despartire?... ajutati-ma!...
Raspunsuri - Pagina 2
Mihaela R spune:
Nu cred ca putem sa iti spunem noi ce sa faci, sa te desparti sau nu. Tu trebuie sa decizi, si vad ca ai decis deja(si e foarte bine). Daca ai ales sa lupti, atunci - acu vorbind la general - evita din rasputeri sa intrati in zona asta periculoasa, a certurilor. Ai spus ca nu e normal ca el sa te suporte numai cind esti in toane bune. Asa e. Eu cred ca in mod normal nu ar fi reactionat asa "taios", dar gindeste-te ca la voi "ranile" sint proaspete, si e de ajuns un fir de sare pe acestea pentru ca fiecare dintre voi sa "sara in sus" din nou. Asta ca sa ma exprim asa, metaforic.
Daca ai ales sa lupti, atunci fa tot posibilul sa nu mai ajungeti in "zona de razboi", cel putin o buna bucata de timp, pina se cimenteaza, din nou, relatia.
Ai dreptate, in fata copiilor nu se fac scene similare cu cea facuta de el, dar tot cu calm si cu rabdare si cu "lugulugu" se discuta toate, si tot cu calm ii ceri sa te respecte.
Cit despre cum aduci inapoi, daca sa il suni sau nu, nu stiu ce sa zic...depinde de fiecare relatie, de fiecare om. Daca tu crezi ca ai ceva de cistigat cu el daca il tii pe jar citeva zile, nu-l suna, daca nu, suna-l. Numai tu stii daca pierzi teren sau nu prin miscarea aceasta. Spun de pierdut teren pentru ca se pare ca, la voi, tu trebuie, pina la urma, sa duci o lupta tactica.
Eu pina acum, in relatia mea cu sotul, am facut cum mi-a dictat inima, si am facut bine, pentru ca el a apreciat intotdeauna sinceritatea si a fost dispus sa comunice.
Din nou trebuie sa fug, dar revin.
adivio spune:
Eu zic sa-l suni, dar vorba Mihaelei tu-l cunosti mai bine. Oricum nu arunca vorbele, gindeste-te bine ce vrei sa-i spui si cum, cred ca o discutie calma ar face cel mai bine. Jignirile nu vor duce la nimic bun, incearca macar tu sa te abtii si poate in felul asta va renunta si el la ele. Vad ca ai doar 24 de ani(eu am 35), incearca sa fi tu cea maleabila, e pacat ca sunteti tineri si nu trebuie sa va distrugeti viata nici unul. Si sa stii ca, daca a plins putin cea mica de la pansament nu este nici un capat de tara. Pur si simplu mai aminai putin masa pina se linistea si nu ajungeati aici. Fi mai toleranta tu daca el nu poate. Nimeni nu e perfect si de obicei intr-un cuplu trebuie sa te completezi unul pe altul ca sa fie bine( stii tu, chestia aia cu suflete pereche). Cred ca nici una din noi nu este 24/7 bine-dispusa, dar bunica mea imi spunea mereu ca daca zimbesti cind deschizi gura nu o sa te doara, si avea mare dreptate.
Adivio&Ioana-nazdravana
ionela-roxana spune:
Fetelor din cate cred eu cearta nu a inceput doar de la pansament si salata!Poate este un tip coleric si era stresat din te miri ce motiv si is sarit tandara!Cred asta deoarece asa e sotul meu,daca nu as reusii sa-l temperez cand e suparat ne-am scoate ochii zilnic!
Sfatul meu este sa incerci sa vorbesti cu el sa va intalniti undeva singuri sa vorbiti despre ce e de facut!Vorbiti calm,vedeti cine greseste intradevar si cu ce!
Daca veti reusi sa readuceti armonia in caminul vostru incearca sa fii mai intelegatore si sa ZAMBESTI!
Mare mi-a fost mirarea sa vad ca totul e ok in casa daca eu sunt calma,zambesc si vorbesc frumos!Avem si noi momente grele sau in care ne e greu dar nu trebuie sa stie ei asta!
