Cu cine ne-am maritat?

alina023 spune:

Nici eu nu am spus 'Da' la prima cerere dar am spus 'Da' primului care m-a cerut V-am bagat in ceata? Actualul meu sot m-a cerut in casatorie (cu stat in genunchi, buchet imens de flori, inel si tot tacamul) iar eu nonsalanta si chiar zambitoare am spus 'Nu'. Cred ca daca as fi fost in locul lui as fi fugit mancand pamantul... Dar el a insistat inca 1an si ceva si pana la urma a reusit sa ma convinga. Acum avem un copilas frumos si o casnicie (cu ceva scantei, e adevarat) reusita.

cipcipcip spune:

Eu am inteles ce a vrut sa zica Marialin, si sint de acord, si eu cred ca multe femei se marita cu primul venit de frica de a ramane nemaritate, sau de a se marita pina la o anumita virsta, asa cum (inca) se mai obisnuieste in Romania.
Eu am refuzat mai multi pretendenti pentru ca am fost o fire independenta, dar daca eram in Ro cred ca aveam toate sansele sa raman nemaritata, pentru ca am asteptat pina la "considerabila" virsta de 30 de ani. Am preferat sa astept pina cind am avut chef sa ma asez "la casa mea" cu cineva cu care am simtit ca vreau sa fac pasul asta. Daca ma luam dupa prevestirile alor mei nu ma mai lua nimeni la virsta aia. Daca nu ma insel, pina in virsta de 26-27 de ani, marea majoritate a tinerilor in Romania se casatorsec, dupa ce iesi din facultate si incepi sa lucrezi posibilitatile de a cunoaste pe cineva "liber" sint destul de mici, tocmai pentru ca toti s-au cuplat deja in facultate.

iar la Polul Nord

andabrro spune:

cu cine m-am maritat?? cu cine am vrut
eu sint o fire oarecum decisa, "asta vreau si vreau ACUM" asa ca bietii "prospecti" n-au avut timp sa se orienteze catre cereri ... eram eu prima cu zisa "ce-ar fi sa ne cam maritam", ca viata-i scurta si-i pacat sa pierdem timpul aiurea.

m-am invatat asa de pe la 15-16 ani, cind asteptam sa ma invite baietii la dans si ramineam cu asteptarea deci pe la 17-18 am hotarit sa adopt o tactica mai eficienta si raaaar am dat gres.

actualul sot a avut un fel de "cerere" in stilul meu (adica nebunatic, sa zic). ii zisesem dinainte de-a veni ca-i e soarta pecetluita, el zicea sa mai "double-check" intii ... dupa prima noapte, de dimineata cauta in bagaj, scoate cutiuta cu inelul (si verighetele, ca-l pusesem sa cumpere set) si cica ei, in definitiv hai sa-ti dau asta ca si daca nu merge poti sa-l pastrezi, sau ceva in halul ala. multa bascalie am facut pe seama lui, cu atita romantism. macar nu i-a luat mult dubla verificare

Danelutza spune:

quote:

---

Originally posted by Ramonika

Nu prea imi place cum gandesc femeile pe tema asta. De ce trebuie noi sa asteptam sa ne ceara cineva? Si noi putem sa cerem pe cineva, nu?

---

Corect. Eu mi-am cerut barbatul in casatorie si el a acceptat.

Daniela

Elle_seb spune:

Ati avut vreodata sentimentul "lucrului predestinat"?
Eu da, atunci cand l-am cunoscut pe cel care-mi este acum sot. Nici prin gand nu-mi trecea ca el va fi "the one", ba mai mult, in momentele de discutii mai... aprinse ii spuneam ca "io n-o sa ma marit cu tine NICIODATAAAA!!! si poate chiar simteam asta atunci...
Si totusi asa s-a intamplat si mereu am avut senzatia puternica a "lucrului predestinat".

Ioana Sora spune:

M-am casatorit cu cel care a fost primul meu prieten si primul meu iubit. Mi sre paea cel mai cel... ce sa mai ! Numai ca am divortat si acum regret ca n-am avut termen de comparatie cand am spus "da".

