La France (23)
Raspunsuri - Pagina 9
Aurelia spune:
Chatonel ,eu aveam impresia (nu ca as sti exact) ca totusi un regrupement familial pentru parinti ar fi posibil daca parintele este bolnav si tu cel care depui dosarul esti singurul lui copil ,deci singura persoana care-l poate ingriji ,insa stiam ceva de un dosar gras de tot de intocmit si approape de un an de asteptare ,iar printre conditiile multiple parca se spune aca trebuie sa dovedesti resurse stabile (CDI) si bineinteles nationalitatea franceza ......
sa inteleg ca nu mai este posibil asa ceva?
Aura&Luca,2 ani si 8luni!
"Daca dragoste nu e nimic nu e"
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/aurasupacurasu/album?.dir=/a58e
doruletz spune:
Indradevar e trist subiectul parintilor ramasi acasa si parca devine si mai trist pentru cei ce (ca mine) sunt copii unici. Si inca si mai trist pentru cei ce nu pot merge sa-i vada atat de des cat si-ar dori si nici sa-i cheme aici atata cat ar vrea. Toti cred ca intelegem ce inseamna asta 
Eu ma consider norocoasa pentru ca ma pot consola cu faptul ca de aici ii pot ajuta mult mai mult decat as fi facut-o daca lucram in Ro. Si ca le-am facut una din cele mai mari bucurii oferindu-le ocazia sa viziteze Parisul. Si ca ii pot chema aici de cate ori vor ei sa vina. Mai imi spun ca distantele sunt relative, nici in Ro nu locuiam in acelasi oras si nu ne vedeam in fiecare zi. Dar au dreptate cei ce spun ca trebuie sa profitam de fiecare clipa.
In ce priveste reguparea familiala si eu stiam ca nu mai e posibila in cazul parintilor. Doar poate in anumite conditii, asa cum zice Aurelia.
Apropo de banii trimisi parintilor, probabil ca stiti ca sumele pot fi deduse din suma anuala impozabila. Nu e mare lucru dar asta ne permite sa le trimitem un pic mai mult decat poate am face-o daca ar fi altfel.
imagini
chatonel spune:
hmmm, dupa ultima lege se pare ca nu... mai sap :)
Toulouse, la ville rose
chatonel spune:
imi pare rau sa spun ca nu mai e posibil...
Aici toate chichitele:
http://levif.free.fr/dossiers/loisarko.htm
Toulouse, la ville rose
Mirunda spune:
Chatonel, dar daca nu pot veni definitiv, nu e posibila macar o viza pe un an de zile, ce se poate prelungi?
http://community.webshots.com/user/mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
oana cretu spune:
Somnambula, ca de obicei!!! Azi (14) am facut opt ani de cand suntem impreuna eu si George.
Corina, iti multumesc! Caldura nu am facut inca, dar a inceput sa se mai incalzeasca afara, din fericire, si automat si in casa.
Azi am fost la plimbare cu nasicii. George i-a "furat" bicicleta lui Lulu si, impreuna cu nasicu' si Anca s-au plimbat cu bicicletele si eu cu Lulu pe jos, si tare bine mi-a facut ca nu ies toata saptamana din casa, neavand cu cine, George lucrand pana seara. Si am palavragit despre Seb...Scumpa de ea mi-a spalat si uscat hainele lui Seb la ea, ca la mine nu se mai usuca ca vara (nu am soare), si in seara asta au venit cu 4 sacose de haine de ale lui Seb, dintre care si patru costumase cadou de la ei, superbe. Are Seb o nasica de nota zece! Ati vazut ca, iar, Dumnezeu a vrut sa se intample asa, in asa fel incat sa fie ea? Norocos tare baiatul meu!
Pupici scumpelor!
oana si bebitza din burtica 
(33s+)
"Si maine mai este o zi..."
http://community.webshots.com/user/oanacretu
Aurelia spune:
Oanuta ! onuta ! mi se pare "drolle" cind te aud vorbind asa!
Parca ieri ma intrebai cum e cu drepturile copilului in franta si daca poti si tu sa faci unul aici!!!!!!!!!!!
Doamne ce repede trece timpul!!!!
Aura&Luca,2 ani si 8luni!
"Daca dragoste nu e nimic nu e"
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/aurasupacurasu/album?.dir=/a58e
chatonel spune:
mirunda, uite aici:
http://www.diplomatie.gouv.fr/venir/visas/index.html
visa long séjour insemnind peste 3 luni, dar nu se stie care e maximul.
