sunt disperata!!
Raspunsuri - Pagina 3
nicoled spune:
Cred ca esti foarte nefericita cu el.Nu ne-ai dat mai multe amanunte:daca aveti copii,ceea ce este foarte important intr-o relatie,daca depinzi financiar de el;daca nu,nu te inteleg,ce te retine alaturi de el?Esti tanara si ai dreptul sa-ti traiesti viata asa cum doresti tu si in maniera in care te face fericita.Dragostea nu tine niciodata de foame,in primul rand,iar daca el exceleaza in injurii si jigniri la adresa ta e clar ca nu e in regula.Te rog din suflet sa pui in balanta lucrurile bune care ti se intampla alaturi de el si cele rele.Se pare ca nu stie sa se respecte pe el ca sa nu mai vorbim de respectul care ar trebui acordat de catre le pentru cei din jur.Traieste-ti viata asa cum iti doresti si gandeste-te ca nu ai decat o viata.Vorbind din exterior,e usor de dat sfaturi si idei,dar tu esti singura care poti face ceva cu viata ta.Iti urez mult succes.
bibyrox spune:
Amatel...n-ai mai revenit...
Sau poate ai revenit doar ca sa citesti ce ti s-a raspuns dar te-ai intristat vazand ca nimeni nu este de acord ca tu sa mai ramai cu el... Fetele si-au spus parerea lor si in "mare" au dreptate. Sa spunem ca eu sunt sau..ma rog.. am fost in aceeasi situatie cu tine. Am 26 ani si sunt cu actualul meu logodnic de la 14 ani.. cu intrerupere 3 ani timp in care el s-a insurat si a "tras" si un copil.. (asta cica ca sa se razbune pe mine!
) Si la noi au fost si sunt probleme cu parintii mei care nu il accepta - de fapt tatal meu; si pe mine m-a jignit atat prin cuvinte cat si prin comportament.. Dar! La el era din cauza serviciului, lucra foarte mult (si noaptea si ziua).. fiind obosit automat era si nervos. In schimb eu nu i-am permis niciodata sa ma jigneasca de fata cu alte persoane. Am incercat sa-l inteleg si sa caut sa vad de unde vine toata aceasta inversunare a lui.. si mi-am dat seama ca era din cauza oboselii. Acum de cand lucreaza de zi parca e alt om! Se implica in absolut tot ceea ce tine de mine, imi vorbeste si se poarta de parca acum ne-am cunoscut... Si.. sunt fericita! Sunt fericita pentru ca am avut curajul sa cred si sa sper ca "maine va fi mai bine".. si sunt mandra de mine!
Sincer iti spun: daca vrei sa-l schimbi poti! daca il iubesti, ramai! Gandeste-te la un singur lucru: orice ai face TU trebuie sa iesi invingatoare! Stiu... te gandesti ca si mine.. "la cate am facut si la cate am renuntat eu pentru el nu merit sa se poarte asa".. Asa ma gandeam si eu!
Eu cred ca te iubeste si ca si el constientizeaza ca greseste.. Trebuie doar sa gasesti problema (cauza) pentru care se poarta asa!
Iti urez mult succes, rabdare si putere!
Kisssssss 
"You only live once, but if you live right, once is enough!"
Roxxy
http://photos.yahoo.com/bibyroxx
cl spune:
Amatel, in primul rand iti urez bine ai venit pe DC!
Nu cred ca prietenul tau se va schimba. Atatia ani de jigniri si umilinte! Nu stiu cum de ai rezistat. Asa ii place si asa vrea sa te trateze. Eu n-as putea sa traiesc langa asemenea om. Si vei putea rezista o viata intrega la jigniri si umilinte? Cum va fi viata ta, una calda, una rece, azi vorbeste frumos, maine te jigneste...poti trai asa?
Claudia
iselin spune:
lupu`si schimba parul, dar naravul ba!
orice sut in fund e un pas inainte.
bate fierul cat e cald.
nu lasa pe maine ce poti face azi!
dragoste cu sila nu se poate.
si cred ca mai sunt multe, multe vorbe care ti se potrivesc. gandeste-te ce vrei tu de la viitor. poate omul tau sta undeva si asteapta, tu doar trebuie sa provoci destinul...
amatel spune:
DRAGI PRIETENI,
Am revenit!Sa va povestesc ce am mai facut in ultimul timp...
