Psihologia copilului (vol 3)
Raspunsuri - Pagina 4
karmen spune:
Carmen77,
quote:
ce ar trebui sa faca/inteleaga un copil la 11 luni?
Ce ar trebui sa faca, vezi Vol 1. pag 1.
Ce ar trebui sa inteleaga, ei aici e mai dificil, ca la aceasta varsta nu se supune interdictiei, stie ca acolo nu e voie, pentru ca i-ai repetat de n ori, dar nu intelege de ce. Interesul sau personal este pe primul loc si va face acele lucruri care ii fac placere indifereant de cate ori ii interzici acel lucru. De obicei face acele activitati care le vede la adult (care sunt si majoritatea din ele interzise pentru copil).Capacitatea li de concentrare a atentiei este inca redusa, nu poate sta prea mult timp in fata unui joc, mai ales daca ii solicita gandirea mai mult. Ii plac obiectele care fac zgomot, trantitul diverselor obiecte, pune-i la dispozitie cat mai multe dintre obiectele din bucatarie sau din gospodarie in general (care nu sunt periculoase bineinteles): castroane din plastic, linguri, diverse vase de diferite marimi, un aparat radio vechi si stricat (sa-l butoneze), etc. Copiii sunt atrasi de aceste obiecte mai mult decat de jucarii, si in general are nevoie de adult pentru a-i stimula jocul.
Nu cred ca este solutia optima de a-l inscrie la cresa (ca la gradinita il primeste dupa 3 ani). In familie creativitatea poate fi stimulata foarte bine.
Carmen Ghilescu
tutzi spune:
Draga Carmen iti multumesc pt efortul de a raspunde tuturor intrebarilor si de a ne ajuta sa ne crestem bine copii. Iata vin si eu cu o intrebare, ca desi sunt tolba de teorie in practica nu stiu cum e mai bine sa fac. Pe scurt fetita mea are 11 luni si e foarte legata de mine. Daca o las singura plange si vine in patru labe dupa mine, daca e in rotobil mi se incurca printre picioare si ma trage de pantaloni. Nu se joaca singura aproape deloc, cu toate jucariile si cartile ma joc eu apoi face si ea la fel, ma ia de mana sa fac din nou eu, apoi ea si tot asa. La toaleta cand merg o pun in rotobil, usa e deschisa si cat timp stau eu acolo ea chiraie si vrea sa intre dar nu poate ca este prag. Daca stau langa ea cand se joaca se catara pe mine. As vrea cumva sa nu mai fie chiar asa de legata de mine. Ii spun mama pleaca dincolo si vine imediat, dar cum ma aude hop top cum poate vine si ea. As lasa-o singura in camera 1-2 min cu usa inchisa dar mi-e sa nu se loveasca pt inca nu are stabilitate si se agata de toate. Pe de alta parte ma gandesc ca poate va trece de la sine aceasta perioda si tb doar sa am rabdare. Cum e mai bine?
Nu am cum sa o las cu altcineva ca suntem doar eu si sotul care vine seara de la servici.
Multumesc,
Tutzi si Iasmina (28.10.2003)
http://community.webshots.com/user/tutzica
ingridnen spune:
Draga Carmen, am si eu nevoie de un sfat ! Baietelul meu (1 an si 7 luni) este foarte prietenos cu toata lumea. Chiar atat de prietenos incat pleaca de mana cu orice persoana care ii vorbeste frumos, fara sa se intoarca macar dupa mine ! ieri o cunostinta mi-a atras atentia ca nu e bine acest lucru, sa-l dezvat de acest obicei. M-a cam pus pe ganduri... cum sa fac mai bine, nu e prea mic ??
Mentionez ca pana la 1 an si 2 luni l-am crescut doar eu cu sotul, deci nu au fost mai multe persoane care sa "graviteze" in jurul lui. mai mergeam cand si cand in vizite, dar nu prea des, plus zilnicele intalniri in parc cu alte mamici si bunici. De la varsta mai sus mentionata am luat o bona, si la 1 an si 4 luni am inceput serviciul . Si cu bona s-a adaptat rapid, dupa o zi pleca cu ea singur in parc si nici nu-i lipseam... Nici nu plange cand plec eu la servici dimineata. Ar trebui sa ma bucure toate astea, dar cum am spus, m-a pus pe ganduri cunostinta asta a mea.
Oare este in regula sau nu ?
Iti multumesc pentru rabdare
Ingrid
joxy spune:
Autor
RELY27
Trimis la - 27/09/2004 : 14:48:01
--------------------------------------------------------------------------------
Bine v-am gasit.Sunt f noua pe aici si incerc sa gasesc si eu pe cineva care sa ma lamureasca intr-o privinta.Am un baietel de doi ani care e f nazdravan.Am incercat sa il tin un pic din scurt, dar de multe ori nu il mai intereseaza ca il cert sau bat la fundulet.Are momente cand pot sa il pedepsesc cum vreau ca nu ii pasa.Il cert,il pedepsesc dar face totusi ceea ce vrea el.In principiu asculta dar are momente cand nu vrea sub nici o forma sa ma asculte nici pe mine nici pe sotul meu.Cum sa mai procedez cu el? Ce tratament sa ii mai aplic? Nu vreau sa il cert pt toate prostiile care le face si credeti-ma ca face f multe, pt ca mi-e frica, ca la un moment dat nu va mai avea efect nici un fel de pedeapsa.multumesc ca m-ati ascultat.pa.
