despartire?... ajutati-ma!...
Raspunsuri - Pagina 3
iselin spune:
Basilique, draga,
Ar fi multe de spus, dar mie-mi creste uimirea pe masura ce inaintez in citirea subiectelor de nefericire postate de tine. E foarte bine ca o faci, sa mai auzi si alte pareri, sa te mai descarci si tu.
Am intrat pe vechiul topic acum cateva zile, inainte sa-l deschizi pe acesta si mi-am spus: am gresit, copiii s-au impacat si totul musteste de fericire! Dar nu e asa. Imi pare tare rau. 
Eu cred ca am fost cea rea pe celalalt topic si am spus despre el ca: e un nesimtit. Raman la parerea mea daca nu cumva e masochist si-i face placere sa te chinuie!
E foarte ciudat modul acesta in care se pot transforma sentimentele. Sigur mai e dragoste sau e doar sex? Imi cer scuze, sunt nepoliticoasa, dar tu trebuie sa afli.
De fapt eu am cateva intrebari:
1. sigur nu are pe altcineva? Stiu, tu spuneai nu, dar???? Asa s-ar explica aceste pretexte pentru furie din partea lui.
2. Sigur din partea lui mai e dragoste sau e doar sex? Caci in acest caz va mai unesc copiii, iar mie nu mi se pare normal sa fiti impreuna doar pentru copii. Nu agreez ideea sacrificiului feminin de dragul copiilor, mai tarziu acestia vor creste, vor vedea, vor intelege si vor spune ca mama e cea care a indurate fara motiv!
3. tu ne povestesti tot, sau doar ce te deranjeaza la el? Poate faci si tu gesturi gresite care-l influenteaza pe el.
4. crezi ca acesta e un climat bun pentru copiii tai? Ei vor creste si nu cred ca nu-i va influenta scene precum cea din baie.asa ma certam eu cu fratele meu cand aveam 6-7 ani. E ridicol pentru copii, pentru adulti e ciudat sa te manifesti asa.
5. crezi ca tu nu ai dreptul la fericire? Sigur ca ai dreptul, asa cum o traiesc eu asa poti si tu. Starea aceasta de fericire poate nu e continua, dar e normal sa traiesti in armonie, in cuibul vostru ar trebui sa va fie bine.
6. ai povestit si unui barbat astfel de intamplari? Are aceeasi visiune ca noi sau ca sotul tau. Ar fi interesant de stiut, poate tu, noi femeile suntem cele care gresim cateodata.
7. este gelos, faci tu in public gesturi care sa-l rascoleasca? Intreb asta pentru ca ai spus ca va iubiti, cel putin la modul declarativ. Dar dragostea nu sta doar in declaratii, faptic la voi se intampla contrarul. Cu respectul cum ramane? Comunicarea?(caci voi clar sunteti pe lungimi de unda diferite)
sunt prea radicala? Atunci uita de acest mesaj si pupici pana data viitoare!
ralualexandrei spune:
Iselin a punctat foarte bine,incearca sa-ti raspunzi la intrebari.Te pup si nu uita ca-ti suntem alaturi!
Andra
melina34 spune:
eu m-as gindi si as analiza serios daca il mai iubesc si il vreau linga mine, cu bune si rele, ,,la bine si la greu", dupa care l-as intreba pur si simplu ce simte pt mine, dk el ma mai iubeste;
desigur, ar trebui sa fie o discutie sincera 100%.
succes!
ruprich spune:
Imi pare rau sa-ti scriu asa ceva, dar banuiesc ca are o relatie cu altcineva de care inca nu e sigur.
Sper sa ma insel.Dar am trecut prin perioade de genul asta, si recunosc stilul.
Parerea mea: Lasa-l sa aleaga el, daca tie ti-e greu.
El va pierde, si-si va da seama mai tarziu.Insa depinde cat de tarziu.
E usor sa dau sfaturi, si stiu ca ti-e cumplit de greu, dar copii iti dau putere.
Iti tin pumnii.
liliac1 spune:
Nu stiu daca sunt potrivita sa raspund la astfel de probleme dar...nu m-am putut abtine
Faza cu incuiatul in baie mi se pare o copilarie din partea lui, dar poate ca toate frustrarile lui au totusi o radacina.