Toulouse, la ville rose
didita spune:
Parintii... subiect mult mai spinos decat copiii. Eu sunt singura la parinti, deci ai mei au ramas singuri in Romania. Cum spunea si doruletz e greu, chiar daca material ii pot ajuta mai mult de aici decat in tara, nu pot fii alaturi de ei fizic decat destul de rar. Eu as vrea sa fac mai mult, dar ei nu ma lasa. relatiile dintre noi nu sunt as putea spune conventionale. De mica mi-au explicat ca ei nu vor putea fii tot timpul langa mine sa ma ajute si ca trebuie sa maobisnuiesc sa ma descurc singura. Nu i-a interesat niciodata ce si cum cu mine atat timp cat aveam ce manca, cu ce ma imbraca si mergeam la scoala. Chestii de genu' "Gigel nu ma mai iubeste"... ii facea sa se indoaie de ras. Deci ne-am fost niciodata apropiati, confidenti sau macar prieteni. Mamei mele i se parea normal sa ma consult cu prietenele mele si sa n-o bat pe ea la cap, iar tata e de parere ca e treaba mamei sa se ocupe de asa probleme. De cand am inceput sa ma descurc un pic mai bine am incercat sa le impart cu ei placerile mele (restaurante , plimbari, vizite in strainatate , bineinteles destul de limitat ca nici eu nu ma lafai in lux). Cand merg acasa in vacanta incerc sa le fac surprize palcute si utile . De cele mai multe ori sunt intampinate cu o politete apropiata de indiferenta, gen "da, e buna cafetiera, da' ce pana acum nu am baut cafea". Iau totul ca si cum as vrea sa le arat eu lor ce bine sunt eu si ce rau sunt ei, desi le-am exlicat ca nu e deloc asa. Ca eu am descoperit lucruri pe care nici nu le banuiam in Romania si ca vreu (pe cat posibil) sa le impart cu ei. Tata a avut o problema mare de sanatate cat a venit la noi acum trei ani si a trebuit sa-l internam in spital aici. A ramas doua saptamani la spital (cu diabet si o rana purulenta la picior), i s-au facut toate analizele in Franta si a fost pus pe insulina ca sa i se poata inchide rana si sa nu-si piarda piciorul. De atunci este sub control medical strict, are regim si tratament in Romania si i s-au descoprerit si alte probleme legate de diabet. Cand am incercat sa discut cu el desre starea sanatatii lui mi-a afirmat ca daca are probleme azi e din cauza nostra ca l-am dus la spital si i-am dereglat echilibru metabolic (in conditiile in care nu era tratat si rana de la picior supura de 3 luni).
De fiecare data cand am incercat sa-i ajutam cu ceva s-a intors impotriva noastra: le-am cumparat o masina de spalat automata, am chemat si platit instalatorul sa o instaleze si tot ce au avut de facut a fost sa deschida usa. Eu am spalat de mana pana sa plec in Franta si mama inca mai spala totul de mana in Bucuresti in anul 2000, ei fiind ingineri amandoi! cand au vazut masina au spus merci, dar asta ne trebuia noua acum?! ce am eu timp sa ma ocup de asa ceva acum, sa alerg dupa om sa o instaleze etc...
Nici nu stiu ce-o sa fac dacali se va intampla sa devina dependenti sau vor avea probleme grave de sanatate. De venit la mine nici nu poate fii vorba (din punctul lor de vedere) iar mama mi-a spus verde in fata ca ea prefera sa moara decat sa aibe nevoie de cineva, ca ea nu vrea sa datoreze nimic nimanui etc, etc...
Pentru moment incerc sa nu ma gandesc la ce poate fii mai rau, dar nu-i usor.
Aurelia spune:
of! didita ce situatie complicata si la tine.......o sa ai de furca cu parintii tai .......pacat ca ei iau asa cum iau tot ceia c evine de la tine din suflet si cu drag!!!
Ai mei (desi sint la tara si traesc din 800.000 amindoi )nu accepta bani de la mine sub nici o forma pentru ca mentalitatea lor este "sa ajute ei copii ,nu sa fie povara pentru copii"
acepta insa cu placere cind ma duc acasa nimicurile pe care i le duc eu :cafea ,caramele ,bombonele pufoase ,o foarfeca de vie usoara si usor de minuit lu tata ,s-au o cratita de teflon mamei ,etc!
desi n-am fost niciodata prietena cu mama iar singura ei educatie "sexuala " sa-i zic asa a fost "sa nu faci vreo prostie ca te omor cu mina mea "!!!
acum de cind sint departe simt ca e fericita ca o sun si-i incintata sa discute cu mine cite-n luna si-n stele !!!!
iar cind mergem acasa nu stie ce sa-mi mai faca de mincare ca sa-mi faca placere ,acum de cind sint departe chiar pot sa spun ca am si eu mama! si mai ales una asa cum aveau colegele mele si pe care le invidiam pentru asta cind eram la scoala .......de ce oare tohmai acum cind "ne-am pierdut" i-si arata adevarata fata ,iar cind eram alaturi ieseau scintei si certuri ori de cite ori ne vedeam ,nu stiu......cert este ca o am si simt ca timpul trece de zece ori mai repede decit inainte si ori de cite ori ma gindesc la ea mi-e teama de ziua cind voi auzi la capatul firului ca mama nu mai este!!......
Aura&Luca,2 ani si 8luni!
"Daca dragoste nu e nimic nu e"
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/aurasupacurasu/album?.dir=/a58e