Prietenii omului (3)
Raspunsuri - Pagina 11
firicel spune:
Draga Sanca,
nu stiu cand ai fost tu ultima oara in Romania-eu am mers acum aproape trei ani.Desi sunt din Braila,preturile nu mi s-au parut "ieftine"la veterinar.Spun asta pentru ca am gasit un pisoias pe strada(plin de purici,cu puroi la ambii ochi-nici nu putea sa-i deschida)si m-am decis sa-i devin nasa.Tratamentul a fost costisitor-saracu' pisoi este partial orb-vede bine doar cu un singur ochi-si a facut si pneumonie.M-am dus zilnic cu el sa-i faca injectii pentru penumonie ca apoi sa-i faca tratament pentru ochi,viermisori si purici (putea sa-i si exporte-calitate superioara garantat).Pentru cineva care traieste in Romania si are de platit nu stiu cate dari si nu are un salariu decent,este foarte greu sa-ti permiti sa dai milioane la doctorul veterinar.Cabinetul acestui doctor era foarte bine dotat-aveau si o mini-farmacie(ei isi pregateau medicamentele) si aveau si jucarele destule si biscuiti (vreo patru feluri).Plus ca am gasit vreo 4 feluri de biscuiti la "alimentara".Tot la cabinet am intalnit multi oameni modesti care gasisera pisici sau caini pe strada si pe care,desi nu-i dadeau banii afara din casa,nu-i lasa inima sa vada un animal bolnav si-i duceau la doctor.Am discutat cu o doamna care mi-a spus ca aproape lunar aduce cate un animalut pentru a fi tratat-bravo ei daca isi permite.M-am bucurat enorm sa vad ca exista asha de multi oameni cu suflet mare.Multi probabil nu mancau in ziua aceea ca sa-si duca cateii sau pisicile la doctor.
Am mai avut pisoi si catei in Romania.Si pentru mine intodeauna au fost pe primul plan si mereu au fost tratati ca membrii cu drepturi depline-de la egal la egal.
Oricum,pentru marea majoritate cred ca tratamentul este destul de costisitor-mai ales daca este de lunga durata.Petru cineva care castiga dolari e alta treaba(in sensul de mii de dolari pe luna).Parerea mea.
Si ca sa va spun finalul fericit:pisoiasul a ajuns la un vecin de al meu care are o casa la tzara.Este vanator de soi si este foarte alintat de vecinul meu.
Hai ca va pupic pe toate.
Ma duc la invatzat.Sa stiti ca nu vreau sa provoc un 
virtual asha ca nu dati va rog.A propos Sanca,tu nu iei mancare la conserve?Aici este un praf-cu multivitamine-si este recomandat daca nu iei mancare speciala sa-l adaugi la papita.
"Silence before being born, silence after death:life is nothing but noise between two unfathomable silences"-Isabel Allende-Paula
Sanca spune:
Oana, pai daca tot ai aruncat manusa, sa continui si eu
In Romania daca pui animalele pe primul loc, esti in minoritate. Sant si exceptii, ca de exemplu matusa mea, care ar face orice pentru alintata ei de cocker spaniel, dar lumea o vede exagerata.
Veterinarul nu te costa un salariu cand mergi sa i se puna un diagnostic animalului tau. Cand s-a imbolnavit cainele nostru care avea 12 ani si artrita, l-am dus la Emergency Room ca nu se mai putea ridica de pe jos. I-au facut radiografii 2 (cam 200 de dollari), i-au facut test de sange (300 de dollari) si pentru ca l-au gasit deshidratat i-au bagat fortat lichide (alte 200) plus vizita doctorului. Am lasat aproape 900 de dollari acolo, am stat 4 ore, ca sa mi se spuna sa-l duc acasa si sa-l hranesc ca are stomacul gol. Asta pentru ca am refuzat sa-l las acolo peste noapte si sa mai platesc o mie.... Cainele a murit in 2 zile. Nu puteau sa-mi zica, "Femeie, asta e caine batran, i-a venit ceasul." La ce sa mai testezi un caine care stii sigur ca daca se apropie de 13 ani, a trait o viata lunga.... Profita si te jupoaie. Si nu numai veterinarul de la Emergency Room, l-am dus si la veterinarul nostru, care a facut alte radiografii (ca cele de la ER nu erau facute bine), alti bani, alta distractie, dar nimeni nu vroia sa-ti spuna - a venit timpul.... Medicamente, injectii, toate degeaba....
Am fost in Romania asta iarna, si am vazut vreo 2 magazine pentru animale in Bucuresti, si sincera sa fiu nu am intrat ca mi-a fost frica, ca aratau tragic. Niste gherete de-mi era mila de cei ce lucrau inauntru.