Pot doar sa-ti spun cum procedam noi: cand sunt eu nervoasa el tace si ma asculta si...invers! Cand este el nervos tac si ascult sa vad ca poate are si el ceva de spus. Iar in privinta copilului am trasat anumite sarcini care tin de mine si care tin de el. Eu nu ma bag peste el si el nu se baga peste mine! Ceea ce ii reprosez in comportamentul lui vis-a-vis de copil i-o explic intre 4 ochi, cu calm si uneori sarcastic si in loc sa se enerveze il vad cum se inrosheste si parca se rushineaza de neputintza lui.
Poate ca nu intotdeauna explicatiile "pe fatza" au efect dar sarcasmul...tine intotdeauna.
Nu spun sa faci asa, Doamne-fereste, dar macar ascultati-va reciproc atunci cand aveti de spus cateceva.
La capitolul jigniri...hmmm...aici este greu de inteles...
Daca s-a creat un precedent deja este greu sa va intoarceti in urma...
Incearca si fa o lista a ceea ce spune el despre tine si intr-un moment prielnic foloseste-o!
Basilique spune:
buna, fetelor, si scuze pentru lipsa!
de cand n-am mai scris n-am putut intra deloc pe forum, imi dadea mesaj de eroare non stop, deja incepusem sa ma gandesc daca a picat serverul dc sau daca am fost eu blocata...
oricum. intre timp am ajuns, impreuna cu psiholoaga, la concluzia ca eu am fost cea care l-a provocat cu ultimul incident, ca nu trebuia sa il critic in fata copilului si ca izbucnirea lui n-ar fi avut loc daca eu imi tineam gura.
intre timp am mai si discutat la telefon, am facut oarecum pace. (bineinteles ca acum sunt iar acra pentru ca de doua zile are telefonul inchis si nici nu mi-a dat vreun semn de viata; ultimii care il vazusera ziceau ca tocmai pleca spre casa.)
draga iselin, nu esti radicala deloc, ai dreptate si uite cum vad eu intrebarile:
1. daca are pe altcineva - as da oricat sa stiu. habar n-am. dovezile pe care le-as avea sunt insuficiente, se poate trage orice concluzie din ele, el sustine ca nu. cei cu care am mai vorbit si il cunosc zic sa nu mai bat apa in piua ca imi fac mie rau si ca ei nu cred ca ar face asa ceva. pe de alta parte, o fosta profesoara de-a mea imi zicea ca a primit multe avansuri de la barbati insurati - si la uimirea mea, a raspuns ca sunt cazuri in care stie tot cercul de prieteni si numai nevasta nu stie, si o protejeaza toti ca sa nu treaca prin trauma de a se vedea inselata. (ceea ce mie mi se pare o porcarie, cum adica sa stii si sa lasi asa). deci nu pot avea, teoretic, incredere in nimeni. practic am in toti si prefer sa cred ca nu are pe altcineva. cu toate astea ma racaie. nu se mai comporta cu mine ca si cum as fi unica, singura si neinlocuibila. la un moment dat, m-a pus sa gandesc logic si sa recunosc singura ca, daca ar fi avut pe altcineva, ar fi avut nevoie de bani ca sa intretina relatia si doar stiu exact unde si pe ce se duc banii nostri. da, are dreptate, dar nu cred ca asta e un argument hotarator. inca nu are nevoie de atatia bani ca sa se faca placut de o femeie...
2. nu stiu cat si daca ma mai iubeste. el zice ca da, cand il intreb eu. sau raspunde: "cat si tu pe mine". asa, vreo declaratie nu am mai primit de ceva vreme. (si erau vremuri de genul "ti-am spus azi ca te iubesc?" )la capitolul sex stam inca foarte bine, dar barbatii se pot simti bine cu aproape oricine, din cate am auzit. in schimb, la furie a zis ca daca nu erau copiii nu mai statea cu mine. si ca s-a saturat etc etc etc. pe de alta parte sustine ca isi arata iubirea prin ceea ce face pentru casa, pentru copii, pentru mine. si asta-i drept. nu stiu ce sa zic.
