Psihologia copilului (vol 3)
Raspunsuri - Pagina 5
karmen spune:
Trixi,
Nu cunosc exact cauza comportamentului baiatului tau. Ar putea fi o teama de separare, cand copilul se teme de clipa cand parintii il lasa singur si atunci se arata extrem de posesiv cu acestea. Poate i-ai spus ca va merge la gradinita, sau se va ocupa altcineva de el. Poate reactioneaza si la metodele putin cam agresive, as zice eu, pentru a-l educa.(
quote:
Vara mai mergea cu apa imprastiata in fata,dar acum nu-l mai pot speria altfel decit cu o palma pe fata)
Sa nu uitam ca e la varsta lui NU, ca oricate argumente logice i-ai aduce pentru a-l convinge sa mearga intr-o directie, se opune. Poate citesti si tu www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638. Gaseste alte metode pentru a-i corecta comportamentul nedorit, unele mai subtile, mai docile. Arata-i ca-l iubesti, lasa-l sa stea cu voi atunci cand doreste, poate resimte foarte acut in aceasta perioada nevoia de afectiune. Limita intre dragoste si rasfat e una foarte fragila, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne temem sa-i aratam dragostea noastra copilului.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Mirinda,
Iti inteleg starea in care te afli. Intradevar trebuie sa faci ceva. La aceasta varsta fetita ta ar fi trebuit sa renunte deja la masa de noapte. Mai complicat e ca nu primeste nici o tetina, ca altfel i-ai fi dat ceai sau apa la ora 3 (fara lapte la aceasta ora). Daca nu o dezveti acum va continua sa manance la aceasta ora si dupa 1 an (cunosc cazuri destule). Organismul ei nu are nevoie de aceasta masa, ii dai ultima masa mai consistenta si urmatoarea la ora 5. Pentru a realiza acest lucru, iti ramane solutia extrema, mai dura, sa o lasi sa planga. Va fi greu dar alta solutie nu vad. Poate alte mamici iti sugereaza ceva. Sa ai un biberon cu ceai la indemana sau suzeta, ca astea ar fi singurele alternative pe care le are daca doreste sa suga. Va plange mai mult in prima noapte, apoi din ce in ce mai putin. Lasa-o cu tine in pat, daca a adormit. O ajuta sa-ti simta caldura corpului, mirosul, sa te stie alaturi. Sper sa reusesti, gandeste-te si la tine. Succes!
Carmen Ghilescu
mirinda spune:
multumesc, karmen, banuiam eu ca e singura solutie, ca am incercat aproape tot. mi-era chiar teama ca asta e raspunsul tau, pentru ca stiam ca nu mai am nici o alta alternativa. asta este, trebuie sa ma tin tare citeva nopti, o s-o iau cu mine in pat, o las sa plinga, dar o mingai ca sa ma simta linga ea...il exilam pe tati in alta camera, ca el merge la serviciu si incercam asa. o sa-ti scriu sa-ti spun cum e dupa vreo saptamina-doua. inca o data multumesc si succes!
irina_ina2000 spune:
Buna Carmen,
revin si eu cu o intrebare.Alexandru( 2 ani si 5 luni ) are deja aproape o luna decand merge la cresa , unde eu zic ca s-a adaptat destul de bine in sensul ca nu are probleme de comunicare cu doamnele educatoare , infirmiere si deja se joaca si cu copii si a invatat cateva fetite pe nume pe care le saluta cand mergem dimineata si isi ia la revedere cand plecam DAR chiar daca spune ca nu plange cand plec eu dimineata el tot plange cand dau eu sa plec.Din cate imi spun doamnele educatoare asta dureaza cateva minute dupa care tace si se ia cu treburile caracteristice pe acolo: se joaca , mananca si doarme.Problema este ca doamna directoare care deja ne cunoaste deoarece face prezenta zilnica cam la ora cand se intampla despartirea noastra imi tot spune sa incerc sa nu mai fiu asa de mamoasa cu el si sa-l mai reped cate putin dar eu nu pot sufleteste sa fac asa ceva.Eu nu pot sa-l bruschez nici macar cu un cuvant spus mai dur si asta pentru ca el in principiu este destul de ascultator acum doar ac ar vrea mai mereu sa ma joc cu el si sa stau langa el.Problema mea este gresesc eu ca stau asa de mult langa el ? sau doamna directoare care pesemne ca este o fire mai dura ?Eu nu as vrea sa stric relatia cu el chiar daca el inca este asa de legat de mine, cred ca datorita gradinitei va invata ca trebuie sa stea si departe de mine si nu toate activitatile din viata lui trebuie sa fie legate de mine si de tatal lui.