Danna spune:

La numai o saptamana dupa ce l-am cunoscut pe cel care imi este sot, ne-am mutat impreuna si au trecut de atunci 17 ani de cand suntem casatoriti.

danitin spune:

Cu actualul meu sot m/am cunoscut inca din liceu. Au urmat 7 ani de mare dragoste mare ... dar nici o cerere in casatorie. Intre timp am ajuns sa am un serviciu si sa/mi placa de un coleg. M/am despartit de C. si am inceput o relatie cu D. Dupa 3 luni m/a cerut de nevasta. L/am refuzat / era prea baiat frumos si cu carlig la fete. Dupa 2 ani ne/am despartit si la o iesire in oras cu prima iubire, C., o cunostinta comuna intreaba / da voi de ce nu va luati, C. zice> nu vrea ea, eu ripostez> vreau, da nu ma cere, C. ma cere si eu accept. Acum suntem casatoriti de 3 ani, avem o fetita de 7 luni si suntem o familie extrem de fericita.

totonio spune:

dragele mele
eu aveam 19 ani cind l-am cunoscut pe ex-hasbend.....
lucrurile stateau astfel atunci, eu eram super indragostita, el avea foarte mare incredere in dragostea mea mare pentru el si a speculat acest lucru la maximum, eu fiind "oarba" de indragostita nu am sesizat acest lucru......mi-a trebuit un an si jumatate sa vad, constientizez si rezolv problema....adica divort

asta a fost greseala tineretii mele, dar nu-mi pare rau de aceasta experienta, pentru ca eu am fost sincera....

problema este ca avem momente cind credem ca persoana X ne este destinata, dar dupa putin timp in functie de situatie sesizam ca ne-am inselat, asta se intimpla atunci cind iubirea vine dintr-un singur sens, cind realizam acest lucru totul se naruie in jur.

asta este povestea primei cereri in casatorie - - - - esec

a doua s-a finalizat cu o casatorie, si cu voia lui Dumnezeu, una pina la 100 de casnicie, la aceasta raspunsul a fost dat dupa ce totul a fost luat in calcul, studiat, mai bine zis dupa o analiza aprofundata a problemei

cred ca in toata povestea asta trebuie NOROC si MATURITATE

va pupic dulce

Burtocika spune:

Si eu am inteles ce vrea sa spuna Mariailin, si din pacate are dreptate in mare parte. Si in special cind e vorba de femei cu mai putin succes la barbati ... Nu toate femeile sunt frumoase, sau nu stiu sa se poarte astfel incit sa atraga barbatii ... stiti vorba aia "fata buna, dar n-are noroc". Si asa, din lipsa de pretendenti, atunci cind in sfirsit da peste unul care ii acorda atentie, mai ales daca da peste el la o virsta "inaintata" (sa zicem 22-23 de ani), si se mai si indragosteste de el ... ar face orice sa-l pastreze, gindindu-se ca nu mai gaseste altul! Si credeti-ma ca stiu ce vorbesc, am trecut prin asta!
Si am iesit greu dintr-o relatie de genul asta, spre norocul meu el a fost cel care a vrut sa iasa, ca altfel faceam prostia si ma maritam ! Si Dumnezeu a vrut sa-mi arate ca mai sunt si alti baieti pe lume, si am mai cunoscut unul, cu care n-a mers, si apoi, cind credeam ca gata, ramin fata batrina si ma resemnasem oarecum, l-am cunoscut si pe EL, cu care am stiut din prima clipa ca ma voi casatori (chiar inaintea lui )... Si suntem foarte fericiti si in fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a lasat sa fac prostia cu primul care s-a uitat la mine !
Si tot atit de adevarat este ca daca nu te mariti in facultate si nu ai noroc de un servici in care sa cunosti multe lume ... e cam greu sa te mariti! Cercul de cunostinte se restringe foarte mult, si toate colegele mele de facultate s-au maritat cu baietii pe care i-au cunoscut in facultate, iar cele care nu si-au gasit atunci ... sunt in continuare nemaritate (si au in jur de 30 ani ...)
Din pacate asa e societatea noastra, pune foarte mult pret pe maritis ... Poate peste vreo 10-15 ani, cind om intra si noi in UE si s-or mai emancipa oamenii, s-or mai schimba si la noi conceptiile ...

Boghi

http://community.webshots.com/user/bogdanai