea de la scutec la olita vi se pare ceva banal? Exista studii si materiale care ne arata ca putem s-o facem corect sau gresit. La fel cu diversificarea hranei, luatul in brate, suptul... le stiti si voi.
Eu ma bucur ca am avut doi ani pentru a sta acasa cu fetita mea. Tuturor mamelor care vor asta le doresc sa aiba posibilitatea. Ca mama iti poti folosi suficient creierul. Daca pui suflet si interes, este cea mai frumoasa meserie din lume. Nu mi se pare deloc o limitare, ci o provocare continua.
P.S. Sa raspund totusi si la intrebarea lui Catan: mie nu mi s-a parut atat de obositor sa stau acasa, pentru ca am invatat sa fiu un adevarat lider si am delegat bine sarcinile
Donia
Subscriu
Julia
maryam spune:
ar fi ca si cum cineva m-ar sili sa trec la mahomedanism, sa-mi pun batic in cap, sa n-am aproape nici un drept si sa-mi ascult barbatul.
Consider ca din cele pe care le-ai spus,poate ca daca totusi si ceva timp,ai putea sa studiezi putin inainte de a face afirmatii derivate dintr-o proasta informare sau perceptie a lucrurilor,asta pentru ca religia din care si eu fac parte nu se numeste mahomedanism,ci Islam,religie in care femeia are aceleasi drepturi ca si barbatul,este o persoana si ca atare se bucura de multe,de toate privilegiile si drepturile,iar in ceea ce priveste ascultarea barbatului cu care ai ales sa-ti petreci viata,tine mai curand de gradul de moralitate al fiecaruia si nu de apartenent la o religie,atata doar ca ,poate in religia noastra,femeile sunt mai "linistite",daca cumva esti capabila sa intelegi termenul...
Asa ca ,mai pune mana pe o carte,ca bibliografie e destula,caci "povesti nemuritoare" transmise de binevoitori asa,cunoscatori,cred ca poate oricine sa scrie despre orice.
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
maryam spune:
C araspuns la subiectul in sine,exemplele cunoscute de mine pot spune ceea ce multe dintre voi au spus-o deja,este o chestiune care tine de felul de a fi al fiecareia,de imprejurari,de optiuni si se poate foarte bine ca o femeie sa fie casnica fara sa se "prosteasca",tot asa cum si una care lucreaza poate fi mai incuiata,consider ca nu jobul este cel care(neaparat!) te detupa la creier,ci dupa mostenirea genetica,ceea ce faci,ceea ce inveti in viata.Eu am lucrat mult timp intr-o societate in care nu misca nimic in marketing fara sa ma implic concret(si chiar cu rezultate),in care am reusit sa aduc contracte de milioane(!!!) de $,in care am vazut tot felul de oameni,de chestii,am avut ocazia astfel sa intalnesc atat multe femei unele din ele persoane publice,cunoscute,apoi am nascut,ca atare stau acasa cu fetita mea si nu cred ca mi-a schimbat cu ceva capacitatea de a face ceva(daca e cazul!),nici mintea nu mi s-a alterat.
Poate ca uneori as face si altceva,pentru ca timp am ,Al hamdu ALLAH ca ne permitem o menajera si deci gospodaria nu-i o problema,ASA CA DC VREAU SA DORM ,DORM,DC VREAU SA CITESC,CITESC,DC VREAU SA SCRIU,SCRIU...fac ce-mi convine,uneori ii fac sotului tot ce are nevoie :reclame,traduceri,corespondenta,a adevarat ca nu stau la el la birou ci acasa,si asta pentru ca n-as lasa-o pe y deocamdata cu nimeni,nu numai pentru ca-i datorez asta ,ci pentru ca asa e situatia acum,dar dc se va schimba,no problem,ma voi adapta.Asa ca ,"mancand" din amandoua aceste "paini" pot sa spun ca nu se compara,sunt lucruri distincte,fiecare are semnificatia,rolul ei.
In concluzie,faceti ce va place,atata vreme cat puteti s-o faceti!
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam