despartire?... ajutati-ma!...

Dragele mele,

n-au trecut nici doua saptamani de cand am ajuns acasa si am incercat sa traiesc altfel decat pana acum, alaturi de sotul meu. azi i s-a terminat rabdarea.
a pornit totul de la o salata pe care nu o facusem de dimineata si de la un pansament pe care i l-a aplicat, impreuna cu tinctura de iod, fetitei, inainte de masa. fetita a plans ca o durea, eu am vrut sa ma uit si el s-a simtit lezat ca ii stirbesc autoritatea. si mai ales de faptul ca i-a explicat CALMA ce vreau sa fac si ca nu consider ca e bine sa planga copilul inainte de masa, ca nu mai mananca nimic.

s-a saturat de "rasetele mele prostesti" si de "nesimtirea mea atroce".
eu nu sunt om.

i-am spus si eu ca nu vreau sa stau langa el si sa aud astfel de jigniri si ca merg cu copiii, dupa ce termina de mancare, la bunici.

fetita a auzit si a zis imediat sa nu plec fara ea, sa o astept. el a luat-o si s-a incuiat cu ea in baie, urland la mine ca n-am decat sa plec cu cel mic, dar fara ea. ea plangea in continuare mai tare si pana la urma i-a deschis si a venit la mine. dar m-a atentionat sa nu cumva sa ma mai urc in masini ca sunt ale lui.

la care mi-a urat sa stau bot in bot cu maica-sa, daca asa vreau, si ca pleaca el si se mai intoarce numai cand o sa il sun sa imi cer scuze. ca il doare foarte tare sa plece, dar asta e alegerea mea si mi-am facut-o cu mana mea. ca ii pare rau ca m-a luat de la ai mei. ca o sa ajung ca matusa mea. [care e divortata, cu o adolescenta care ii face probleme, cu o alta fata care a murit cand avea 7 ani, care nu a reusit sa se mai casatoreasca pana la aproape 50 de ani cat are acum si in schimb are probleme mari de sanatate, depresii si poarta pe umerii ei gospodarie la tara, fata la liceu, o incercare de magazin si multa, multa tristete si oboseala.]

si-a mai facut de lucru catva timp prin casa si gradina, si-a strans lucruri si acte si a plecat. inainte sa plece l-am intrebat ce lucruri din casa sunt ale mele. si-a cerut scuze ca a zis asa despre masini, ca era la nervi, si ca totul e al meu. absolut tot. el pleaca.

(oricum nu e nimic al meu. apartamentul e luat cu chirie)

si eu am culcat copiii si ma uit pe geam. e o zi de septembrie atat de frumoasa, ca imi taie rasuflarea. ma uit la frunze si ma doare. nu imi vine sa cred. nu poate sa fie adevarat. m-am uitat in oglinda si ma asteptam sa vad o amarata de 60 de ani. trista si saraca si neiubita si cu regrete imposibile.

nici nu stiu cum sa reactionez. am luat telefonul si m-am gandit pe cine as putea suna. nu e nimeni. ar fi o prietena, dar e plecata inca doua saptamani in vacanta. ar fi niste prieteni de familie, dar e incredibil sa le dau telefon si sa le cer sfatul si o trimitere la un avocat. si sa le spun ca, de fapt, noua nu ne merge bine.

asa ca am ajuns tot la voi.

ma simt atat de legata de el.

cand eram mica, am iubit un baiat care s-a sinucis. acum am impresia ca imi sinucid singura iubirea si familia.

nu pot sa mai scriu acum ca nu mai vad nimic de lacrimi.

B.

Elenalove27 spune:

Draga mea Basilique ,

Imi pare nsespus de rau prin ce treci ...totusi nu am inteles de ce a-ti ajuns asa de departe cu cearta doar de la un pansament si o salata !!!
Sper sa va relaxati amindoi si sa puneti lucrurile la punct , poate treceti prin niste momente mai putin bune in viata si de aceea a-ti ajuns aici.

Va doresc sa fiti iubiti .

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603" target="_blank">Povestea lui Alvaro-Daniel
web1-www.picturetrail.com/Elenalove27" target="_blank">web2-web3-

8 Luni

2girlsmum spune:

Draga mea.... ma gandesc la tine.Am citit tot ce ai scris si la celalalt subiect dar nu am vrut sa intervin..Nici acum nu pot sta decat 2 minute in fata computerului, am ceva pe foc in bucatarie si fetitele trebuiesc hranite.O sa mai scriu poate..Nu stiu ce sa-ti zic.Du-te undeva si stati separati o vreme.Lasa timpul sa va cimenteaze deciziile.Si mai ales, cum scria Alyssa dincolo, la celalalt subiect, repeta-ti ca nu tu esti vinovata..

Patricia si fetitele Miriam si Ruth (6.12.03)

Fotografiile Noastre

Basilique spune:

elena, asta e continuarea de la "jurnalul de casnicie" pe care il postasem acum aproape o luna. mai sunt si altele in spate.

B.

adivio spune:

B. draga, ma sperii. Cum e posibil de la nimicuri precum un pansament si o salata. Banuiesc ca fetita e inca speriata. Si baietelul? Nu cred ca tacerea ar fi o solutie. Suna-l la birou si intreaba-l ce se intimpla. Suna-i pe parintii lui si vezi daca ei stiu ceva. Cu cit trece timpul prapastia dintre voi se va adinci, parerea mea. Nu lasa lucrurile asa, aduna-te.