Trebuie sa fii calma si cand vrei sa spui ceva urat sau rau sa zambesti sau sa faci o gluma!
La mine asta a fost secretul!Chiar daca sotul meu vine suparat de la servici cand intra in casa si vede ca zambesc uita de tot si de toate!
Sper ca Zambetul sa salveze casnicia ta!
Am sa mai revin pe parcurs daca e cazul!
Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela
AlbaIulia spune:
Basilique,
Eu zic sa stai de vorba cu sotul tau, eventual sa ii scrii o lista cu ce te deranjea la el. Nu e normal sa te jigneasca sau sa-ti faca observatie in fata copiilor, asa ceva nu se face niciodata.
Scuza-ma dar sotul tau mi se pare putin imatur, cand are doi copii mici el vorbeste de divort? Prietena mea i-a spus sotului ei ca daca el vrea sa plece sa o faca, dar ea nu da divort pentru ca alt tata la copii nu gaseste. Si culmea e ca tipului i-a venit mintea la cap si a inceput sa se poarte cumsecade.
AlbaIulia
Pucku spune:
Basilique imi pare rau pt ce tzi se intampla. Si eu tzi-am urmarit povestea, si asteptam vesti bune.
Tu faci cum crezi ca este mai bine pt viitorul tau, dar eu itzi dau caz parinti mei. Nu stiu multe amanunte cert este ca ai mei s-au certat odata foarte tare, taica-meu era un tip dur nu puteai sa-i iesi din vorba. Stateam intr-un apartament la bloc intr-un oras unde aveam program de apa calda si rece. Tot timpul se lega de vasele murdare din chiuveta, care defapt de multe ori asteptau doar sa fie limpezie, din lipsa apei. Numai mama saraca stie cat a suferit din cauza lui.
So, intr-o seara s-au certat si au zis, taica-meo ca gata divorteaza. Noi am inceput sa plangem, mai am un frate mai mare si i-am rugat sa nu se desparta de dragul nostru si i-am promis la taica-meo ca o sa facem si noi ce putem in casa. Mama care il iubea si-a calcat pe inima si au zis ca incerce din nou. Si de atunci am devenit sclavi de-a dreptul la el, cum ceva nu iesea bine, ne ameninta ne certa si aducea iar vorba parasiri.
Si acum regretanm, cu fratele meu ca l-am tzinut atunci, i-ar fi fost mult mai bine mamei sa fie singura. A suferit ingrozitor alaturi de el, si chiar daca a plans si suferit cand a murit , s-a simtit usurata. Usurata emotional. Ca si noi copii de altfel. L-am plans mi-e dor de el, a murit acum 7 ani, dar daca as da timpul inapoi nu as mai reactiona asa.
Mai revin, ma cheama galusca
Numai bine itzi doresc si puterea sa iei decizia corecta
Corina si Stephanie- 18.04.04
Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi
A_Iulia spune:
Draga B., cum zici tu asa ca ai senzatia ca iti sinucizi singura iubirea si familia?
Pana la divort e cale lunga. Exista si varianta asta, pentru situatiile fara iesire. Eu nu stiu cum n-ati avut pana acum o discutie serioasa, lui i se pare normal comportamentul lui in fata copiilor?
Stabiliti impreuna ce aveti voie si ce nu! Nu e asa un capat de tara...eu inteleg si ca e imatur, si ca e impulsiv, si ca e gura mare, si ca multe! Ceea ce nu inteleg este daca vrea sau nu sa aiba o casnicie! Asta el ar trebui sa raspunda!
Oricum...bravo tie pentru schimbarile pe care le-ai facut! A mai ramas sa-l scuturi bine!...Cred ca daca l-ai pune in fata faptului implinit, asa cum ti-a zis (sa te duci la maica-sa sa stai bot in bot cu ea) ar turba! Poti s-o faci!