3. normal ca am si eu comportamentele si defectele mele, care il scot din sarite. aici se numara: il cicalesc, dupa parerea lui, prea mult; (dupa parerea mea nu chiar asa de mult, doar observatii de tipul "n-ai putea sa", "nu s-ar putea sa", si destul de inofensive. pun botul cand ma cicaleste el si raman asa, lucru care ii provoaca o durere puternica de stomac dupa fiecare masa. spun si eu lucruri care il dor la cearta - doar ca nu folosesc termeni asa de duri, mai mult ideea e dura, adica ii zic ca in cazul asta ar fi mai bine sa ne despartim etc. asta il deranjeaza foarte tare. la mine in casa nu e mereu ordine si asta ne deranjeaza pe amandoi. uit cateodata unele lucruri, iau prea multe bagaje cand mergem undeva si am nevoie de prea mult timp ca sa ies din casa. sunt, in principiu, mai lenta decat el si aman lucrurile. in momentul in care se intampla una din chestiile de mai sus, apare inevitabil o cearta.
4. e un climat groaznic pentru copii si ii vad foarte clar cum si cat sufera din cauza asta. psiholoaga ma intreaba de ce i-am facut la varsta asta. parintii ma intreaba de ce nu am asteptat. sotul ma intreba cand il facem pe al treilea. iar eu ma intreb ce s-a intamplat cu casnicia noastra cea frumoasa. ori am fost eu oarba si era asa de la inceput, ori m-am acrit eu pe parcurs si s-a stricat totul, ori s-a plictisit el. si ma gandesc non stop la ce as putea sa fac ca sa le fie bine copiilor. daca le iau caminul nostru nu am ce sa le dau in shimb ca sa compenseze. si incerc sa ma apropiu iar de tatal lor si ma lovesc de toate cele. in seara asta am avut tone de nervi, am sunat pe cati am stiut ca sa dau de o urma a lui, sa stiu cand vine (ca vine iar cu muncitori), sa stiu ce face. si n-am reusit. si copiii simt asta si eu ma prefac foarte prost.
5. fericirea si-o face omul. si eu mi-am facut-o asa de bine ca am ajuns unde am ajuns. si problema e la mine. e o chestie care mi se repeta constant de cand eram adolescenta. ori imi place de cineva care nu ma baga in seama, sau le baga pe altele mai cu motz decat mine; ori am ocazia sa traiesc ceva frumos si refuz pe motive etice, care mai tarziu se dovedesc a fi total inutile si nepotrivite; ori incep sa traiesc ceva frumos si dupa catva timp imi pica valul si vad tona de defecte si nepotriviri si termin; ori stau singura. macar acum ma duc la psiholog si incerc sa dau de capat. (un prieten cu care am fost 3 luni - un record!; si cu care ma tineam in culmea fericirii de mana, citeam, ma plimbam si atat, a ajuns sa imi tina predici ca de ce chiulesc de la facultate ca sa ma plimb, in conditiile in care aveam 10 pe linie si stiam - logic - la ce ore pot sa nu ma duc, iar el - am aflat ulterior - nu isi terminase nici liceul si nici n-a vrut sa imi spuna cati ani are in tot acest timp. asta ca sa vedeti in ce constelatii ma invart. si culmea, o vreme am fost fericita ca nicicand.)
6. barbatii care stiu sunt cei doi tati ai nostri si nasul. tatalui meu i se pare de necalificat comportamentul lui, in acelasi timp eu ar trebui sa fiu mai ordonata. tatal lui zice ca daca ne-am luat trebuie sa mergem impreuna si ca nu sunt bune chestiile astea. nasul a reactionat prompt la povestea cu sauna: "pai de ce i-ai spus, ma?" catre el; in rest s-a abtinut. alti barbati n-am suficient de apropiati ca sa-i intreb.
7. nu i-am dat niciodata motiv sa fie gelos - in public. in privat il mai tachinez cateodata, dar stie si singur cum stau la capitolul societate - si masculina, si feminina. singurele dati cand face comentarii geloase sunt cand ma vede ca ma imbrac frumos si plec in oras/la scoala/undeva. (imi place lenjeria sexy si oricum nu o vede nimeni pe sub haine)
inchei aici ca m-am lungit prea mult.
B.
slakje spune:
B draga imi pare foarte rau pentru tine! Foarte foarte rau.