RELY
nimeni2011 spune:
Buna tuturor!Abia am terminat cu cititul paginilor referitoare la acest subiect.Deja nici nu mi se pare ca e atat de serioasa problema mea,desi noaptea trecuta simteam ca-mi plesnesc venele in cap!Multumiri anticipate pentru karmen,esti grozava!
Deci,cazul tipic "terrible two",piparat cu un tatic cit se poate de ingaduitor,la un baietel de 25 de luni extrem de posesiv.Traim absolut normal,eu aproape tot timpul cu el acasa,Tati cum isi termina treaba repede acasa la el.Daca e vreme frumoasa,petrece citeva ore pe zi la Buni,in curte cu catelul.Cind vreau sa-l las acolo face scandal,dar numai pana ce ma vede,iar daca nu mergem o zi,isi impacheteaza toalele,si face tai-tai,ca el merge la catel.Problema ,de fapt este ca de citeva saptamini este disperat sa fie absolut tot timpul cu noi,inclusiv noaptea!Culmea e,ca pana acum nu a dormit nici o noapte cu noi in pat de cind s-a nascut!Nici nu se mai poate transporta adormit,ca e atent si incepe scandalul,pe care o poate intensifica pana ce vomita.Pentru a evita crizele,trebuie sa-l sperii cumva (asta si in celelalte cazuri cind nu-i convine ceva).Vara mai mergea cu apa imprastiata in fata,dar acum nu-l mai pot speria altfel decit cu o palma pe fata.Citeodata mi se rupe inima,ca am ajuns sa fiu eu singura, care se poate impune in fata copilului.Probabil de frica, incearca sa se abtina in multe cazuri,dar vad ca nu-i merge cu usurinta.De fel este extrem de vehement si nerebdator.La faza cu vorbitul iarasi nu prea suntem stralucitori.Zice el o gramada de cuvinte,dar toate traduse pe o limba a lui.In schimb toata ziua numara.CUNOASTE cifrele de la 1 la 10,si dupa aceea 10,20...pana la 100.Pe astea le pronunta corect.De fazele cu tavalitul pe jos,nici nu mai zic,ca sa nu mai alungesc postul.Sunt destul de hotarita sa ramin pe pozitii,ca nu vreau sa-i ieie si mai tare in cap,dar mi frica ca stric ceva definitiv in sufletelul lui.Sunt mult prea severa?
karmen spune:
Tutzi,
E mare pacat sa respingi dragostea unui copil. Eu cred ca e doar o faza, in care ea isi exprima foarte vehement atasamentul fata de tine. Copilul in jurul varstei de 1 an poate manifesta un asemenea comportament, de dependenta afectiva fata de persoana care-l ingrijeste. Indata ce va putea sa se descurce cat de cat singurica, sa-si gaseasca ocupatie, sa invete de la alti copii cum sa se joace, va deveni mai stapana pe sine si nu va mai apela asa de des la bunavointa ta. Totusi nu sari imediat de fiecare data cand te solicita. Lasa-i un timp si daca chiar nu poate fara tine, fa-i pe plac.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Ingridnen,
Avem copilasi de aceeasi varsta si chiar as putea spune la fel de sociabili. Dar asta nu-i un lucru rau, dimpotriva. Se va adapta mai usor in situatii noi, se va descurca mai bine fara ajutor. Eu la fel ca si tine, imi punem intrebari gandindu-ma "oare cum pleaca asa de langa mine cu oricine, fara sa se uite in urma?. Dar l-am testat, l-am lasat sa plece (pe un traseu sigur) si m-am ascuns. Cam dupa 20-30 m, s-a oprit si ma cauta uitatandu-se in urma. A inceput sa ma strige si daca a vazut ca nu-i raspund s-a intors. Cand m-a vazut, s-a luminat la fata si a plecat iarasi in directia dorita. Deci, eu am facut acest experiment sa vad daca chiar nu-i pasa, dar nu a fost asa.Eu zic sa nu faci ceva special pentru a indrepta aceasta situatie. Asa este personalitatea lui, si sunt mai multe beneficii decat dezavantaje. Cand va mai creste si va intelege mai multe ii explici riscurile la care se expune daca pleaca asa de capul lui.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Rely27,
Citeste aici, despre manifestarile negativite ale copilului de 2 ani.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638" target="_blank">http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=27638
Carmen Ghilescu
ingridnen spune:
Multumesc foarte mult Carmen,m-am mai linistit !
Ingrid
mirinda spune:
buna, karmen si iti multumesc anticipat pentru rabdare. am o fetita de 5 luni si jumatate care inca se mai trezeste noaptea de 3-4 ori. Pina acum 2 luni ziceam ca e din cauza sanului, ca nu se satura, am avut rabdare de fier, iti dai seama ca totusi, de atita timp eu nu dorm noptile decit cite 2-3 ore cu intreruperi, si sunt chiauna. De 2 luni am inceput diversificarea si acum papa laptic de la mine doar dimineata si seara. Mai mult, seara am inceput sa-i dau cereale, am incercat suzeta, nu vrea nici un fel de tetina, plinge daca nu vine tzitzi in maxim un minut dupa ce s-a trezit. Am incercat s-o tin in brate, am leganat-o usor, a adormit, dar cind am pus-o inapoi in patut, s-a trezit dupa nici 5 minute. Deci acum papa bine seara, eu cred ca ea s-a obisnuit asa, ca are ore cam fixe - 12, 3, 5-6 si nici nu suge cine stie ce, se vede ca nu-i e foame. Cum s-o fac s-o dezobisnuiesc, nu ca nu i-as da tzitzi, dar toata noaptea, dupa ce a mincat si ziua? multumesc daca imi poti da si mie citeva idei si suces in continuare! 