Imi este greu sa vorbesc despre asta, imi simt sufletul bolnav..dar m-am despartit de iubitul meu!!!
Il iubesc enorm dar cred ca desi si el ma iubeste , nu putem merge mai departe pentru ca percepem lumea in mod diferit...Mentalitatea este greu de schimbat.Comportamentul se mai poate modela cu rabdare , dragoste,vointa si constientizare a greselilor.As fi necinstita sa spun ca nu sunt schimbari ( in bine)in comportamentul sau...dar faptul ca nu ma intelege ( de ce iau anumite decizii, de ce ma dor anumite lucruri...)este de neschimbat.Gandeste diferit si punct!
Am fost tare pe pozitie si nu i-am mai permis sa ma insulte , mai ales cu alte persoane de fata si nici sa ridice tonul la mine!
Dar sa va povestesc cu am luat decizia sa plec: totul era frumos intre noi , chiar ma simteam fericita, dar in sufletul meu ma temeam ca aceasta fericire nu va dura mult!Totul era prea frumos!!!Intr-o seara...pe cand eram in bucatarie si gateam...am avut o discutie contradictorie cu fratele mai mare a prietenului meu.Cum spuneam locuim cu fratii si familiile lui intr-un apartament inchiriat in Madrid.Cate bordee atatea obiceie.Inchipuiti-va ca discutiile au inceput de la faptul ca sunt (in viziunea unora)cam exigenta cu curatenia...si ¨cumnatului meu ¨ nu prea ii convine...ca fac dus prea des!!!!
si el plateste prea mult din cauza mea!!!Normal ca subiectul a degenerat din unul in altul si a inceput sa imi reproseze ca¨mi-a crescut nasul ¨ de cand am venit in Spania si ca fatza mea,cea plina de respect , pe care o admira cand era in Romania ...era doar o masca!!!Eu personal( desi eram doar prietena cu iubitul meu, nu locuiam impreuna) l-am ajutat mult pe ¨cumnatul meu¨ si familia lui( are 2 copii)caci avea o situatie cam...precara!!!Nu am gresit niciodata cu nimic fata de fam acestuia...Si, deranjata fiind de acuzatiile pe care mi le facea...i-am amintit tot binele pe care i l-am facut!!!Si adevarul ( cand este injositor) doare!!!L-a deranjat ca eu- fata umila si cu capul plecat - am avut curajul ...sa ¨deschid gura¨ si sa ii reprosez ceva!!!Iubitul meu este deacord cu mine!!!Dar....doar de fatza cu mine!!Caci nu are curaj sa isi infrunte fratele mai mare....( care e adevarat l-a ajutat cand va)dar si invers...In loc sa ma sustina , sa fie de partea mea si de fata cu el si cumnata lui...El ne-a facut nesimtiti pe amandoi ca discutam ¨aprins¨ cand e o persoana straina in casa( era un musafir recent venit din Romania si pana inchirieaza o camera doarme la noi ca sa nu ramana pe drumuri. Dar nu era in camera care discutam cu cumnatul meu , asa ca nu stia ce vorbim).Prietenul meu si-a schimbat atitudinea fata de mine ca si cum eu as fi vinovata cu ceva ....Nu i-am insutat fratele, nu am ridicat vocea la el...ci doar am vorbit¨clar¨.Prietenul meu se purta rece, imi raspundea in doi peri,era irascibil...Mai rau este ca, o alta cumnata de a lui, mi-a zis ¨m-a deranjat enorm cum vorbeste prietenul tau deaspre tine, ca si cum tu ai fi vinovata¨.Mi-a dat de inteles ca m-a injurat cand nu eram de fata!!!DE CE , DRAGELE MELE!!!Nu il inteleg, dar el pe mine nici atat!!!Era 11.00 noaptea, si gateam, acum 2 zile!Cum toti erau in sufragerie la film...am stins aragazul, mi-am luat un rucsacel cu cateva haine si am plecat!!Am dormit la un frate de al lui peste noapte si dimineata am sunat-o pe prietena mea cea mai buna( care nu e deacord cu relatia asta sub nici o forma) si care este.....atentie!! e sora lui!!!Mi-a zis sa stau la ea pana imi inchiriez camera , ma ajuta cu bani pana iau salariu ...Sper sa am taria sa nu ma mai intorc la el!!Singuratatea ma infioara...dar ¨nu esti singura, ma ai pe mine¨ mi-a zis prietena mea!!!Voi toti mi-ati dat curaj si va multumesc!!!