Plus de asta in Romania ai o retea de prieteni, si poti merge la un veterinar recomandat care stie ce face. Sau mai bine, daca stai intr-un satulet, nu te jupoaie veterinarul, si poti merge la el pentru un sfat gratis.
Sa-ti raspund la intrebare, da, le pun suplimente in mancare lor. Si aici se gaseste la magazinele naturaliste.
numai bine
frumosii mamei
ela2004 spune:
Salutare tuturor..noi suntem proaspeti veniti in acest forum si suntem bucuroase ca ne primiti si pe noi la discutiile voastre..Noi, (stapana Ela si catelusa Bela)
va admiram demult citindu-va discutiile si ne-am gandit sa participam si noi cu ceea ce ne doare...sau cu sfaturi atunci cand le putem da..
Ne bucuram ca existati...va pupacim.
Danna spune:
Sunt in Romania, destule persoane care pun animalele pe primul loc, dar asa cum spui Sanca, suntem in minoritate.
Si eu fac orice pentru fetele mele, pe care le consider ca si copiii mei si chiar nu imi pasa de faptul ca unii ma considera exagerata in ceea ce le priveste. Asta sunt, imi iubesc copiii si nu ma intereseaza parerea altora, care nu inteleg ca un caine te poate iubi neconditionat.
Cat despre preturile practicate de cabinetele veterinare din Bucuresti, mie una mi se par normale.
Sanca, exista si acele gherete de care spui ca le-ai vazut (dar nu stiu cine se incumeta sa cumpere de acolo). Sunt si pet shop-uri in adevarul sens al cuvantului, unde poti gasi sortimente foarte variate de mancare si accesorii pentru animale.
louisea spune:
Sanca 
Bandit s-a mai resimtit ieri f putin dupa operatie dar e ca inainte..
Nu ma asteptam sa treaca asa repede.. totul s-a terminat cu bine..
Pupici pt patrupede de la Louisea si Bandit cel nazdravan 
------------------------
poze cu Bandit
Danna spune:
quote:
Originally posted by ela2004
Salutare tuturor..noi suntem proaspeti veniti in acest forum si suntem bucuroase ca ne primiti si pe noi la discutiile voastre..Noi, (stapana Ela si catelusa Bela)
Ne bucuram ca existati...va pupacim.
Bun venit printre noi !
Maruta spune:
sAncaaaaa ... stiu eu sa raspund la intrebarea ta ....
Da pisicilor le cad dintii de lapte ....
apropo de "mentalitatea de roman" ... nu stiu cat tine de faptul ca esti roman ... cred ca tine mai mult de sufletul fiecaruia ...
sotul meu nu e disperat dupa animale ... cum sunt eu ... si cu toate astea e un om bun ... alt exemplu mai bun ca asta nu-ti pot da ...
din pacate in Romania sunt foarte multi oameni suparati, care nu au ce pune pe masa ... dupa ce si-au platit darile ... este de-a dreptul tragic ... pe acesti oameni ii inteleg sa fie reticenti fata de noi cei care iubim atat "o javra de catel" ... nu le pot spune nimik ... si cand cunosc un asemenea caz incerc sa ajut cat pot ...
insa majoritatea oamenilor care fac atata caz ... fac pariu cu voi ... ca se comporta in general la fel si cu oamenii ... poate doar cu apropiatii lor mai bine ...
cand eram mai pustoaica si trebuia sa merg cu Dolly la doctor .. cu mijlocul de transport in comun ... ca de nu aveam masina ... pe atunci ... imi auzeau urechile tot felul de oribilitati de la oameni in varsta ... fata de care se spune ca trebuie sa ai respect:
" da ce-ti face maica te f_te ?", " las' ca stim noi te f_ti cu cainele "
... la asemenea comentarii ... singurul lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa ma minunez si sa zic Doamne fereste ...
un weekend cat mai placut ...
Maruta 
9 saptamani UM 12.09.04
DPN 19 iunie 2005; dr. Dumitrache Violeta (Filantropia)
Sanca spune:
quote:
Originally posted by Danna
Sunt in Romania, destule persoane care pun animalele pe primul loc, dar asa cum spui Sanca, suntem in minoritate.
