Cum poti sa ai grija de un copil parasit?
Raspunsuri - Pagina 3
maria m m spune:
Eu strang o data pe la 6 luni hainele care le raman mici fetelor mele,le pun intr-un sac si le dau unui orfelinat(cunosc unul la noi in oras).
Cred ca e o modalitate buna de a-i ajuta pe acei copii.De asemenea,daca vad pe strada astfel de copii,uneori si cersetori prefer sa le dau mancare decat bani.
Felicitari pt initiativa frumoasa si continuati asa.
maria,
de Paula 
(1 an) si Miruna 
(13 ani)
violeta69 spune:
Buna,
Vreau sa va multumesc ca ati fost macar putin (cu gandul) alaturi de acesti copii nevinovati...si evident alaturi de mine!
M-am gandit si eu ca daca voi lua un copil acasa o sa ma atasez foarte tare de el si apoi o sa ne fie greu sa ne despartim, insa cred ca mai bine ar fi pentru el sa cunoasca ce inseamna dragostea, familia,sarbatorile petrecute in familie,etc.
Eu am un copil care are acum 4 ani si jumatate si inca trebuie sa discut cu el fiindca probabil ar fi gelos daca ar mai fi "altcineva care a-i faca concurenta".
Stiu insa ca va veni vremea cand voi face pasul acest (de a avea grija si de alti copii) si de aceea va intrebam pe voi cum sa fac, cum sa-i gasesc, cine are nevoie de ajutor...
Ma gandesc ca se apropie sarbatorile si deci ce vom face?
Astept mai departe sfaturi de la voi,
Violeta
madis spune:
Acum vreun an si jumatate am trecut si eu prin asa ceva si finalul a fost o mare dezamagire. Aveam o colega la birou care era studenta la psihologie (cred!) si facuse practica la un camin de copii. Si apoi avusese grija de o fetita. Se ducea din cind in cind sa o vada, ii cumpara cite ceva de mincare si de imbracat, o mai lua cu ea prin vacante. Am fost si eu cu ea de vreo 2 ori la camin si mi-a placut ideea.
Habar n-aveam ce sa fac asa ca pentru inceput am vorbit cu directoarea caminului (unul din militari, cred ca numarul 5 din sectorul 6). Mi-a spus ca ea nu are nici o putere in acest domeniu si ar trebui sa vorbesc cu un asistent social din camin. Am vorbit, are o tipa de care mi-a placut. Si ca om, si felul in care se purta cu copiii. I-am spus ce as vrea , si ea m-a trimit la protectia copilului sector 6 sa scriu acolo o cerere cu ceea ce-mi doresc. Am facut si asta, a urmat ancheta sociala (de ziceai ca vreau sa infiez un copil). Ne-am consumat amindoua mult timp si energie, iar in final , dupa ce ea a terminat ancheta am primit un raspuns de la Protectia Copilui cu un raspuns sec de genul "persoanele straine nu au acces in caminul de minori", cu atit mai mult nu se putea pune problema sa iau copilul acasa.
Am fost dezamagita ... daca asa stateau lucrurile puteau sa-mi fi spus de la inceput. Mai ales ca intre timp cunoscusem si o fetita la camin (tipa care era asistent social si cu psihologul din camin se gindisera ca s-ar "potrivi" cu mine). Si imi pare rau ca a fost si ea dezamagita. Pentru ca ii promisesem ca voi mai veni, si nu cred ca a inteles ca nu am putut sa fac ceea ce spusesem.
Apoi .... am mai ajutat pe cite cineva ...dar nimic foarte organizat. Probabil intr-o zi cind voi avea suficienta energie si ceva mai multi bani voi lupta pentru o organizatie de genul celei din Franta (asa cum povestea cineva pe aici) ....