Adivio&Ioana-nazdravana

Elenalove27 spune:

quote:

---

Originally posted by Basilique

elena, asta e continuarea de la "jurnalul de casnicie" pe care il postasem acum aproape o luna. mai sunt si altele in spate.

B.

---

Promit ca o sa ma pun la punct cu povestea vieti tale si o sa revin cu parerea personala.

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603" target="_blank">Povestea lui Alvaro-Daniel
web1-www.picturetrail.com/Elenalove27" target="_blank">web2-web3-

8 Luni

sinzi_ana spune:

Basilique, numai tu stii adevarul despre relatia cu sotul tau, si numai tu poti hotara ce vei face in continuare.
Dar eu nu as sta langa cineva care ma jicneste si care ar lasa copiii sa traiasca in tensiune, chestia cu incuiatul in baie si copilul care plangea, mi se pare o cruditate din partea lui, o dovada de egoism si imaturitate.
Eu am o fixatie cu fericirea...imi place sa fiu fericita si as face orice sa fiu fericita, viata e prea scurta ca sa te mai uiti in urma.
Daca crezi ca merita, ca poti sa ierti si sa o iei de la capat, lupta, daca nu...fugi!
Pentru mine ori e alba, ori e neagra, nu prea accept compromisuri...(cel putin pana acum asa am gandit, poate varsta te schimba) si mi-a fost bine, lupt pentru linistea mea sufleteasca si caut mereu partea buna a lucrurilor.
Poate asta ar trebui sa faci si tu, sa gandesti optimist...si poti sa incepi asa: poate isi va da seama ce greu e fara noi si se va intoarce hotarat sa se schimbe, ...poate acum ai mai mult timp sa reflectezi la viata fara el: merita sau nu?...poate de acum incolo vei fi libera in adevaratul sens al cuvantului si ziua de azi, asa frumoasa cum e prevesteste ceva bun pentru tine...
Sinzi si DAvid

ellaalba spune:

B. adivio are mare dreptate!!! Nu lasa lucrurile asa...cauta-l si adu-l inapoi!!! Femeia e cea care mentine familia, care iarta si iubeste! Esti datoare fata de puii tai sa le aduci taticul inapoi...sa calci peste orgoliul tau si sa lupti pentru familie...
Si-apoi cearta voastra e o nimica toata...am auzit certuri de la telecomanda...cand el pleaca in miez de noapte!
Adu-ti sotul inapoi, fii mai diplomata si nu lasa o banala contradictie sa degenereze in ruptura...
Trateaza situatiile grave cu un pic de umor nu le mai da atata importanta!

Dena spune:

Basilique fruntea sus si nu mai suspina!Bucura-te de viata! Vezi ca ai un PM de la mine!

Succes!!

Denisa si bebica din burtica - 29 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

Mihaela R spune:

B, chiar ma gindeam la tine, si speram sa aud vesti bune, si cind colo...Dar ce s/a intimplat in aceste citeva saptamini, de cind nu am mai vorbit? Ultima data spuneai ca ati reusit sa discutati calm, ca te-a ascultat. Aveam senzatia ca te-a si inteles, si ca urma sa faceti amindoi niste compromisuri. Pina la urma, vad ca tot a explodat totul...Nu stiu ce sa iti spun...Spune-ne cum a fost in aceste citeva saptamini de cind nu ne-ai mai scris. Revin.

Basilique spune:

pai saptamanile astea a fost nemaipomenit, eu mi-am vazut de treaba mea, el de a lui, copiii au stat si pe la bunici, deci am avut timp pentru noi, am mancat sushi, am facut planuri, etc etc

asta pana azi, cand am primit iar portia de jignire. el sustine mereu ca ma trateaza asa cum merit, ca eu sunt cea care nu e om si incepe si ca eu il jignesc prima. suntem ca doi copii prosti.

fiecare se simte jignit si fiecare asteapta sa faca celalalt primul pas.
dar eu nu ii spun cuvinte asa urate. sub nici o forma. si de fata cu copiii.

nu vreau sa ma despart de el. m-am gandit mult si nu are nici un sens. e prea frumos ce e frumos si nu am putere sa dau chiar asa cu piciorul.

dar nici nu vreau sa incurajez comportamentul asta al lui, cu jignirea si supararea si urlatul.

ca si progrese pe care le-am facut: sunt mult mai calma, nu m-am mai enervat decat o singura data in trei saptamani (azi dimineata), mi-am vazut de studiul meu, m-am facut frumoasa, am incercat sa imi aranjez treburile in asa fel incat sa nu am nevoie disperata de ajutorul lui, ci sa fie binevenit cand ma ajuta, dar nu presat. si a mers bine. dar e foarte neplacut sa vezi ca celalalt te suporta numai cand esti in toane bune si iese scandal prima data cand esti tu cu fundul in sus. asta e conditionare.

cum se poate (re)cuceri un barbat? intrebarea zdrobitoare e daca sa il sun sau nu si sa il intreb unde a plecat.

e greu. lucrurile astea trebuia sa le invat la 14 ani, nu la 24.

B.