Multumesc anticipat
http://community.webshots.com/user/irinaina
vrabiuta spune:
buna carmen
citesc de ceva vreme intrebarile si raspunsurile referitoare la psihologia copilului si vreau sa iti multumesc ca iti faci timp pentru atatea mamici si puiutii lor.
eu am o intrebare despre psihologia sugarului. din toate partile aud: o sa rasfeti copilul! mie mi se pare normal sa o tin in brate, saii dau sa pape cand vrea ea, chiar si la un sfert de ora dupa ce a mancat (o alaptez), dorm cu ea, nu o las sa planga singura... bebelina are doar 2 saptamani si nu cred ca la varsta asta "se invata prost"... cred doar ca e foarte mica si are nevoie de multa atentie si dragoste. ma insel? ar trebui sa o las sa doarma singura si sa mai planga din cand in cand?
multumesc.
marcela si 
alexandra lia
karmen spune:
Vrabiuta,
Nici nu incape vorba de rasfat la aceasta varsta. Abia dupa 6 luni, copilul incepe sa speculeze ca sa obtina ce vrea. Ofera-i ce are nevoie: adica multa dragoste, hrana la cerere, multa grija. Numai bine tie si bebelusei asa mica.
Carmen Ghilescu
Sobo spune:
Am inceput gradinita de 2 saptamani. Prima zi fara plans. A doua zi fara plans dimineata cu plans la pranz(se pare ca un copil l-a lovit-asa am aflat de la el), a treia zi Dragos incerca sa ne muste, lucru de care l-am dezvatat rapid. Acum am ajuns la stadiul de plans dimineata, insa la 3 cand merg sa-l iau se joaca frumos cu copii.
Am zis OK, copilul se adapteaza.
Ieri cand ma duc sa-l iau, copilul incepe sa planga (cand ma vede) si era zgariat sub un ochisor si pe nas(am aflat ulterior de la el ca il zgariase un baiat "cu degetelul-nu cu jucaria", fapt ce nu a fost infirmat nici de educatoare).
Educatoarea ma ia in primire (probabil ca o explicatie la zgarietura) ca Dragos este obraznic , ca loveste copii, ca le ia jucariile, ca in general el incepe conflictele si ca sa luam masuri.
Nu vreau sa discut atitudinea educatoarei. Problema mea este urmatoarea: acasa nu avem probleme cu Dragos, colaboram frumos, in general cand se intalneste cu copii nu e violent.(chiar imi era ciuda ca e prea pasnic)
Nu stiu ce sa cred si ce atitudine sa am fata de el.
Am discutat cu el acasa si i-am zis sa nu dea in copii, si daca dau copii in el sa-i spuna educatoarei, ca ea e un fel de mamica acolo. Cum pot sa aflu care este adevarul si ce sa-i mai spun. Nu vreau nici sa devina un papa lapte in care toti sa dea si el sa nu riposteze insa nu inteleg de cand a devenit el "batausul grupei". El acum are 2 ani si 9 luni, majoritatea copiilor de gradinita sunt mai mari.
Multumesc mult pentru orice sfat!
A, si inca ceva. Dragos adesea cand e suparat si face cate o prostie zice:"Sunt rau!". Nu stiu de unde i-a intrat ideea asta in cap, eu ii spun tot timpul ca nu e rau ca e un copil bun si daca vrea poate fi si cuminte, insa el insista si mai tare "Sunt rauuuu!!!!". Ce sa-i mai spun?
vrabiuta spune:
multumim frumos carmen. esti singurul meu sprijin in lupta cu sfatuitorii de bine.
pupici de la noi.
marcela si alexandra lia
karmen spune:
Irina_Ina2000,
Nu cred ca e cazul sa-l bruschezi atunci cand pleci de la gradinita. Intre tine si el trebuie sa fie aceeasi relatie afectiva, manifestata in acelasi fel. O schimbare in comportamentul tau ar determina o stare de nesiguranta la copil, o teama fata de mediul nou. Plecarea ta sa fie fireasca, cu pupaturile de rigoare dar nici sa se prelungeasca prea mult "giugiuleala". Ca poate nu te-ar mai lasa sa pleci.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Sobo,
Nu pot sti nici eu cu siguranta care e cauza compormentului baiatului tau. Ar putea fi o marginalizare a lui din partea educatoarei (se mai intampla). El fiind mai mic decat ceilalti ar putea fi bruscat de catre copii sau i s-ar cere prea mult (pentru varsta lui) de catre educatoare. Si atunci copilul tau ar putea sa reactioneze, chiar agresiv. Poate nu se exprima verbal inca bine si atunci agresivitatea este un mod de a-si exprima frustrarile. Poate nu e cazul tau, dar sa stii ca se intampla ca unii copii sa fie foarte linistiti acasa si la gradinita sa se comporte total invers. E clar, nu copilul e de vina ci ceva din noul mediu l-a determinat sa se schimbe. Poate reusesti sa afli ce anume.
Carmen Ghilescu