O fata ma intrebase daca avem copii. Nu suntem casatoriti si nunu aveam copii.Aaaaaa!!!Pentru cei care ar intelege gresit!!!Nu am avut relatii sexuale de la 14 ani!!!Eram deja majora cand am trecut la faza asta!M-a respectat!!!
Va voi mai scrie ...ca sa va zic daca am cedat sau nu!!!
Va doresc ...curaj si numai momenta fericite!!!Eu ma simt mai libera, dar parca am o rana in suflet...ceva ce apasa!!!
Pe curand!
lorellay spune:
Draga mea,
Se pare totusi ca nu esti o femeie slaba asa cum spuneai mai la inceput.
Si eu sunt intr-o situatie de DA sau BA si nu pot lua o hotarare.Ba plec ba ma intorc.Dar eu nu mai sunt DOAR EU, mai si un bb in burtica.
Sper ca tu sa iei hotararea corecta si asa cum iti este tie bine.
Va pupic,
tzoc
Dee-Dee spune:
Amatel draga, ma bucur ca ai avut taria si curajul sa faci acest pas. Esti tanara si meriti sa-ti faci o relatie bazata pe dragoste si respect reciproc. Eu mi-am refacut viata la 30 de ani, mi-a fost groaznic de greu in primele saptamani de singuratate dar tot timpul ma gandeam ca alaturi de fostul sot ar fi fost si mai greu. La fel ca tine eram mereu jignita si batjocotita. Dupa ce am ramas singura m-am redescoperit, mi-am recapatat increderea in mine si crede-ma ca am avut un imens sentiment de usurare.
Metoda folosita de mine ca sa depasesc momentele grele a fost aceea ca incercam sa nu-mi amintesc din relatia noastra decat fazele urate si ajungeam in final sa spun "Bine ca am scapat de el"
Mai spune-ne ce faci, daca ai nevoie de cineva cu care sa discuti, suntem aici.
Fruntea sus!
cl spune:
Amatel, iti doresc mult curaj! Ca puternica esti!
Claudia
craciunitza spune:
Draga Amatel,
Parerea mea este ca problema este la tine, nu la prietenul tau. Pornind de la faptul ca tu, la 14 ani, te-ai atasat definitiv de el, la 14 ani nu ai sentimente categorice decat daca iti lipseste foarte mult dragostea parinteasca. Poate te-a avantajat relatia cu el, in comparatie cu el erai cineva. Nu pot sa inteleg cum a decurs prietenia voastra in cei 4 ani de la inceput, cand tu aveai 14-18 ani. Aceea a fost perioada in care te-ai format ca femeie, ce anume te-a determinat sa ramai langa un om pe care il considerai inferior? Orice ai spune, este impotriva naturii ca un copil sa accepte sa nu aiba prieteni si jucarii. Tu ai acceptat asta deci tu ai o problema, nu el.
Capriciile specifice acelei varste ar fi trebuit sa te faca sa te desparti de el, tu nu ai facut-o.
Sunt multe semne de intrebare in povestea ta, te descrii ca o femeie slaba si retrasa dar ai curajul sa-l infrunti pe fratele prietenului tau. Foarte ciudat.
Apoi spui ca el nu te respecta dar ca trimite bani parintilor tai, din respect.
Chiar si fuga ta pe la internet cafe-uri mi se pare de neinteles.
Sper ca vei reusi sa-ti gasesti linistea!
Nu certati copiii cand viseaza!
scumpic spune:
Hello Amatel!
Cu toate ca pana acum nu am scris nimic am citit in fiecare zi tot ce sa scris in acest post.Mi-am propus sa iti scriu si eu cate-va randuri.
Eu am trecut printr-o experientza asemanatoare.
Cand am citit povestea ta ,m-am regasit pe mine cu mult timp in urma(8 ani).
Ne cunosteam inca din copilarie,traiam in acelasi cartier si pedeasupra am si un copil cu el.
Totul a fost frumos pana ne-am casatorit si am avut copilul dar nu stiu ce sa intamplat ca dupa aceea el sa schimbat.Era deajuns sa bea doar o sticla de bere ca o lua razna incepea cu jignirile cu aruncatul farfuriilor cu mancare prin bucatarie si tot asa.