Eu am crescut fara animale pe langa casa, ca nu iau in consideratie cainii vagabonzi si pisicile vecinilor care veneau la noi in curte ca le hraneam... De fapt am avut un mic papagal - Coco, pentru cativa ani, care statea liber in bucatarie si arunca coji de mei in cap la bunica mea cand spala vasele (ea era singura din familie care nu-l accepta). Nu am avut pisici sau caini... De cate ori mergeam in vacante la tara, ma supara atitudinea adultilor "nu atinge mata ca are purici" sau "nu te apropia de caine sa nu te muste." Mama avea o prietena care locuia in Militari cu un canis. Cum auzeam ca mergem in vizita la ea, asteptam la usa sa plecam, numai ca nu dadeam din coada. Binenteles ca dupa ce ma jucam cu Peggy eram pusa sa ma spal pe maini de 20-30 de ori....
Sotul meu a fost cel care mi-a luat prima pisica. Nu eram casatoriti pe vremea aceea. Cand mergeam in vizita la parintii lui acasa, ma atasasem de un pisoi batran - Parker, care avea aerul unui gentalman englez, cu pretentii. El a crescut cu animale si m-a "molipsit" si pe mine.
Maruta, o sa stau cu ochii in gura pisicilor sa fiu pe faza cand isi schimba dintii. E bine de stiut. Am pastrat din dintii lui Oreo cand i-au cazut (pe cei care i-am gasit).
Louisea, in 2 luni o sa trec si eu prin emotiile castrarii cu Sasha. Imi este groaza si am emotii mari ca la femele e mai complicata opratia si se refac mai greu. Dar trebuie sa fiu optimista.
pupici si sanatate la toti
Anca
frumosii mamei
viorela hoff spune:
Dragele mele,
ma bag si eu in discutie ca musca in lapte.
In Ro intr-adevar, daca ai un animal de casa, mai ales un caine si mai ales la apartament, esti in minoritate. Imediat esti vazut(a) cu "alti" ochi, "aia cu cainele" mi se mai spunea, sau vecinii aveau impresia ca ai o mizerie crasa daca ti un animal, sau aventuri pe strada (trebuie sa ai ceva curaj sa iesi cu cainele la plimbare), sau aventuri neplacute cu controlorii in mijloacele de transport (eu am avut parte si de injurii si brutalitati, pe vreme aceea eram mai credula si aveam impresia ca daca am inscris cainele in asociatie are o gramada de drepturi, sau .....MIzeria de pe strada pe care deodata o vezi inzecit , kk-urile de dupa tufele din parcuri (DE OM) of, si cate si mai cate.
Auzeam uneori dupa mine, persoane simandicoase spunand pline de indignare: "ia uite, de ce nu-si ia un aurolac!"
Mentalitatea, asa era cam acum vreo 11 ani cand am inceput eu marea aventura. Dupa aceea, timpul m-a "exersat" si nu am mai dat atentie la nimic, am preferat sa cred ca iubitorii de animale sunt oameni deosebiti, frumosi la suflet si la minte.
Sa va arat ultimele noutati cu Smolita noastra, a implinit de curand 9 luni.
Va pup si va doresc tot binele din lume voua, copiilor si animalelor voastre.
Vio
"Binecuvantati copii si animalele"
http://community.webshots.com/user/famhoff
scarmanus spune:
Mamicilor de patrupezi, nu am mai scris de un secol, insa acuym am sa va supun atentiei dumneavoastra o intrebare interesanta. Sa vedeti ce si cum...
Azi dimineata gasesc in baie ceva in forma de gheara smulsa, numai ca nu mi se parea a fi chiar gheara. Ma duc la serviciu si cand ma intorc imi iau matele la controlat de gheare, sa vad daca nu cumva din greseala si din prea apriga joaca si-a rupt-o careva. O iau pe cea mare, scot toate cele 20 de gheare din teaca in ciuda protestelor de rigoare, o iau si pe cea mica, eh, aici e mai naspa treaba ca nu vrea sa stea locului, deci chem in ajutor inca o pereche de maini. Nimi, dom'le, toate cele 40 de gheare in total sunt la locul lor. P eurm anush ce-mi vine si ma uita in gura matelor, ca m-a traznit ca s-ar putea sa fie un dinte. Gasesc lipsa in gura celei mici, unul dintre caninii de sprijin, ca sa zic asa, lipsea. Evrika, zic eu triumfatoare, si acum aintrebarea: pisicile au dinti de lapte ca si noi, oamenii?
Si intrebarea numaru' doi, oare de prea multa giugiuleala imi trag niste vanturi matele mele de tre' sa deschid geamu' si se si mai uita la mine cu membrana trasa pe ochi moarte de placere! Daca numa' pe mine ma polueaza, iaca, tocmai m-au facut de ras matele de nemanierate ce mi-s, dar daca nu, ia iesiti voi la interval si spuneti-mi si mie despre "nemanieratele" voastre.
scarmanus
Sa nu lasi nici o zi sa treaca fara sa faci sau sa auzi ceva frumos.