Dar el cand pleaca asa cu zilele de acasa unde sta? La hotel? Sau unde dumnezeu?
Unde doarme?
Eu cred ca nu tu ai avea nevoie de psiholog ci el, un om cu familie si copii nu pleaca asa ca nebunu si-si inchide telefonul, scuza-ma ca-ti spun reactioneaza ca un nebun.Si eu m-am enervat mult, am avut perioade grele, cu acomodarea, cu totul, si de multe ori de nervi, de nebuna, ca sa evit o cearta am plecat de acasa dar intr-o ora am fost inapoi calmata.
Eu nu stiu zau...el are nevoie de psiholog nu tu, el ar trebui sa incerce sa se calmeze, sa fie responsabil, sa se controleze.
Eu tot cred ca are pe alta si pur si simplu vrea sa faci tu primul pas si sa-i spui: pa.Asa in subconstient probabil ca are el o idee de ce inseamna dragoste de familie, copii, dar se pare ca are un mare handicap care ii reduce toate astea la 0 cand il apuca nervii.
Imi pare foarte foarte foarte rau!
Te pup si da Doamne sa fii bine!
Alina.
PS: Si te rog frumos incearca sa INCETEZI sa te mai invinovatzesti, sa punctezi esecurile, NU ESTE VINA TA, NU AI FACUT-O CU MANA TA cum sugerezi!
Si da-mi te rog voie sa-ti dau un sfat, din tehnica "supravietzuirii" a la slakje, daca psiholoaga iti baga in cap ca tu esti de vina atunci renuntza draga la psiholoaga si invatza sa cazi singura in picioare. Invatza sa nu mai pretinzi de la tine perfectiunea cand altii te trateaza ca pe ultimul rahat, invatza sa supravietzuiesti TU in primul rand.
Si daca psiholoaga lui peste nu te invatza asta eu iti spun sa o dai naibii ca-ti risipesti bani albi pt zile negre degeaba.
slakje spune:
"la capitolul sex stam inca foarte bine, dar barbatii se pot simti bine cu aproape oricine, din cate am auzit."
Pai nu te supara B dar si tu esti de vina! Ia te rog frumos! Pai ia fa tu te rog mutre , ce , esti castigata acum la loto sa te intinzi cand vrea el? La cum se comporta nu merita nimic, ce sex? Sa stie sa se poarte, sa fie iubitor si dragastos si apoi sex.
Auzi...e si vina ta, ii permiti prea multe!
Sex cand vrei tu auzi? Ca nu cred ca mai iti arde de facut dragoste cand el se poarta ca ultimul ramator!
Sa stie si sa invete ca femeia e sensibila si trebuie ocrotita si apreciata, ma mir ca tu te mai poti culca cu el la cum se poarta! Tot peste bot i-as da!
Scuza-ma dar asa gandesc eu.
PS: Si daca tu refuzi sa te culci cu el din cauza ca esti suparata, deprimata, trista, obosita si el alearga ca un armasar in calduri la alta, atunci e chiar un barbat de nimic care trebuie aruncat cu un spitz puternic in fund afara in strada.
Esti foarte tanara, sincer in locul tau as mai fii asteptat cu casatoria si copiii. Acum asta e situatia, fii si tu smechera si invatza sa te impui si de ce nu chiar sa fii scorpie daca vrei sa-ti salvezi familia si sa ai acest tata pentru copiii vostri.De multe ori sa stii barbatii apreciaza mai mult o scorpie decat o nevasta buna si supusa.Sa stii!
lulu75 spune:
B. inteleg foarte bine prin ce treci si imi pare rau. Iti doresc ca Bunul Dumnezeu sa fie langa tine si sa iei cea mai buna decizie. Mult noroc!
Luminita
http://photos.yahoo.com/lumylorv
iselin spune:
quote:
Originally posted by slakje
Acum asta e situatia, fii si tu smechera si invatza sa te impui si de ce nu chiar sa fii scorpie daca vrei sa-ti salvezi familia si sa ai acest tata pentru copiii vostri.De multe ori sa stii barbatii apreciaza mai mult o scorpie decat o nevasta buna si supusa.Sa stii!
subscriu.
din proprie experienta