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre
sperantza nu moare spune:
draga B.,
nu prea stiu ce sa-ti spun, sotul tau se contrazice, face si desface la intervale scurte, o data iti spune ca tu esti femeia langa care doreste sa-si petreaca restul vietii, altadata ca tu nu esti om. in primul rand nu se admite un asemenea schimb de replici in fata copiilor care percep exagerat si deformat ceea ce se intampla in jurul lor, si-auzi ditamai barbatul s-a inchis in baie, cu copil cu tot. cred ca ar trebui sa ceri sfatul unui psiholog/ psihanalist, sa afli daca nu cumva sotul tau are nevoie de ajutor de specialitate, nu vreau sa-l jignesc nici pe el nici pe tine, dar nu inteleg din ce face el ca e doar o simpla problema de temperament, la el e vorba de convingeri, de atitudini fata de toata lumea, inclusiv propria mama, pe care macar acum, ajuns parinte, ar trebui sa o respecte.
mai cred ca nu o sa se schimbe decat pentru perioade la fel de scurte, si probabil, dupa liniste furtuna va fi si mai si. nu cred ca pentru copiii vostri va fi un mediu propice de dezvoltare, cu certuri, jigniri samd, lor le trebuie echilibru, integere, armonie, dragoste - dar nu de-asta diabolica sa-i pui iod pe rana si sa nu accepti ca mai bine mananca intai, maine-poimaine ce-o sa le faca? o sa-i puna pe coji de nuca pentru ca el e autoritatea suprema? da' tu ce esti acolo gluga de coceni? intelegeam daca iti spunea ca-i subminezi autoritatea daca ar fi pedepsit-o pentru cine stie ce giumbusluc, iar tu o iertai sau orice altceva sau te luai la cearta cu el pentru copii in fata lor, dar nici atunci nu s-ar fi justificat cuvintele foarte grele aruncate, si mai ales in fata copiilor. astea sunt probleme care va privesc strict pe voi, copiilor le ramane copilaria nu le-o rapiti!
stiu ca ai strans foarte multe amintiri neplacute, si te admir ca inca nu vrei sa-l pierzi, insa trebuie sa intelegi si sa te convingi in sinea ta daca el va face vreodata vreo schimbare in el insusi pentru tine; (suna-l sa vezi ce-ti zice, macar de curiozitate)
numai bine si ganduri limpezi
Sperantza nu moare
ralualexandrei spune:
Draga mea,am citit tot ceea ce ai scris si toate sfaturile si incurajarile pe care ti le-au scris fetele.Eu nu prea vad situatzia in roz,imi pare rau ca trebuie sa o spun,dar asa vad eu lucrurile.Tot timpul incearca sa te anuleze,ca om,ca mama,ca sotzie,ca tot ce vrei tu,si nu cred,nu pot sa cred ca un om care iubeste un alt om poate sa se comporte in felul acesta!Iar ultima lui isprava ma pune pe ganduri serios cu privire la modul lui de a gandi.Eu de as fi in locul tau (si am fost candva numai ca nu aveam,din fericire,copii cu respectivul)nu i-as mai cauta atata in coarne,vrei sa pleci ,pleaca,te intorci tu,nu-ti place mancarea?foarte bine,data viitoare gatesti tu,nu e bine sters praful?ok,sterge-l tu ca te pricepi mai bine,vrei sa ma jignesti?imi pare rau dar nu am timp sa te ascult!nu sunt suficient de frumoasa?nu-i nimic,mai sunt si altzii in preajma care ma considera frumoasa.Asa l-as trata,si in nici un caz nu m-as mai culca cu el,in schimb l-as ispiti.Joaca-te un pic cu el,s-ar putea sa fie surprins te vada in alt rol,decat in cel de victima ,in care se pare ca-i place atat de mult sa te puna.In ce priveste spectacolul pe care l-a dat in fatza copiilor ar trebui sa-i spui ca asa ceva nu se va mai repeta daca nu vrea sa iei TU masuri si sa te gandesti TU daca copiii sunt in siguranta alaturi de el.Am trait cu un barbat care nu avea o vorba buna pt mine niciodata,eram cea mai proasta,cea mai urata,cea mai cea in toate cele,toate defectele erau ale mele,nu spun ca nu am ,dar nu sunt asa lacoma incat sa le iau pe toate