Cand ne-am casatorit stateam cu parintii lui. Si vreau sa zic ca si eu tot la fel eram insultata de soacra mea "ca din fata dragutza si cu capul plecat am ajuns sa tip la fiul ei si cateodata chiar sa ridic mana asupra lui(asta se intampla atunci cand dadea in mine ,ca incercam sa ma protejez ridicand mana).Nu iti mai spun ca ajunsesem sa ma imbrac ca o baba pentru ca era foarte gelos si nici nu mai imi facea placere sa mergem la vre-o petrecere ca sigur i se parea lui ca daca stau cu un barbat la o sipla discutie eu deja filtrez cu el.
DARRR....il iubeam.Sau cel putin asa credeam eu.
Spre deosebire de tine ,eu nu aveam pe nimeni sa imi dea un sfat sa nu vada cu aceiasi ochi ca mine.Iar daca se mai gasea cine-va care sa zica ca nu este bine asa , ca dece indur toate astea il luam in nume de rau.Parintii mei isi dadeau seama si ii vedeam ca sufera dar se gandeau ca avem un copil si nu prea ma indemnau sa divortez.
Exact cum ai zis si tu cand era liniste si pace, nu mai eram fericita pt. ca ma gandeam ca este prea frumos sa fie adevarat si aveam tot timpul o teama in mine gandindu-ma la ce o sa urmeze.
Pana intr-o zi cand am avut din nou o cearta in care sau implicat si parintii lui.Fara sa imi dau seama mi sa umplut paharul.Exact cam cum ai procedat tu eu am ishit cu copilul afara am stat vre-o ora in care am derulat tot ce se intampla in viatza mea si mi-am dat seama ca nu mai pot sa traiesc asa. Am luat copilul de mana si am batut la usa casei parintilor mei.Era tot ce aveam dupa 4 ani de prietenie si 4 ani de casatorie. Eu cu hainele dupa mine si copilul in brate.Cu ata am ramas. Am dat tot in schimbul "libertatii de ami trai viatza".
Crede-ma ca mi-a fost foarte greu ,fara prieteni fara un loc de munca,doar eu si copilul intr-o camer adar odata intrata in camera aia chiar daca aveam o piatra pe inima de durere a recompesat cu linistea care o aveam in suflet.Nu stiu daca ma intelegi dar cand stateam in camera aia si era atata liniste si vedeam cum se poarta parintii mei cu mine....cautam sa aud certuri, tipete ,jigniri scandaluri.....uf...
Si durereaa a continuat aproape trei sferturi de an,dupa care am reusit sa cunosc oameni noi mi-am gasit un serviciu si mi-am dat seama ca viatza merita traita si ca trebuie sa luptam pt. fericirea noastra pt ca daca noi nu facem ceva pt. noi altcineva nu o sa faca.
Concluzia: 1... acum daca ma uit in oglinda si imi aduc aminte dece am indurat si cat de proasta am fost imi vine sa ma "scuip" singura ca sa zic asa pe romaneste.
2...mi-am pierdut 4 ani din viatza
3...(ca sa zic si o parte frumoasa)..din toti ani astia nu m-am ales decat cu copilul care recompenseaza tot.
Daca ai citit mesajul meu stai si gandeste daca merita sa iti consumi viatza asa!!!Mai ales ca tu nici nu esti maritata si nu ai copii.
Si inca ceva ,acest forum te poate ajuta forte mult citind parerile altora daca vrei. Pt ca si eu eram la fel ca tine, daca cine-va zicea ca relatia este neagra eu tot roz o vedeam ,dar cand 10 persoane iti spun ca este neagra si tu o vezi roz este cazut sa te gandesti mai bine.Si asta cred ca este valabila pt. oricine doreste un sfat.
Asa ca fetele care aveti probleme nu va ganditi ca viatza sa terminat ca il pierdeti pe cel iubit.Eu am ramas la 24 de ani fara nimic doar cu hainele de pe mine si cu un copil in brate si iata-ma azi la 29 de ani aproape maritata(pot oricand dar actele nu prea au importantza pt. mine) cu un barbat care nu bea , nu ma jigneste si care incearca sa imi faca toate placerile in limita posibilitatilor sa ma vada fericita si care imi iubeste copilul ca pe propiul lui copil. Viatza merge inainte si atunci cand nu va asteptati poate sa vi se intample ceva frumos.
p.s.scuze daca am mai mancat litere sau am scris gresit dar deabia am venit de la munca si sunt f. obosita.