,asa ca dupa multa,foarte multa codeala(daca nu va aveam pe voi,pe atunci!)l-am parasit.Am intalnit un adevarat barbat si viatza mi s-a implinit si sentimental si profesional,dupa 10 ani ma reintalnesc cu fostul si incepe vai ce bine aratzi,vai ce departe ai ajuns,vai si iar vai ,dar acum 10 ani nu mai vazut bine sau care a fost problema?Nu mai sunt proasta ,urata ,etc?Intr-un cuvant l-am luat peste picior si l-am privit la fel de dispretuitor cum ma privea si el cu ani in urma si i-am spus ca acum eu sunt cea care nu-l mai vrea pt nimic in lume.M-am simtzit foarte bine fetelor ca l-am facut sa regrete tot ce a pierdut,dar cum am spus ,el nu mi-a fost sotz,si nu am avut copii,poate ca as fi luptat si eu sa-l schimb,insa a fost prima mea iubire si din fericire nu ultima.
Andra
ana-oana spune:
B.
eu iti spun doar atat: veniti-va in fire, sunteti oameni maturi nu pusti rasfatati, ati facut (probabil din dragoste) copii fata de care aveti RESPONSABILITATI. Nu e normal sa va certati, sa urlati in fata lor!!! Ii traumatizati psihic mai mult decat va inchipuiti! Copiii au nevoie de confort, de liniste, de siguranta, de dragoste, de vorbe bune. Puteti voi sa le asigurati treaba asta???? Intreaba-te si intreaba-l si pe el.
Gresiti amandoi si de suferit vor avea si copiii. Pacat!
Oana
elena_ltd spune:
B., sunt cupluri in care partenerii se iubesc, asa cum e si cazul vostru, si in care, totusi, comunicarea e deficitara, mai ales in perioade stresante, in care te simti coplesit de responsabilitati si reprosuri.
Am citit si topicul trecut. Senzatia mea este ca va aflati intr-un cerc vicios, intr-o bucla. Tu ai inteles foarte bine ce poti schimba si ai facut-o, pari echilibrata si cu o mare disponibilitate afectiva. E clar ca problema e de comunicare. Uneori, cand lucrurile nu sunt spuse la timp si in forma fireasca, defuleaza in alte moduri, mult mai putin placute, cum a fost rabufnirea cu pansamentul si de acolo toata tevatura, ca un bulgare rostogolit in zapada care tot creste.
Sotul tau, ca o fi coleric, ca o fi orgolios peste masura, ca o fi razboinic si agresiv, frustrat, prea putin intelept ca sa afle ca dreptatea nu-i de partea lui mereu, sau incapabil sa se exprime pe sine, indiferent cum o fi el, are nevoie ca si tine de un mod acceptabil de comunicare, asa cum i se pare lui acceptabil.
Inteleg ca ati tot incercat sa discutati, inteleg ca ati si reusit uneori, dar nu a mers destul.
Eu zic sa incercati si ajutorul unui consilier marital. Sau al unui duhovnic, daca va e mai potrivit. In tot cazul, se pare ca singuri nu mai descurcati itele, iar frustrarile se aduna si se sparg in avalansa. Cautati nu un arbitru, doar un moderator, care sa va ajute sa exprimati mai clar dorintele si sa cautati impreuna solutii.
E bine ca nu iei in calcul rezolvarea prin divort, pana nu ai facut alte incercari de salvare a familiei.
Va doresc putere multa si intelepciune! Nu dispera si nu capitula!
Elena, mami de Oana si Mihai
ne vedeti aici